Cod portocaliu de revoluție geopolitică

Ca popor mic, așezat între mari imperii, Otoman, Rus, Polonez, Habsburgic sau Austro-Ungar, românii au fost nevoiți tot timpul să fie cu ochii în patru ca să-și apere teritoriile sau ca să și le recupereze, în cazul în care acestea au fost rupte din trupul țării mamă.

949
4 minute de lectură

„Istoria României este mai mult o geografie”, spunea Simion Mehedinți. Și pe bună dreptate. Ca popor mic, așezat între mari imperii, Otoman, Rus, Polonez, Habsburgic sau Austro-Ungar, românii au fost nevoiți tot timpul să fie cu ochii în patru ca să-și apere teritoriile sau ca să și le recupereze, în cazul în care acestea au fost rupte din trupul țării mamă.

Tot geografia, așezarea noastră în „calea tuturor răutăților” ne-a obligat să devenim buni geopoliticieni, valorificând la maximum oportunitățile amplasamentului nostru geografic în paralel cu minimalizarea inconvenientelor. De aceea ne identificăm ca o țară Carpato-Danubiano-Pontică, pentru că acestea sunt elementele noastre de rezistență, controlul cetății Carpaților și accesul la Dunăre și la Marea Neagră. De aceea istoriografia noastră include teoria drumului comercial sau a libertății comerciale a Mării Negre, conectând geopolitica cu geoeconomia. Alături de complexa teorie a României ca țară de frontieră, a creștinătății, a lumii occidentale sau a Orientului, după epoca istorică luată ca element de referință, toate acestea se constituie în geopolitică clasică a spațiului românesc.

Ordinea liberală sub presiune

O geopolitică clasică, de inspirație europeană, apărută și dezvoltată într-o lume euro-centrică, într-un sistem internațional dominat de Occident și având drept pilon central o ordine liberală. O geopolitică clasică și, ca atare, depășită. Pentru că astăzi ordinea liberală este contestată, mai ales de către Rusia, aflându-se în plin proces de destructurare. Pentru că sistemul internațional este și el antrenat într-un proces de dezoccidentalizare, Europa și SUA, Occidentul în ansamblul său, trebuind să împartă arena cu statele emergente, de departe cea mai importantă evoluție fiind cea a Chinei. Globalizarea 1.0, cea economică, este înlocuită de globalizarea 2.0, cea politică, cea în care Pacificul echilibrează sau chiar copleșește Atlanticul, cea în care noile puteri economice, precum China sau India, își vor și influența politica corespunzătoare.

În felul acesta, România se află angajată într-o amplă revoluție geopolitică, ce ridică în fața sa, în egală măsură, oportunități, dar și pericole. Această revoluție geopolitică a generat deja mai multe conflicte regionale, Georgia, Ucraina, Siria, suficient ca să înțelegem de ce codul atribuit ei este portocaliu. Această revoluție geopolitică ne vizează și ne amenință direct. Cum?

Esențiala Mare Neagră

În primul rând, prin efortul Rusiei de a contesta Occidentul și ordinea sa liberală, prin efortul ei de a dilua relația transatlantică și mai ales prin remilitarizarea politicii sale externe. În toată această mare strategie rusă, Marea Neagră joacă un rol central. Ca și în secolul al XIX-lea, prin strategia Gorceakov, Rusia folosește politica sa de dominare a Mării Negre ca o platformă de revenire a sa în prim-planul scenei globale. Această politică a Rusiei de valorificare a oportunităților geopolitice ivite conferă un rol central Mării Negre. Logistica necesară Rusiei în proiecția forței sale în Orientul Mijlociu este asigurată în special prin intermediul flotei ruse din Marea Neagră.

Marea Neagră capătă în globalizare un rol central și datorită Chinei. Prin megaproiectul său One Belt, One Road, China unește Asia de Europa. Este adevărat, pentru moment doar economic, comercial. Dar simplul fapt că marina militară chineză vizitează deja porturile din Marea Neagră sau participă la exerciții militare comune cu Rusia în estul Mediteranei mă face să cred că planurile chinezești sunt mult mai ambițioase. Într-o epocă istorică a izolării continentale, a separării conceptuale a Europei de Asia, Marea Neagră a fost, pentru sute de ani, o regiune marginală a Europei. Însă în acest moment, prin globalizare și interdependență, prin apariția Eurasiei, regiunea Mării Negre capătă un nou statut central. Pe o astfel de hartă, a Eurasiei, Marea Neagră are o poziție mult mai centrală decât în trecut. Iar axa Marea Neagră-Marea Egee-Mediterana de Est devine axă de interes strategic major pentru SUA, ca și pentru multe țări europene. Pentru Marea Britanie sau Franța, prin prisma trecutului lor colonial și al interesului actual pentru zona oceanelor Indian și Pacific, iar pentru Portugalia, Spania sau Italia, prin prisma creșterii irelevanței lor geopolitice. Epoca Atlanticului apune, cel puțin până la integrarea economică a Americii de Sud cu Africa.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele