Europa franceză, Europa germană…

A venit și mult-așteptatul răspuns al Berlinului la propunerile președintelui francez Emmanuel Macron de reformare a Uniunii Europene. Nu de la cancelara Merkel, aflată la apus, ci de la steaua în devenire a politicii germane. Există abordări comune în cele două capitale. Dar și deosebiri importante.

„A face bine Europa”, Acesta este titlul sub care lidera Uniunii Creștin-Democrate din Germania, Annegret Kramp-Karrenbauer, și-a prezentat planul privind Europa – un răspuns la proiectul lansat de președintele francez Emmanuel Macron.

Annegret Kramp-Karrenbauer (numită de presa germană și după inițialele AKK) era, la urma urmei, cea mai în măsură să vină cu replica germană la viziunea macroniană asupra Europei. AKK este moștenitoarea Angelei Merkel și toată lumea se așteaptă să devină noul cancelar. Poziție din care, în mod evident, va trebui să lucreze îndeaproape cu Parisul pentru reformarea Uniunii și, în cele din urmă, pentru salvarea proiectului european.

Mai întâi, o chestiune de nuanță. Președintele francez și-a transmis mesajul prin intermediul a 28 de publicații, câte una din fiecare stat membru. Lidera creștin-democraților germani a ales o publicație de acasă – Welt am Sonntag.
„Nicicând nu a fost Europa mai necesară de la cel de-al Doilea Război Mondial până astăzi și totuși niciodată nu s-a aflat ea într-un mai mare pericol decât acum. Brexit-ul este simbolul acestui pericol”, și-a început Macron pledoaria pentru viitoarea Uniune Europeană.

Și a continuat: „Ne aflăm la un moment decisiv de răscruce pentru continentul nostru; un moment în care, colectiv, va trebui să reinventăm, politic și cultural, formele civilizației noastre într-o lume care se transformă. Este momentul Renașterii europene”. 


„Europa noastră trebuie să devină mai puternică, într-o lume minată de replieri protecționiste și naționaliste”, a scris Annegrete Kramp-Karrenbauer în deschiderea articolului. După care a continuat:

„Preşedintele francez Emmanuel Macron a adresat un apel cetăţenilor Europei în urmă cu câteva zile, spunând că este urgent să se acţioneze. El are dreptate”.

Până aici, totul este bine. Obiectivul este același, văzut de la Berlin și de la Paris: o Europă puternică, o Europă capabilă să-și apere interesele pe o scenă globală plină de noi provocări, o Europă care-și protejează cetățenii.

Dar cum stăm cu detaliile?

Ei bine, există suprapuneri, dar și deosebiri între viziunile lui Macron și cele prezentate de Kramp-Karrenbauer.

În privința securităţii şi migrației, AKK și Emmanuel Macron par să fie de acord. „Pentru a ne simţi în securitate în Europa, avem nevoie de frontiere externe mai sigure”, scria lidera CDU.

„Noi trebuie să revizuim din temelii spațiul Schengen: toți cei care vor să participe la această reorganizare trebuie să îndeplinească anumite obligații ce țin de responsabilitate (controlul riguros la frontiere) și de solidaritate (o politică unică de azil, cu aceleași reguli de primire și de refuz peste tot). O poliție de frontieră comună și un oficiu european de azil, obligații stricte de control, o solidaritate europeană la care să contribuie fiecare țară, sub autoritatea unui Consiliu european de securitate internă: în fața migrațiilor, eu cred într-o Europă care își protejează atât valorile, cât şi frontierele”, spunea, de partea sa, președintele francez.

AKK s-a pronunțat pentru „un pact european al climatului”, iarăși un domeniu în care există importante preocupări comune cu președintele Macron. Dar ce propune acesta? „Uniunea Europeană trebuie să-și fixeze ambiția – zero carbon până în 2050, înjumătățirea pesticidelor până în 2025 – şi să-şi adapteze politicile la această exigenţă: o bancă europeană a climatului pentru finanțarea tranziției ecologice”.

Și tot președintele Macron a propus o abordare nouă în domeniul securității: „Un tratat de apărare și de securitate va trebui să definească obligațiile indispensabile ale fiecăruia, în acord cu NATO și cu aliații noștri europeni: creșterea cheltuielilor militare, clauza operațională de apărare reciprocă, Consiliul de securitate european în asociere cu Regatul Unit pentru a pregăti deciziile noastre colective”. La rândul ei, Kramp-Karrenbauer s-a declarat de acord cu înființarea Consiliului de securitate din care să facă parte și britanicii. Dar, în timp ce ideea lui Macron în materie de securitate este strâns legată de conceptul „mai multă Europă”, viziunea liderei germane este aceea a unei Europe mai puternice, dar transatlantice. Totuși, pentru a sublinia angajamentul european în materie de securitate, șefa creștin-democraților germani a propus construirea unui portavion european. O idee imediat îmbrățișată de cancelara Merkel.

Dar AKK a cerut și „un loc permanent comun în Consiliul de Securitate” al ONU, o revendicare de dată mai veche a Berlinului. Aceasta însă nu sună extraordinar la Paris, întrucât Franţa dorește să-și mențină locul în adunarea mondială.

Piață comună, viziuni diferite

Kramp-Karrenbauer susține o „piață internă comună a băncilor”, probabil o referire la uniunea bancară. Însă multe detalii încă se lasă așteptate. De exemplu, nu se știe dacă Germania va renunța în cele din urmă la opoziția față de o preconizată garantare la nivel european a depozitelor bancare. De asemenea, nimic despre o eventuală renunțare la opoziția față de mutualizarea europeană a datoriilor suverane, o idee respinsă din start de Angela Merkel.

Apoi, lidera germană a arătat că nu este de acord cu propunerea franceză referitoare la un salariu minim european. „Centralismul european, etatismul european, mutualizarea datoriilor, europenizarea sistemelor sociale şi a salariului minim ar fi calea cea rea”, a scris Annegret Kramp-Karrenbauer.

O cu totul altă viziune în dreptul președintelui Macron:

„Întreaga Europă este o avangardă: ea a știut întotdeauna să definească normele progresului. Pentru aceasta, ea trebuie să susțină un proiect de convergență mai degrabă, decât unul de concurență: Europa, locul în care s-a creat securitatea socială, trebuie să instaureze pentru fiecare lucrător, de la Est la Vest și de la Nord la Sud, un scut social care să-i garanteze aceeași remunerație la același loc de muncă și un salariu minim european, adaptat la fiecare țară și discutat în fiecare an în mod colectiv”.


„Trebuie să ne sprijinim în mod consecvent pe un sistem al subsidiarității și al responsabilităților proprii”, a spus lidera germană, distanțându-se aici de președintele Macron. Pentru AKK, sistemul de decizie european trebuie să se bazeze în continuare pe cei doi piloni, statele membre și instituțiile europene, fără ca accentul să fie mutat pe cele din urmă.

Europa, actor global

Un pasaj important din scrisoarea președintelui Macron este și cel legat de piață și concurență – mai ales concurența la nivel global.

„Frontierele noastre trebuie de asemenea să asigure o justă concurență. Care putere din lume acceptă să continue schimburile cu cei care nu-i respectă niciuna dintre regulile sale? Noi nu putem să suportăm fără să spunem nimic. Trebuie să ne reformăm politica de concurență, să ne refondăm politica comercială: să sancționăm sau să interzicem în Europa întreprinderile care aduc atingere intereselor noastre strategice și valorilor noastre esențiale, cum sunt normele de mediu, protecția datelor și plata corectă a impozitelor; și să ne asumăm, în cadrul industriilor strategice și al piețelor noastre publice, o preferință europeană, așa cum o fac și concurenții noștri americani sau chinezi”. 

De partea sa, lidera germană propune o întărire a poziției europene pe piața globală și o apărare mai eficientă a intereselor Uniunii, însă nu susține schimbarea legislației interne astfel încât să permită crearea unor mari companii, așa-numiți „campioni europeni”.

Va funcționa motorul franco-german?

Aceasta este întrebarea. AKK este văzută drept viitoarea cancelară, din 2021, Macron mai are în față cel puțin trei ani de mandat, în care este clar că se va dedica într-o foarte mare măsură reconstrucției europene.


Multe dintre ideile formulate de la Paris și de la Berlin sunt congruente. Mai ales în ceea ce privește securizarea frontierelor, securitatea europeană, apărarea comună. Diferențe sunt în ceea ce privește piața internă, sistemele sociale sau mecanismele de luare a deciziilor.

Abordarea germană pare mai prudentă decât cea franceză. Președintele Macron este favorabil unei reforme radicale a proiectului european, pe care o vede ca singura cale de evitare a dezastrului. Pentru AKK, esențială este consolidarea structurilor existente, alături de întărirea capacității Uniunii Europene de a face față concurenței globale.

La o primă vedere, viziunea franceză pare maximalistă, iar cea germană, minimalistă – ceea ce ar însemna că ar fi loc pentru ca ambele să se întâlnească undeva pe la mijloc.

Și dacă ambele viziuni sunt maximaliste?

Comentarii