Habemus moțiune

36
7 minute de lectură
Foto: Bogdan Cristel

După lupte seculare care au ținut cam o lună, liberalii au depus, în sfârșit, moțiunea de cenzură prin care speră să răstoarne Guvernul Dăncilă. Strategia de a nu depune documentul decât în momentul în care vor avea numărul de semnături care să le dea și (aproape certitudinea) că moțiunea va fi adoptată de Parlament pare, la prima vedere, aducătoare de succes. Votul o va dovedi sau infirma.

Cert este că în acest moment, președintele Iohannis și-a asumat mai deschis ca niciodată rolul de motor al moțiunii. Sau, mai degrabă, al succesului acestuia. Sigur, e și o abordare electorală. Președintele vrea să arate că o învinge pe Viorica Dăncilă chiar înainte de a se confrunta, eventual, cu ea în turul doi. Cu o zi înainte de depunerea moțiunii a avut două ieșiri, în care concluzia era cam aceeași: „Abia aștept să treacă moțiunea, să scăpăm de PSD!”, le-a spus liberalilor la Cluj, pentru ca după nici trei ore, de la Palatul Cotroceni să își încheie declarația în aceeași notă: „Abia aștept să treacă moțiunea!”. De ce atâta nerăbdare? Răspunsul e tot la Cluj-Napoca, tot la Klaus Iohannis. „Avem nevoie de ceva ce se numește o guvernare performantă pentru români și pentru România. Și o astfel de guvernare, dragii mei, poate să o livreze Partidul Național Liberal!”.

Sigur, de cealaltă parte, și Viorica Dăncilă contraatacă și pare sigură pe poziții. Nici nu are altă variantă, deși știe foarte bine că nu prea are multe motive să îi întoarcă din drum pe cei care sunt mai degrabă tentați de cântecele de sirenă ale actualei opoziții. „De aceea ultima moțiune nu a trecut și de aceea nu va trece nici aceasta. Pentru că oamenii de bună-credință nu pot da un vot real de sprijin și susținere pentru NIMIC. Aroganța de care dau dovadă acum i-a mai costat odată rușinea de a-și vedea picată la vot moțiunea mult trâmbițată. O vor trăi din nou, pentru că nu au învățat lecția responsabilității. Ca să fie clar: această moțiune NU va trece!“, a declarat Dăncilă.

Textul moțiunii e, în mod clasic, un tablou sumbru a ceea ce, în viziunea inițiatorilor, a făcut guvernul. Sigur, e interesant cum Victor Ponta și-a asumat să semneze și să susțină afirmații precum „Sub guvernele PSD, dar mai ales sub guvernarea doamnei Viorica Dăncilă, un număr uriaş de români a părăsit ţara, deoarece aici, în ţara lor, şi-a pierdut orice speranţă. De «atâta bine» creat de PSD în România, tinerii au ajuns să considere că realizarea lor cea mai mare este să plece din ţară!”.

Întrucâtva și cei de la ALDE, câți mai sunt, au o problemă de consecvență, votând o critică dură la adresa guvernului din care au făcut parte. Parcă niciodată o moțiune nu s-a pliat atât de bine pe principiul „Fă-te frate cu Necuratul până treci puntea!”. Să nu uităm că la anul partidele au două rânduri esențiale de alegeri: localele în primăvară și parlamentarele în toamnă sau poate chiar anticipate. Fiecare are un scop în viața sa de participant la politica țării și fiecare e pe cont propriu. Fiecare își va calcula ce mișcare postmoțiune îi va aduce cele mai multe avantaje. Acum, PSD a devenit inamicul public numărul unu.

Toți contra unu

Imaginea cu liderii tuturor grupurilor parlamentare, mai puțin PSD și Minoritățile, uniți în jurul Ralucăi Turcan condamnând guvernarea PSD e memorabilă. Practic, toți contra unu. Aici a ajuns PSD după trei ani de guvernare, în care a făcut tot ce nu a făcut niciun partid aflat vreodată la guvernare: a schimbat premierii pentru că s-au răzvrătit împotriva liderului suprem, a scos oamenii în stradă nu din cauza nivelului de trai, ci pentru principii, și-a dat singur moțiune de cenzură ca să își demită propriul prim-ministru. Bomboana pe colivă: a avut un președinte care a intrat practic din această funcție la închisoare.

Ce va urma?

Succesul moțiunii, dacă va fi să fie, se va construi pe un amalgam de partide greu de controlat. Ce are în comun PNL cu Pro România și USR? Dar cu ALDE? Desigur, e vorba de ce au comun în actualul context. Să te unești ca să dărâmi e una, să te unești ca să construiești e deja mult mai complicat și delicat. Cu atât mai complicat, cu cât ai în față trei sezoane de alegeri. Să nu ne amăgim pe tema vreunei concordii naționale. Partidele care azi bat palma împotriva PSD mâine vor fi rivali aprigi în campania electorală. Până la urmă, moțiunea e un mijloc de a-și maximiza șansele pentru mai târziu, nu un act de mântuire națională. Într-un fel, inclusiv pentru PSD, care are, pare-se, nevoie de introspecție și decizii majore după o perioadă nefastă de guvernare.

Foto: Bogdan Cristel

Așa cum arată matematic lucrurile, deja mai interesant este ce se va întâmpla după moțiune. Președintele va trebui să facă rapid consultări și să încredințeze unui prim-ministru formarea Guvernului. Ludovic Orban se încălzește cu spor și este evident, cele mai multe șanse sunt ca noul cabinet să se coaguleze în jurul PNL. O spune inclusiv Călin Popescu Tăriceanu: „În ceea ce priveşte paşii de după moţiunea de cenzură am vorbit foarte clar despre faptul că nu vom intra la guvernare. Probabil că PNL va trebui să facă un guvern minoritar şi sigur că vor trebui să aibă loc discuţii cu privire la ceea ce se angajează în continuare acest Guvern, care va trebui să primească votul în Parlament”.

Cel mai vocal este însă Victor Ponta. Un Victor Ponta care visează la un guvern de stânga PSD-ALDE-Pro România: „Opţiunea noastră este de a discuta de un guvern de un an, până la alegeri, un guvern de centru-stânga, aşa cum a fost votat în 2016, fără doamna Dăncilă, fără domnul Fifor”.

Interesant este că nici măcar partenerul său de alianță, Călin Popescu Tăriceanu, nu ia în calcul un astfel de guvern: „Atâta vreme cât există o nemulţumire publică foarte amplă, e bine să dăm posibilitatea democratic, unii dintre noi să ne dăm la o parte şi să permitem celor care doresc să îşi asume această responsabilitate în mod democratic să o facă”. Ba chiar îi transmite că nu a ieșit din coaliția PSD ca să intre după câteva săptămâni din nou într-un guvern cu social-democrații. În schimb, Ponta chiar recunoaște că nu l-ar vota pe Orban premier și îi pune în gardă pe liberali: „Poate să fie un guvern PNL – USR, dar PNL şi USR au 140 de parlamentari, până la 240 eu nu aş guverna în locul lor”.

Până la votul moțiunii, cu surprize sau nu, în PSD îngrijorarea e mascată cu declarații optimiste.

Cu guvern nou sau nu, ne îndreptăm cu pași repezi spre o perioadă electorală convulsivă, care nu se va termina decât la anul. Pasagerii sunt rugați să își pună centurile de siguranță. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele