Cum devin cei săraci victima serviciilor financiare digitale

Sărăcia și viața privată

74
5 minute de lectură

Datele lor pot fi utilizate pentru a-i exploata, dar și pentru a-i ajuta

Foto: pixabay

PENTRU CEI care încearcă să îi ajute pe cei mai obijduiți din țările sărace, telefonul mobil a fost o baghetă magică. Conturile de bani pe mobil au contribuit la deschiderea unei „incluziuni financiare” – făcând ca serviciile financiare să devină accesibile pentru zecile de milioane de oameni cu mobil, dar fără cont în bancă. Există însă și efecte negative.

Modul cel mai evident în care serviciile financiare digitale îi afectează pe oamenii săraci este că îi face să fie victime mai predispuse fraudelor. Cercetări din anul 2016 citate într-un nou raport al Grupului Consultativ pentru Asistența Săracilor (CGAP), un consorțiu de donatori afiliați la Banca Mondială, arată că în Filipine 83% din cei incluși în studiu fuseseră țintele unor înșelătorii cu telefonul mobil, iar 17% au pierdut bani. În Tanzania, 27% au fost ținte, iar 17% au fost jefuiți: în Ghana, 56% și 12%.

Pentru cele mai simple înșelătorii, un hoț nu are nevoie decât de un număr de telefon. Un mesaj pe telefon poate oferi felicitări pentru câștigarea unui premiu, cerând doar o contribuție mică pentru obținerea lui. Identitatea ta poate fi furată pentru a te face răspunzător pentru plata unui împrumut care a fost acordat altcuiva. O persoană care se dă drept tine poate să îți fure contul de bani pe mobil atunci când înregistrezi o nouă cartelă SIM. Sau codul de siguranță – PIN – al contului tău poate fi dezvăluit de un agent care lucrează cu bani pe mobil (unul dintre milioanele de mici comercianți a căror meserie include să transforme banii mobili în bani peșin).

Cei săraci pot fi foarte susceptibili la astfel de escrocherii. Ei sunt mai probabil relativ mai puțin familiarizați cu lumea online, dar și cu serviciile financiare formale. Și probabilitatea este mai mare ca ei să nu aibă telefoane inteligente, cu un software de securitate sofisticat.

Nu doar banii pot fi furați. Pot fi furate și toate datele care sunt stocate pe telefon. Adesea, totuși, o mare parte au fost dezvăluite deja gratis de proprietarii lor. Multe aplicații „gratuite” sunt de fapt plătite prin date despre clienți. În fiecare țară, oamenii semnează în veselie să renunțe la drepturile lor la viața privată, atunci când apasă pe butonul de aprobare, fără să fi înțeles sau măcar să fi citit cu ce sunt de acord.

Într-adevăr, în serviciile financiare, vânzarea implicită a datelor personale este considerată o modalitate prin care cei săraci pot fi „aduși în sus”. Cu venituri mici și sporadice, și cu puține active, ei nu pot să facă împrumuturi pe cale obișnuită. Acum, băncile învață să se bazeze pe alte date ca să emită judecăți de creditare, mai ales pe situația plăților, cum ar fi de la un cont de bani pe mobil, care pare să arate un istoric de încredere.

Dar se pot face abuzuri cu astfel de date. Împrumutătorii și comercianții veroși ar putea afla când un împrumut sau un produs scump ar fi greu de refuzat ori un algoritm ar putea (intenționat sau accidental) să creeze prejudicii anumitor oameni care vor împrumuturi, din cauza, să zicem, rasei sau credinței lor.

CGAP face trei recomandări de politică. Prima este să se accepte faptul că modelul de „consimțământ al consumatorului” este iremediabil distrus și să se pună pe seama furnizorului de servicii sarcina de a păstra confidențialitatea datelor. A doua este de a le da consumatorilor drepturi juridice depline asupra propriilor date, permițându-le să le vadă, să le corecteze și să le transfere fără niciun cost. A treia este de a numi „reprezentanți pentru viața privată”, care, printre alte sarcini, ar verifica algoritmii pentru a vedea dacă există semne de părtinire.

Multe țări, de la America la India, încearcă să îmbunătățească reglementările în domeniul protecției datelor. Sugestiile CGAP par însă foarte ambițioase. Servicii financiare „gratuite”, cum sunt cele oferite deja de giganții chinezi Ant Financial și WeChat, au o atracție evidentă.

Se presupune adesea că săracii sunt mai relaxați în privința dezvăluirii unor date din viața lor personală, în schimbul împrumuturilor și al altor servicii. De fapt, preocupările legate de protecția vieții private nu sunt doar apanajul celor bogați. Cercetări efectuate în India și Kenia arată că până și cei mai săraci dintre cei care fac împrumuturi ar fi de acord să plătească o dobândă mai mare – sau să se așeze la o coadă mult mai lungă – pentru un credit care ar aduce mai multe garanții că datele furnizate celui care acordă creditul nu vor fi dezvăluite. Cea mai bună speranță ar fi să îi convingem pe giganții tehnologici că îmbunătățirea securității datelor pentru cei săraci este în interesul afacerilor lor. Dar pentru asta mai este mult de lucru. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Cum devin cei săraci victima serviciilor financiare digitale”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele