Cadoul „otrăvit” al guvernării populiste

25
9 minute de lectură

Raportul care însoțește decizia de instituire a procedurii de deficit excesiv în cazul României arată cauzele care au dus la această situație și nu ocolește nici deciziile greșite luate de actuala guvernare.

Vinerea trecută, Comisia Europeană a declanșat procedura de deficit excesiv contra României. Raportul Comisiei arată însă faptul că actuala situație nu se datorează măsurilor guvernamentale luate de actualul executiv, ci celor precedente, care s-au perindat la conducerea țării din 2016 încoace și care nu au luat „nicio măsură” pentru a nu se ajunge în această situație.

„România a fost supusă procedurilor consecutive de abatere semnificativă (SDP) în cadrul programului preventiv al Pactului de stabilitate și creștere (PSC), încă din primăvara anului 2017. Ca urmare a abaterii semnificative a României de la ținta sa bugetară pe termen mediu (MTO) stabilită în 2016, Consiliul a lansat o procedură de abatere semnificativă în primăvara anului 2017. De atunci, Consiliul a emis recomandări bianuale, la care România nu a răspuns cu nicio acțiune eficientă, deviind în mod repetat și semnificativ de la calea de reglare recomandată. Datele notificate de autoritățile române la 30 septembrie 2019, și ulterior validate de Eurostat, arată că deficitul principal al administrației publice din România a atins 3,0% din PIB în 2018, în timp ce datoria a fost de 35,0% din PIB”.

Conform datelor CE, deficitul structural a crescut de aproape 20 de ori, de la 0,2% în 2015, la 3,9% în 2019, iar tendința este una de creștere în continuare. 

În același timp, investițiile publice au atins un nivel mimim post-aderare în UE în 2017, ajungând la o valoare de 2,6% din PIB și au crescut numai ușor, până la 2,7% din PIB, în 2018. Aceasta este sub media UE și mult sub media pentru țările vecine (previziunile de iarnă ale Comisiei din 2020 arată că  investițiile publice au crescut la 3,2% din PIB în 2019).

Fără excepție

Comisia constată și faptul că România nu se află în vreuna dintre ipotezele celor două excepții prevăzute de tratat, pentru a nu fi declanșată procedura deficitului excesiv, respectiv ca raportul dintre deficitul guvernamental și PIB să fi scăzut substanțial și continuu și să fi atins un nivel care se apropie de valoarea de referință sau ca depășirea valorii de referință să fie doar excepțională și temporară, iar respectivul  raport să fi rămas aproape de valoarea de referință.

Astfel, conform datelor prezentate în raportul Comisiei, România a înregistrat un deficit public de 2,9% din PIB în 2018. Pe baza strategiei fiscale, deficitul public general al României este prevăzut să crească până la 3,8% din PIB în 2019. „Acesta este mult peste și nu este apropiat de valoarea de referință prevăzută de tratat de 3% din PIB. Excesul peste valoarea de referință a tratatului, în 2019, nu este, de asemenea, excepțional în sensul tratatului și al PSC, deoarece nu rezultă nici dintr-un eveniment neobișnuit, nici dintr-un declin economic sever. Previziunile de iarnă din 2020 ale Comisiei proiectează o creștere reală a PIB de 3,9% în 2019 și de 3,8% în 2020, în timp ce diferența dintre PIB-ul real și PIB-ul potențial este prevăzută a se situa în jurul lui zero. Cheltuielile ocazionale au reprezentat doar 0,1% din PIB în 2019 și s-au datorat restituirii timbrului de mediu perceput la prima înmatriculare a  autovehiculelor. În sfârșit, excesul peste valoarea de referință de 3% din PIB nu este temporar în sensul tratatului și al PSC. Previziunile bugetare al Comisiei și ale guvernului (din strategia fiscală) estimează ca deficitul să rămână peste valoarea de referință în 2020 și 2021. Previziunile de iarnă ale Comisiei din iarna lui 2020 estimează un deficit public de 4,0% din PIB în 2019, de 4,9% în 2020 și de 6,9% în 2021”.

Prevederea, încă o problemă

În viziunea CE, cea mai mare problemă a încadrării în deficitul bugetar este determinată în mare parte de creșterile semnificative ale pensiilor adoptate în vara lui 2019, în special o creștere a pensiilor cu 40% programată pentru septembrie 2020 și o recalculare în sus a pensiilor, programată pentru septembrie 2021. Practic, cheltuielile brute cu pensiile cresc, în urma respectivelor modificări legislative, de la 7,5% din PIB, în 2018, la 12,1% din PIB, în 2022, în condițiile în care, fără nicio modificare legislativă (comparativ cu anul 2018), ponderea lor în PIB ar fi ajuns în 2022 la 7,2%.

