Cum să prevenim o depresiune Covid-19 și să protejăm revirimentul

Economia mondială

54
7 minute de lectură

Guvernele trebuie să poată să regleze sprijinul financiar în sus și în jos pentru oameni și firme

ÎN DOAR DOUĂ luni, economia mondială a fost întoarsă cu susul în jos. Bursele au scăzut cu o treime, iar în multe țări, fabricile, aeroporturile, birourile, școlile și magazinele au fost închise pentru a se încerca limitarea virusului. Angajații sunt îngrijorați pentru slujbele lor, iar investitorii se tem că firmele nu își vor plăti datoriile. Toate acestea ne conduc spre una dintre cele mai adânci contracții din timpurile moderne. PIB-ul Chinei probabil s-a redus cu 10-20% în ianuarie și februarie, comparativ cu un an în urmă. Atâta timp cât virusul continuă să facă ravagii, scăderi similare sunt probabile în America și în Europa, ceea ce va duce la încă o scădere în Asia. Intervenții masive ale guvernelor sunt necesare pentru a ne asigura că șocul nu spiralează într-o depresiune. Însă scara lor nu este suficientă – noi instrumente financiare trebuie folosite. Și repede.

Autoritățile occidentale au promis deja sume uriașe. O estimare grosieră pentru America, Germania, Marea Britanie, Franța și Italia, incluzând promisiunile de cheltuieli, reduceri de impozite, injecții ale băncilor centrale și garanții de împrumuturi, se ridică la 7,4 trilioane de dolari sau 23% din PIB-ul lor (vezi Briefing). Însă băncile centrale sunt responsabile pentru patru cincimi din aceasta, iar multe guverne fac prea puțin. O plajă uriașă de politici este oferită, de la vacanțe la plățile ipotecilor, până la salvarea de la faliment a cafenelelor pariziene. Între timp, instrumentele tradiționale de stimulare a economiei s-ar putea să nu meargă bine. Dobânzile din lumea bogată sunt aproape de zero, lăsând băncile centrale fără pârghia lor principală. Guvernele încearcă de obicei să stimuleze cererea în timpul recesiunilor, însă oamenii închiși în case nu pot cheltui liber. Istoria nu poate oferi multe lecții. Pandemia globală din 1918 a avut loc când economia era devastată de război. China a suportat o închidere, însă modelul său social este diferit de cel occidental.

Ce e de făcut? Un plan economic trebuie să țintească două grupuri: gospodăriile și companiile. Și trebuie să fie rapid, eficient și flexibil, astfel încât dacă epidemia scade numai ca să reapară din nou, angajații și firmele să aibă încredere că guvernele vor regla asistența lor în sus și în jos, după cum e nevoie. Să începem cu gospodăriile, unde mari cheltuieli guvernamentale sunt necesare. Un scop este de a proteja oamenii vulnerabili, subvenționând concediile medicale plătite și asigurându-ne că toți cei fără asigurare beneficiază de îngrijiri medicale. Însă cheltuielile trebuie, de asemenea, să descurajeze concedierile la firmele care merg mult sub capacitate, prin subvenționarea salariilor angajaților – o zonă în care Germania ne arată calea.

Guvernele trebuie, de asemenea, să improvizeze sisteme digitale astfel încât să distribuie banii direct către gospodării, cum speră să facă Hong Kong-ul. Scopul ar trebui să fie să avem capabilitatea de a regla sprijinul în sus și în jos rapid. Multe locuri, inclusiv America, se bazează pe sisteme poștale lente și pe agențiile fiscale pentru a distribui bani. Dacă fondurile ar putea fi trimise instant prin telefoanele mobile sau conturi bancare online, oamenii se vor simți mai încrezători și vor evita să pună bani la saltea și să încetinească astfel revenirea economică atunci când epidemia scade.

Toată aceste cheltuieli vor costa mult guvernele, însă pachetele de stimul fiscal de aproximativ 1% din PIB adoptate până acum în Europa sunt în mod clar prea mici. Planul Americii de a cheltui circa 5% este mai aproape de necesar, dat fiind riscul unei scăderi cu două cifre a PIB. Pe măsură ce deficitele fiscale se umflă, guvernele vor trebui să emită grămezi de obligațiuni. Băncile centrale ar trebui să intervină și să cumpere aceste obligațiuni, pentru a ține randamentele joase și piețele calme. Inflația este o preocupare de ordin secundar și este un pericol ca aceasta să decoleze. Pentru a preveni o criză a zonei euro, Banca Centrală Europeană plănuiește să cumpere 750 de miliarde de euro în active. Însă atât ea, cât și guvernele europene ar trebui să dea o garanție clară de sprijin suveran pentru Italia și alte economii periferice.

A doua prioritate este de a furniza cash pentru milioane de companii, ale căror falimente ar cauza pagube potențialului economiei. Ele se confruntă cu seceta de bani chiar dacă facturile trebuie plătite. Piețele de obligațiuni sunt închise pentru multe dintre ele. Falimentele masive ar alimenta șomajul și creditele neperformante pentru bănci, făcând mai dificilă revenirea activității comerciale. Cele mai multe guverne au intervenit, însă făcând greșeli. Franța zice că naționalizarea este o opțiune – una cărora firmele i se vor opune. America susține piața de obligațiuni comerciale, însă aceasta finanțează doar o fracțiune din toate datoriile companiilor și este folosită doar de firmele mari, nu de cele mici, care angajează majoritatea oamenilor. Germania și Marea Britanie au oferit programe de garantare a creditelor, însă este neclar cine va procesa milioane de cereri de împrumuturi. Cea mai bună abordare este de a folosi sistemul bancar – aproape toate firmele au conturi, iar băncile știu cum să dea împrumuturi. Guvernele ar trebui să ofere băncilor finanțări ieftine pe care să le împrumute clienților lor, cu garanția că vor suporta cea mai mare parte a pierderilor. Debitorilor ar trebui să li se ofere bonificații dacă plătesc împrumuturile mai devreme.

Există dezavantaje uriașe cu toate aceste lucruri. Datoriile publice și corporatiste ar crește masiv. Pomeni vor fi date unor oameni bogați, iar împrumuturi vor fi oferite unor firme care sunt prost manageriate. Însă chiar și cu această listă de speriat, de efecte secundare, avantajele sunt copleșitoare. Banii vor fi distribuiți rapid. Oamenii vulnerabili vor putea să se descurce. Gospodăriile vor avea încredere să cheltuiască atunci când condițiile se vor îmbunătăți. Iar firmele își vor păstra forța de muncă și fabricile intacte, gata să treacă înapoi la acțiune, când acest episod întunecat a trecut. ■


Acest articol a apărut în secția Lideri a ediției tipărite, sub titlul „Luptând cu depresiunea”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele