Are Ursula von der Leyen abilitățile necesare pentru Comisia Europeană?

E mai puțin twinset[1] și perle, decât inel de box și pastile de cafeină

311
epa07735331 President-elect of the European Commission Ursula von der Leyen speaks to journalists with French President Emmanuel Macron , before their lunch at the Elysee Palace in Paris, France, 23 July 2019. Von der Leyen was approved by the European Parliament in a vote on 16 July 2019. EPA/Julien de Rosa
7 minute de lectură

Charlemagne

ESTE GREU DE imaginat o biografie mai puțin potrivită pentru sentimentul care domină Europa de azi decât cea a Ursulei von der Leyen, viitoarea președintă germană a Comisiei Europene. Partide insurgente mătură continentul, apar fisuri între și în cadrul statelor membre ale UE și noi amenințări se întrevăd la orizont în tot restul lumii. Doamna von der Leyen este fiica înstărită a unui ministru-președinte Creștin Democrat (CDU) din Saxonia Inferioară. Ascensiunea ei s-a produs odată cu diferitele roluri guvernamentale, ca aliată a Angelei Merkel; se descurcă multilingvistic prin saloanele de politică externă ale lumii și poate părea destul de oficială. Mulți consideră că mandatul ei ca ministru al apărării, în Germania, a fost un eșec. Exact ce-i trebuia bătrânului continent, ar putea ofta cineva: o progenitură sofisticată, supra-promovată a establishment-ului politic neiubit al Europei.

Modul în care a fost aleasă doamna von der Leyen susține o astfel de imagine sumbră. Ea nu a fost niciodată favorită să conducă executivul UE, ci un candidat de ultim moment, peste care au dat liderii insomniaci, la finalul unui summit de trei zile, de acum două săptămâni. Într-un discurs în fața Parlamentului European, înainte de votul obligatoriu pentru aprobarea candidaturii, în 16 iulie, ea a prezentat o lungă listă de propuneri de politică, în mare parte banale, deși de bun simț, menite să-i asigure o majoritate centristă, inclusiv progresul spre țintele de emisii de carbon, abilitarea UE de a lua unele decizii de politică externă fără să se ajungă la unanimitate, o mai mare integrare a piețelor de capital și o Comisie formată 50% din femei. Ea sperase să câștige sprijinul socialiștilor, al liberalilor și al verzilor, precum și pe acela al membrilor propriului bloc de centru-dreapta – împreună, cei patru dețin 518 din cele 751 de mandate din parlament. Dar ea nu a reușit să convingă părți din centru-stânga și și-a câștigat minuscula majoritate de două voturi cu sprijinul unor parlamentari europeni oportuniști din grupurile populiste.

Aparențele pot fi totuși înșelătoare. Acolo unde doamna Merkel este mai directă decât pare uneori, fosta ei protejată este mai enigmatică. Și asta reprezintă un temei de deschidere în privința perspectivelor ei ca prima femeie care ocupă funcția de Președinte al Comisiei, privind modul în care își va construi echipa de comisari cu guvernele naționale, care își propun oficial membrii.

Members of Parliament applaud after Germany's Ursula von der Leyen, right, delivered her speech at the European Parliament in Strasbourg, eastern France, Tuesday July 16, 2019. Ursula von der Leyen outlined her vision and plans as Commission President. The vote, held by secret paper ballot, will take place later today. (AP Photo/Jean-Francois Badias)

În primul rând, mediul din care provine nu este atât de calm precum pare. Tatăl ei a fost, odinioară, un outsider în propriul partid. El i-a atacat pe cei mai de dreapta, care dominau ramura din landul său, și a transformat-o într-una dintre cele mai liberale bastioane ale partidului său. „A fost CDU din Saxonia Inferioară înainte de Ernst Albrecht și apoi a fost CDU din Saxonia Inferioară după Ernst Albrecht,”  remarcă Alexander Clarkson, de la King’s College, din Londra. Departe de a fi favorita profesorilor, doamna von der Leyen a avut perioade de derivă în tinerețea ei, și a petrecut un timp redemptoriu ca studentă la Londra despre care, spune ea, că i-ar fi dat o „libertate interioară”. Ea nu a fost niciodată, cu adevărat, o creație a CDU și a fost scoasă dintr-o relativă obscuritate de doamna Merkel, care îi admira stilul lipsit de afectare, prin numirea ca ministru al familiilor în 2005. În acea funcție, doamna von der Leyen i-a îngrozit pe tradiționaliști prin introducerea unei serii de reforme sociale, precum extinderea concediului de paternitate și creșterea alocațiilor pentru îngrijirea copiilor. Ca ministru al muncii, ea a încercat, dar nu a reușit, să introducă cote pentru femei în consiliile de administrație.

Cea mai dificilă misiune a fost mutarea, în 2013, la Bendlerblock, marele complex care găzduiește ministerul german al Apărării, de multă vreme considerat a fi rampa de lansare pentru carierele ministeriale germane. Performanța ei acolo a fost cel puțin inegală – forțele armate germane rămânând extrem de prost echipate – dar mai bună decât în aparență. Doamna von der Leyen a moștenit un departament care poartă cicatricile a decenii de conservatorism ierarhic, de încetineală strategică și de sub-finanțare. Ea a condus într-o perioadă când Germania pacifistă, precaută, și-a asumat recent misiuni militare externe de neimaginat în locuri precum Mali, Irak și Lituania. Ea a promovat un rol conectat, activ al Germaniei în lume („conducere din centru” numește ea asta) și s-a luptat cu curaj și perseverență pentru măriri de buget. Încercarea ei de a ataca elita militară și birocrații folosind experți externi, mai ales numirea unui consultant de management într-o funcție importantă, a încins spiritele și a dus la o anchetă parlamentară în curs, privind alocarea unor contracte lucrative pentru consultanțe. Annegret Kramp-Karrenbauer, succesoarea favorită a doamnei Merkel în funcția de cancelar, îi succede doamnei von der Leyen în poziția de propulsare.

Judecată rezervată

Peter Dausend și Elisabeth Niejahr, biografii doamnei von der Leyen, o compară cu o școlăriță care îl atacă pe cel mai puternic copil de pe terenul de joacă. Pare nesăbuit, dar are avantaje. Eșecul este subînțeles; victoria comportă mari recompense. Un anume curaj marchează și modul ei de lucru. Ea preferă să țină ședințe nu stând jos, ci în picioare, și lucrează cot la cot cu asistenți de încredere, cu laptopurile unul lângă altul, „ca pianiști care cântă la pian în duet.” Un oficial militar spune că, adesea, doarme la minister. Frenetică, determinată și o provocatoare naturală, adevărata doamnă von der Leyen contrazice imaginea ei publică pașnică: mai puțin twinset și perle, decât inel de box și pastile de cafeină.

Toate acestea ar putea însemna că alegerea ei pentru o perioadă de cinci ani la cârma Comisiei este un pariu riscant. Votul din 16 iulie a fost derutant. Majoritatea firavă a doamnei von der Leyen a spus mai puțin despre autoritatea ei, decât despre eschivele strategice, împotrivirile procedurale și măsurile de salvare a feței europarlamentarilor din întreg spectrul. Aceasta este politica europeană, fragmentată și febrilă, de azi. Întrebarea este mai puțin ce vor face europarlamentarii cu ea acum, decât dacă ea poate că acopere aceste falii cu propuneri larg acceptabile, care să răspundă la numeroasele sfidări ale Europei. Aceasta va implica o capacitate de a înfrunta oamenii, dar și de a realiza acorduri, așa că doamna von der Leyen ar trebui să numească persoane experimentate în Comisie, precum Margrethe Vestager, numărul unu danez pe concurență, în roluri importante. Pașnică și severă, potolită și insurgentă, noua președintă ar putea să fie tot ce e mai rău pe lume. Dar cu o echipă puternică în jurul ei. E posibil ca toate contradicțiile ei să fie o binecuvântare.

Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Inele de box și perle”


[1] Twinset = veston feminin coordonat cu un pulover, în stilul lansat de Grace Kelly și Marilyn Monroe

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele