
Nici măcar cu președintele Klaus Iohannis lucrurile nu mai sunt atât de clare. Este, practic, singurul candidat care s-a lansat oficial, dar iată că este repusă pe tapet varianta cu el ca succesor al lui Donald Tusk. Zvon, manipulare, un miez de adevăr, orice ar fi, vedem că totuși Klaus Iohannis nici nu o confirmă, nici nu o infirmă. La ultimul Consiliu European, l-am văzut pe președinte culegând laurii de la Donald Tusk și Jean-Claude Juncker pentru prestația României la președinția rotativă a Uniunii și foarte bine integrat printre liderii europeni. Întrebat de un jurnalist străin despre ideea care circulă cum că ar putea fi președinte al Consiliului, Klaus Iohannis s-a limitat să zâmbească și să ocolească răspunsul: „Dacă aceasta este opinia cuiva, este în regulă, dar nu cred că este momentul să comentăm zvonuri. Am început negocieri pentru poziția de președinte al Comisiei Europene și nu avem deocamdată progres suficient în aceste negocieri, așa că trebuie să mai așteptăm și să urmărim cum evoluează discuția astăzi, posibil mâine, posibil la finalul săptămânii viitoare. Suntem în faza negocierilor politice. Este prea devreme să spunem că va fi acesta sau acela, sau altul. Să sperăm că toți vor fi de acord să avem negocieri rapide, pentru a avea cât mai repede numele pentru aceste poziții. Acesta ar fi cel mai bun rezultat – să negociem intens, dar să finalizăm aceste discuții într-o perioadă decentă.
În aceste condiții, lupta pentru Cotroceni capătă un suflu nou.
USR va juca în tandem?
Cu Klaus Iohannis candidat, singura întrebare ar fi cine mai intră în turul al doilea. Cu el la Bruxelles e cu totul și cu totul altceva, mai ales că evoluțiile post-europarlamentare ridică semne de întrebare și în tabăra USR-PLUS. Dacian Cioloș a obținut o victorie importantă ca lider al grupului Renew Europe. E primul român cu această funcție, iar palmaresul său european se îmbogățește, iar prima tentație a fost ca toată lumea să îl scoată din cărțile prezidențiale. De altfel, în USR-PLUS e fierbere mare, iar succesul din 26 mai a deschis mai multe probleme, a zgândărit orgolii și a mărit considerabil presiunea pe niște politicieni mai degrabă fără experiență. Barna sau Cioloș? Barna și Cioloș în tandem? Liderii USR-PLUS anunță că va fi vorba de un tandem președinte – prim-ministru, după un model care a mai fost aplicat la noi. Să ne amintim doar de celebrele tandemuri Traian Băsescu-Călin Popescu Tăriceanu și Adrian Năstase-Mircea Geoană… Cert e că la prezidențiale cei de la USR-PLUS au aproape obligația să confirme ceea ce au obținut la europarlamentare, dacă vor să demonstreze că nu a fost doar un accident. Numai că, spre deosebire de scrutinul europarlamentar, cel prezidențial are și o puternică latură personală. Un partid nu e suficient, trebuie și o personalitate. Or, Dan Barna e încă un necunoscut, iar Dacian Cioloș zace pe un munte de așteptări, chiar dacă noua funcție îi prinde bine din toate punctele de vedere, inclusiv al unei posibile candidaturi la prezidențiale.
Casting de prezidențiabil la PSD
Dacă în cazul celorlalte partide avem măcar nume, la PSD situația e volatilă, iar castingul de prezidențiabili e fără precedent.Niciodată, în îndelungata-i istorie, PSD-ul nu s-a trezit cu câteva luni înainte de prezidențiale fără un candidat măcar previzibil. Ce-i drept, nici situația în care se află nu are precedent. Teoretic, cel puțin, PSD e chiar în pericol să nu prindă nici măcar turul al doilea. Dar să nu ne lansăm în speculații. Dacă într-adevăr Viorica Dăncilă nu va candida la prezidențiale, PSD nu are în acest moment o personalitate care să pară mai îndeptățită decât alta să candideze. Și așa se ajunge la oameni care în vremuri cu alte reguli și alt mers nici măcar nu ar fi visat să fie prezidențiabili. Liviu Pleșoianu a postat pe rețelele de socializare motivele pentru care se vrea președinte al țării: „Să vină congresul, să vină apoi alegerile prezidențiale! Voi participa la ambele… Voi participa pentru toți oamenii care au crezut și cred în reașezarea României în propriul destin, pentru toți oamenii care consideră că avem ceva de spus lumii celei mari și că menirea noastră nu e aceea de a fi o colonie umilă, pentru toți oamenii care nu vor ca politicienii să fie roboței teleghidați ai Sistemului.”

Eugen Teodorovici spune #insistpentruRomânia în cursa pentru a fi desemnat candidatul PSD la prezidențiale. Și-a pus pe Facebook și fotografia de campanie, și un mini manifest: „Da, pentru că vreau să arăt că un președinte poate să facă, nu doar să vorbească sau doar să tacă.
Da, pentru că nu este doar despre a candida sau nu, despre a câștiga sau nu o competiție, ci este despre a face ceva pentru România și pentru destinul poporului căruia îi aparțin, așa cum am făcut mereu. Este despre un popor care trebuie să-și recâștige credința, speranța și valorile care l-au consacrat de-a lungul istoriei sale milenare. Dar și despre aceia care își asumă și victoria, și înfrângerea, care au dovedit că se poate face chiar acolo unde cei care critică au arătat că doar vorbesc și pentru care România este viitorul asumat și nu doar țara pe care o reprezintă la un moment dat.
Da, pentru că am și eu o convingere…
Convingerea că România va continua să crească în Europa și în lume, cu mai multă speranță, încredere și respect.
Da, pentru că #insistpentruRomania!”
Competiția e aprigă, iar Mihai Fifor vine din urmă. Într-un răspuns la o postare pe facebook, este întrebat de ce nu ia în calcul să candideze la președinție. „Ma gândesc foarte serios la această posibilitate”, scrie Mihai Fifor. Senatorul Șerban Nicolae pare și el decis.
Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta. Aceștia au fost, de-a lungul vremii, candidații PSD (sub diferitele denumiri ale prezentei formațiuni politice) la prezidențiale. Acum, bătălia se dă între Liviu Pleșoianu, Eugen Teodorovici, Mihai Fifor, Șerban Nicolae și cine știe cine se va mai hotărî să își încerce norocul. Poate, Gabriela Firea, poate, un candidat comun, poate, unul din afara partidului… În PSD, va fi o testare și, spune Viorica Dăncilă, în funcție de rezultat, va fi desemnat candidatul partidului la prezidențiale. Un candidat care va avea misiunea ingrată să se pregătească intens pentru o cursă pe care, pe cât se poate prevedea, o va pierde. De ce nu candidează Viorica Dăncilă? Fiindcă știe foarte bine că ar fi sfârșitul unei cariere politice mai mult decât surprinzătoare. Riscul candidaturii la funcția de președinte din partea PSD este extrem de mare, având în vedere situația în care se află partidul. Cine are o poziție cât de cât stabilă nu se va aventura, probabil, pentru a nu și-o periclita. În rest, e liber la cursa pentru notorietate…
Și, ca lucrurile să fie și mai interesante, să ne imaginăm că totuși Klaus Iohannis ar da mandatul de președinte pe o funcție la Bruxelles…