În plus, Comisia Europeană consideră că nici noile autorități centrale nu s-au arătat mai prevăzătoare, în condițiile în care „între decembrie 2019 și ianuarie 2020, autoritățile au adoptat noi reduceri de impozite (reduceri ale accizelor la combustibil și ale contribuțiilor la asigurările sociale ale lucrătorilor cu fracțiune de normă și la eliminarea impozitelor speciale pe sectoarele bancare și energetice) și a dublat alocația pentru copii (urmează să intre în vigoare din august 2020)”. În strategia fiscală, guvernul proiectează un deficit public de 3,6% din PIB în 2020 și de 3,4% în 2021, mai mic în comparație cu previziunile Comisiei și care, în viziunea acesteia, rezultă, în special, din: „(1) proiecții macroeconomice mai optimiste; (2) o moderare a cheltuielilor proiectate pentru bunuri și servicii care nu este însă complet susținută de măsurile adoptate; (3) faptul că strategia fiscală pare să nu țină seama de impactul bugetar complet al creșterii pensiilor, în special în 2021 și nu numai; (4) faptul că strategia fiscală nu ia în calcul impactul reducerilor de impozite și dublarea alocației pentru copii”.

La datoria publică stăm bine. Până când?

În prezent, datoria publică generală a României este cu mult sub valoarea de referință de 60% din PIB, prevăzută în tratat (34,7% din PIB în 2018). Cu toate acestea, din cauza unui deficit primar structural ridicat, raportul datoriei publice/PIB se află pe un trend puternic ascendent. Presupunând că nu va exista nicio schimbare de politici economice, Comisia estimează că nivelul datoriei publice în PIB va trece de 60% în 2025 și va depăși 90% din PIB până în 2030. Ritmul său de creștere este sensibil la ritmul de expansiune al economiei, la șocurile de natură fiscală și la evoluția ratei dobânzii (în acest din urmă caz, avem din nou noroc, având în vedere ratele negative ale dobâzilor practicate de mai multe dintre principalele bănci centrale ale lumii – BCE, BoJ).  

Din fericire, structura scadenței a datoriei publice contribuie la atenuarea vulnerabilităților, în condițiile în care doar 3,3% din datoria publică totală are o scadență sub un an. Totuși, ponderea ridicată a datoriei guvernamentale în valută și finanțarea substanțială a datoriei de către nerezidenți sunt surse de risc suplimentar, cum, de altfel, este și poziția negativă netă a investițiilor internaționale. Valoarea indicatorului de detecție timpurie a stresului fiscal („S0”), elaborat de Comisia Europeană pentru a evalua riscurile într-un an, se află sub pragul său critic. Indicatorul sustenabilității pe termen mediu a datoriei („S1”) arată, de asemenea, riscuri ridicate, fapt care cere din partea României o ajustare fiscală de 5,7 puncte procentuale (pp) din PIB pentru a menține datoria publică în limita a 60% din PIB până în 2034. Această valoare este printre cele mai ridicate dintre statele membre.

Indicatorul sustenabilității datoriei pe termen lung („S2”) arată, de asemenea, riscuri mari. Acesta indică faptul că ar fi necesară o ajustare fiscală de 8,8% din PIB pentru a asigura stabilizarea raportului datorie publică /PIB pe termen lung. Această valoare este cea mai mare dintre statele membre și este determinată de deficitul bugetar primar (cu o contribuție de 5,1 puncte procentuale) și în special prin costurile cu pensiile și asistența medicală (o contribuție de 3,7 puncte procentuale).

Totodată, percepțiile piețelor financiare asupra riscului suveran al României sunt la limita inferioară a gradului investițional (recomandat pentru investiții), cu un „BBB-” sau o evaluare echivalentă a datoriei suverane la cele trei mari agenții de rating. La 10 decembrie 2019, S&P Global Ratings și-a revizuit perspectiva de la stabilă până la negativă, datorită poziției bugetare a României. ■

Cum este definit deficitul excesiv

Articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (tratatul) prevede procedura deficitului excesiv (PDE). Această procedură este stabilită în continuare în Regulamentul (CE) 1467/97 privind accelerarea și clarificarea implementării deficitului excesiv, procedură care face parte din Pactul de stabilitate și creștere (PSC).

În conformitate cu articolul 126 alineatul (2) din tratat, Comisia trebuie să monitorizeze respectarea disciplinei bugetare pe baza a două criterii, și anume: (a) dacă raportul dintre deficitul guvernamental planificat în raport cu produsul intern brut (PIB) depășește valoarea de referință de 3%, cu excepția cazului în care respectivul  raport dintre deficit și PIB a scăzut substanțial și continuu și a atins un nivel care se apropie de valoarea de referință sau în cazul în care depășirea valorii de referință este doar excepțională și temporară, iar respectivul  raport dintre deficitul bugetar și PIB rămâne aproape de valoarea de referință și (b) dacă raportul dintre datoria publică și PIB depășește valoarea de referință de 60%, cu excepția cazului în care se diminuează și se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător”.

Articolul 126 alineatul (3) din tratat prevede că dacă un stat membru nu îndeplinește cerințele în baza unuia sau a ambelor criterii, Comisia trebuie să pregătească un raport. Raportul respectiv trebuie, de asemenea, „să țină cont dacă deficitul public depășește cheltuielile guvernamentale cu  investițiile și să țină seama de toți ceilalți factori relevanți, inclusiv poziția economică și bugetară a statului membru, pe termen mediu”. ■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele