Alegerea viitorului șef al FMI ar putea fi o încoronare

53
LONDON, ENGLAND - MAY 2: Governor of the Bank of England Mark Carney speaks during an Inflation Report Press Conference at the Bank of England on May 2, 2019 in London, England. (Photo by Matt Dunham - WPA Pool/Getty Images)
6 minute de lectură

Înlocuind-o pe Lagarde

ÎN SCOPUL luării de decizii, cele 189 de țări membre ale FMI sunt împărțite în 24 de circumscripții de forme și dimensiuni diferite. Ghana, de pildă, face parte din același grup cu Afghanistanul. Ecuador e în grup cu Timorul de Est. Dar, în alegerea viitorului șef, după mutarea lui Christine Lagarde la Banca Centrală Europeană, în octombrie, cea mai importantă circumscripție ar putea fi un grup cu totul diferit: „Noua Ligă Hanseatică”. Aceasta include opt membri mici, nordici, ai Uniunii Europene (UE), care au condiții meteo proaste și ratinguri de credit bune. Ei au pierdut lupta pentru marile funcții ale UE, la începutul acestei luni. În compensare, ar putea avea un cuvânt decisiv în alegerea europeană a viitorului șef al Fondului.

Aceasta ar putea reprezenta vești bune pentru Mark Carney, charismaticul și galonatul șef al Băncii Angliei. Pe lângă cetățeniile canadiană și britanică, el are și un pașaport din Irlanda, unul dintre noii membri ai grupului Hanseatic. Dacă Irlanda îi va susține cauza în ligă, iar liga îl va susține în cadrul uniunii, Fondului i-ar fi greu să reziste la o asemenea propunere. Prin convenție, FMI este condus de orice candidat european cu care se pot împăca americanii. Iar americanii nu vor ridica, probabil, obiecții în privința lui, mai ales după ce europenii și-au îndeplinit datoria și au sprijinit, la începutul anului, alegerea Washingtonului pentru a conduce Banca Mondială.

Și ce se întâmplă cu un rival asiatic? Un candidat evident este Tharman Shanmugaratnam, fost ministru de finanțe și viceprim-ministru din Singapore, care este și președintele autorității monetare din țara sa. Pe lângă experiența sa în economie, el are calitatea de a proveni dintr-o țară mică, nici nesăbuită, nici imperioasă – genul de țară care ar fi membră a unei ligi Hanseatice din Asia, dacă ar exista una.

Dar, chiar aflat într-o cursă corectă, el s-ar chinui să îl învingă pe Carney, care a condus două dintre cele mai mari bănci ale lumii. Și, dat fiind quiproquó-ul dintre Europa și America, o cursă pentru șefia FMI nu va fi corectă în întregime. De ce să te mai străduiești, atunci, să te înscrii? Candidații din Europa au o problemă de tip Catch-22: oricine este suficient de credibil pentru a câștiga o cursă neviciată nu va fi suficient de nebun să intre într-una viciată. E păcat, deoarece o competiție i-ar obliga pe membrii Fondului să se gândească mai mult la viitorul instituției.

În 2004, Shanmugaratnam a mărturisit că ține patru bastoane în dulap, câte unul pentru fiecare dintre copiii săi. Dar nu a fost nevoit să le folosească niciodată. Acesta este idealul multora pentru felul în care ar trebui să funcționeze FMI. Țările care împrumută ar respecta standardele sale de comportament economic, temându-se că, altfel, Fondul le-ar refuza alte împrumuturi. Iar speculatorii ar fi intimidați de „liniile de credit flexibile” și de alte instrumente din dulapul său, ceea ce înseamnă că nu ar pune niciodată la încercare monedele și bonitatea pe care aceste instrumente sunt menite să le apere.

În practică, Fondul operează rareori așa. El nu îi izolează cu plăcere pe membrii săi, mai ales dacă aceștia au prieteni puternici. Luna aceasta, de pildă, a aprobat un împrumut de 6 miliarde de dolari pentru Pakistan, care a ignorat, adesea, recomandările sale în trecut. Și chiar și cel mai mare împrumut acordat vreodată, de peste 50 miliarde de dolari, pentru Argentina, anul trecut, nu a fost suficient ca să oprească fuga de capital și prăbușirea peso-ului în lunile următoare. În loc să se bizuie pe protecția nesigură a Fondului, mulți membri au ales să aibă grijă de ei înșiși, acumulând rezerve de peste 11 trilioane de dolari între ei.

Următorul său șef va găsi dulapul cam gol. America se opune creșterii „cotei” pentru membri: angajamentele lor financiare permanente către Fond (care reprezintă acum 660 miliarde de dolari). În schimb, FMI încearcă să găsească surse alternative de finanțare, inclusiv cei 250 de miliarde de dolari pe care i-a împrumutat, pentru cinci ani, de la 40 de membri mai bogați.

WASHINGTON, DC - APRIL 16:  In this handout photo provided by the IMF, Minister for Finance of Singapore and International Monetary and Financial Committee (IMFC) Chairman Tharman Shanmugaratnam makes his statement at the IMFC Press Conference during the 2011 IMF/World Bank Spring Meetings at IMF's Headquarters April 16, 2011, in Washington, D.C.  The IMF/World Bank Meetings being held this week which will host Finance Ministers and Bank Governors from 187 countries.  (Photo by Stephen Jaffe/IMF via Getty Images)

Puterea de represalii limitată îi amenință și legitimitatea. Contribuția financiară a unei țări la FMI îi determină numărul de voturi în cadrul instituției. Așa că, fără o creștere generală a cotelor, Fondul se va strădui să redistribuie puterea de vot de la țări supra-reprezentate, din Europa, la membri cu creștere mai rapidă, din alte părți. Pentru a face asta, va trebui să taie cotele unor membri în termeni absoluți, nu doar să le înghețe, în timp ce alții cresc. China, potrivit biroului independent de evaluare al FMI, este acum mai sub-reprezentată decât era înainte de reforma votului, din 2008, întrucât cota sa din PIB-ul global a crescut mai repede decât cea din voturile FMI.

Reacția Fondului la acest impas a fost inovatoare. Așa cum a căutat surse alternative de finanțare, a căutat și bazine alternative de legitimitate. Doamna Lagarde a extins energic preocupările sale, ca să includă legitimitatea, genul și schimbările climatice.

Criticii se tem că FMI se întinde prea mult, preluând noi sarcini, atunci când are încă de stăpânit responsabilitățile sale curente. El nu pare sigur asupra modului de a opri creșterea prețurilor din Argentina sau amenințarea cu scăderea a celor din Japonia. Ar trebui oare să ducă o nouă cruciadă și împotriva temperaturilor în creștere în lume? Dar noile sale preocupări pot îl să ajute, de asemenea, să îndeplinească o parte dintre sarcinile sale de bază. Sfatul său tradițional, de a strânge cureaua, de pildă, are mai mare importanță în unele părți ale lumii, deoarece a arătat că este sensibil la racilele sociale mai mari. Părinții buni știu că a arăta bastonul nu este un substitut pentru a arăta că îți pasă.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Se schimbă Lagarde”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele