Chirurgul brașovean Dan Grigorescu îi cere demisia lui Gheorghe Borcean de la conducerea Colegiului Medicilor, considerând că acesta s-a ante-pronunțat în cazul Floreasca. Grigorescu, renumit pentru harta infecțiilor nosocomiale, este șeful Secţiei de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Braşov. El a reușit să elimine infecțiile nosocomiale de pe secția pe care o conduce cu ajutorul unei metode folosite în spitalele din străinătate și anume harta bacteriologică a spitalului pentru monitorizarea microorganismelor responsabile de infecții.

„Au trecut 10 zile de la comunicatul (acum dovedit ca fiind într-adevăr) nerușinat, conceput și semnat personal de cel care ocupă funcția de președinte al Colegiului Medicilor, cu privire la situația dramatică de la Spitalul Floreasca. Ce îndrăznea să declare Borcean la modul acuzator, implicându-i la modul imoral (adică fără să își fi dat acordul) pe toți membrii Colegiului, printre care mă număr și eu: <… asistăm zilele acestea la un asalt mediatic indecent, neprofesionist şi neinformat la adresa unuia dintre colegii noştri (dr. Beuran-nota mea) cu un renume profesional, care nu merită cu nimic a fi ştirbit prin dezvoltări ideatice fără legături cu relaţiile de cauzalitate, care au dus la acele întâmplări, da, adevărate>”, a scris Dan Grigorescu pe Facebook.

Potrivit acestuia, „acum, după atâtea informații apărute în spațiul public care au conturat (chiar dacă imperfect) existența unei asocieri greu de imaginat de erori și acțiuni neconforme cu proceduri universal valabile, l-a mai auzit cineva pe domnul în cauză să mai zică ceva? L-a mai văzut cineva în spațiul public să lase coada jos, spășit, asemenea unui cățelandru schelălăind după ce primește un șut în bot de la cel pe care a încercat să-l muște, deși nu avea niciun motiv?”.

„Problema lui Borcean din aceste zile nu e dacă a avut sau nu dreptate (deși cam toate argumentele îi stau împotrivă), ci că s-a ante-pronunțat în lipsa oricăror informații oficiale, bazându-se pe simpatia și încrederea personală față de un coleg acuzat de toate cele. Păi e normal ca o instituție colegială (și, implicit, toți membrii ei!) să fie implicată într-o situație controversată, doar pentru ca președintele ei să-și sprijine oficial un prieten? Nu e! Indiferent cât de nedrepte ar fi niște acuzații, el (Borcean) putea să îl mângâie pe creștet cât de mult dorea pe colegul simpatizat, însă doar în mediu privat. Instituțional, în schimb, Borcean trebuia să se comporte nu doar echidistant, ci (chiar mai mult!) distant în raport cu o situație care, vrând-nevrând, ajungea să fie analizată/judecată și de către Colegiul Medicilor.

Care este argumentul și motivul pentru care actualul președinte al Colegiului Medicilor nu mai poate îndeplini această funcție, laolaltă cu responsabilitățile aferente? Simplu: nu doar că s-a compromis ca persoană, ci mai grav chiar, s-a compromis ca președinte, prin simplul fapt că și-a distrus prezumția de imparțialitate în orice speță actuală sau viitoare. De aceea cred că demisia acestui președinte, pe cât de inert în raport cu restul breslei medicale de-a lungul timpului (indiferent cât de multe acuzații au <încasat> alți colegi medici membri ai Colegiului sau câte cereri de ajutor i-au fost adresate – vezi demersul colegei Livia Davidescu), pe atât de plin de solicitudine în raport doar cu cei impregnați de parfumul puterii politice sau academice, e mai mult decât necesară. E obligatorie! Și la fel de oportună precum ar reprezenta-o excizia unui țesut necrozat pentru restul organismului, pentru a fi ferit de pericolul mortal al unei septicemii. Care în cazul Colegiului Medicilor ar ucide însăși moralitatea care îi dă definiția modului de a exista! Demisia, deci, Gheorghe Borcean! În caz contrar, vă interzic să mă mai reprezentați!”.