Home Cover Grecia – Macedonia: se poate ieși din „logica balcanică”?

Grecia – Macedonia: se poate ieși din „logica balcanică”?

0
Grecia – Macedonia: se poate ieși din „logica balcanică”?
SKOPJE, MACEDONIA(Photo by Claudio Villa/Getty Images/Guliver)
7 minute de lectură

Grecia și Macedonia au semnat duminică acordul care prevede schimbarea numelui fostei republici iugoslave în Macedonia de Nord. În mod normal, ar trebui să fie sfârșitul a mai bine de 27 de ani de dispute diplomatice și semantice între Atena și Skopje. În mod normal… Dar ce este normal în Balcani?

Diferendul datează din 1991, când fosta republică iugoslavă și-a declarat independența. Atena a considerat denumirea de „Macedonia” ca aparținând patrimoniului său cultural și astfel a blocat aderarea micii republici balcanice la Uniunea Europeană și NATO. În acest timp, micul stat din Balcani a purtat, oficial, denumirea de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM).

După cum declara premierul macedonean Zoran Zaev, acordul reține numele de „Macedonia” pentru uz universal și păstrează adjectivul „macedonean” cu privire la naționalitate și limbă. Conform acordului, numele „Macedonia de Nord” va fi folosit atât la nivel internațional, cât și pe plan intern. Dar, după cum insistă comentatorii greci, odată cu semnarea acordului, Skopje renunță la a mai invoca moștenirea lui Alexandru cel Mare.
„Avem un acord, un acord bun care acoperă toate condițiile impuse de Grecia”, a declarat premierul grec Alexis Tsipras la finalul unei discuții telefonice cu omologul său macedonean Zoran Zaev. El a insistat să țara vecină va avea un „nume compus”, cu o referire geografică.

Dar cum în Balcani nimic nu e ceea ce pare a fi, ne aflăm încă departe de sfârșitul poveștii.
Trebuie spus că acordul nu a fost încă ratificat de Parlamentul macedonean. Și că, oricum, va fi supus unui referendum în această toamnă, înainte de a fi ratificat de Parlamentul grec.

Iar sarcina se anunță de pe acum una cât se poate de complicată.

Complicata ecuație macedoneană

Să privim mai întâi către Macedonia, unde situația politică este cât se poate de complicată.
Guvernul actual, al lui Zoran Zaev (stânga liberală), a preluat puterea acum un an, pe fondul unor mari tensiuni politice, după aproape 11 ani de guvernare a formațiunii de dreapta naționaliste VMRO-DPMNE și a doi ani de criză politică.

În deceniul în care a avut puterea absolută, VMRO-DPMNE, sub conducerea omului-forte Nikola Gruevski, președinte și apoi premier, a impus societății o linie naționalistă și, printre altele, a insistat puternic pe mitul fondator al lui Alexandru cel Mare.

Au fost anii în care capitala Skopje a fost îmbogățită cu o serie întreagă de clădiri monumentale și o mulțime de statui preamărind o presupusă moștenire istorică a lui Alexandru cel Mare. În Macedonia s-au făcut auzite însă și multe acuzații referitoare la prețul exorbitant al acestor construcții faraonice, despre care se spune că ar fi fost supervizate de Gruevski însuși.

În guvernarea Gruevski, Macedonia a acumulat datorii de cel puțin 5 miliarde de euro. Numai pentru proiectele din Skopje au fost cheltuite 700 de milioane de euro.

Din anul 2006, de când se afla la guvernare, partidul naționalist VMRO-DPMNE a pus mâna pe toate instituțiile de putere, a instituit controlul asupra presei și justiției, constituindu-se într-un adevărat regim iliberal.

Studiu de caz: răsturnarea unui regim iliberal

În 11 decembrie 2016, în Macedonia au avut loc alegeri anticipate, organizate la presiunea Bruxelles-ului și Washingtonului.

Alegerile erau destinate să pună capăt tensiunilor provocate de scandaluri de corupție și acuzațiilor de fraudă electorală la adresa premierului Nikola Gruevski, dar și în urma scandalului public izbucnit după dezvăluirile privind instituirea de către Guvern a unui extins sistem de supraveghere electronică a opoziției și a populației.

Cazul Tamara, lovitura de grație

Un alt subiect care a agitat opinia publică din Macedonia a fost cazul Tamara Dimovska, o fată de nouă ani care a murit după ce a așteptat în zadar ajutor din partea statului pentru un tratament în străinătate.

Moartea ei a șocat opinia publică. Protestele cu izbucnit, iar opinia publică s-a întrebat cum se face că guvernul lui Gruevski a avut o mulțime de bani pentru clădirile baroce menite a-l proslăvi pe Alexandru cel Mare, însă nu a găsit 30.000 de euro pentru tratamentul unui copil bolnav. Într-un pur stil balcanic, bunicul fetiței, în vârstă de 60 de ani, a decis să-și ia soarta în propriile mâini și a încercat să-l asasineze pe ministrul Sănătății.

Alegerile din decembrie 2016 nu au dat însă un câștigător clar, iar VMRO-DPMNE, cu doar 51 de locuri din Parlamentul de 120 de membri, nu a reușit să formeze un guvern de coaliție.

În aceste condiții, social-democrații (SDSM), conduși de Zoran Zaev, au atras 18 parlamentari din partide ale minorității albaneze (25% din populație) și astfel au reușit să încropească o majoritate.

La 27 ianuarie 2017, Zaev i-a prezentat această coaliție președintelui Gjorge Ivanov, care însă a refuzat nominalizarea.

Motivul a fost unul de ordin naționalist: acordul de coaliție ar fi urmat să facă din albaneză a doua limbă oficială.

După acordurile de pace semnate la Ohrid, în anul 2001, care au urmat unor puternice ciocniri între majoritatea macedoneană și minoritatea albaneză, limba albaneză are statut de limbă oficială doar în zonele în care minoritatea albaneză reprezintă mai mult de 20% din populație.

Pentru social-democrați, atitudinea președintelui a constituit o „lovitură de stat constituțională”. Ei l-au acuzat pe președintele Ivanov că încearcă să-și protejeze mentorul, Nikola Gruevski. În aprilie 2016, Ivanov fusese acuzat că intenționează să acorde o amnistie preventivă pentru politicienii amenințați cu acțiuni în justiție – în majoritate covârșitoare din formațiunea VMRO-DPMNE.

În cele din urmă, președintele Ivanov a acceptat numirea guvernului lui Zaev la 1 iunie 2017, pe fondul unor grave tulburări interne, culminând cu luarea cu asalt a Parlamentului de la Skopje.

Acum, Zaev nu are o majoritate calificată în Parlamentul de la Skopje. Iar opoziția naționalistă din VMRO-DPMNE critică vehement acordul, pe care îl consideră o „capitulare”.
Premierul Zaev își pune speranța în Consiliul European care, la 28 iunie, ar putea da undă verde negocierilor de aderare. De asemenea, Zaev speră că NATO va invita republica să adere, cu ocazia summitului din iulie.

Într-o țară care, majoritar, își dorește calea euroatlantică, premierul Zaev speră să poată exercita o presiune suficient de puternică asupra Parlamentului, odată ce va fi obținut acceptul esențial din partea UE și NATO.

În același timp, opoziția naționalistă se agață de subiectul schimbării denumirii statului, în ideea că ar putea reveni în prim-plan.

Dar în Grecia?

Venit la putere pe fondul nemulțumirii populare față de planul de austeritate, Alexis Tsipras a reușit să imprime țării o nouă dinamică, acceptând aplicarea programului cerut de creditori. Aceasta, deși grecii îl respinseseră printr-un referendum cerut chiar de Tsipras.
Premierul grec va fi obligat acum să se confrunte cu puternicul filon naționalist din țara sa, alimentat de influenta biserică ortodoxă.

Acordul cu Macedonia nu va fi ușor de vândut unei opinii publice extrem de sensibile. Pentru exemplificare, să citim ce a scris pe acest subiect publicația online Protagon: „Tsipras nu va fi niciodată Churchill. El este Tsipras și asta e tot. El a dat identitatea și limba macedoneană vecinilor noștri și el devine astfel autorul unei crime istorice împotriva rădăcinilor noastre.”

Macedonia și Grecia se află acum în fața unui moment istoric, ce ar putea pune capăt unor întregi decenii de dispute. Dar, mai ales, ar putea da o deschidere importantă a proiectului european către Balcanii de vest.
Dar tot atât de bine, acordul ar putea cădea pradă naționalismelor de o parte și de alta, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în Balcani.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here