Împărțit între Statele Unite, aliatul său istoric, și Uniunea Europeană, pe care țara sa este pe punctul s-o părăsească, prim-ministrul britanic Boris Johnson face echilibristică pentru a nu compromite viitorul Regatului Unit după Brexit.
De la Iran la compania chineză Huawei, Boris Johnson încearcă să împace și capra și varză. Rămânând apropiat de europeni, el se arată grijuliu să nu-l deranjze pe președintele american, Donald Trump, care îl acoperă cu laude și cu care speră să negocieze un acord comercial ambițios după Brexit, la sfârșitul lui ianuarie.
“Este mai proamerican decât media, dar nu este prim-ministrul cel mai proamerican pe care l-am avut”, estimează Simon Usherwood, politolog la Universitatea Surrey, intervievat de AFP.
În fundal, o constatare simplă în contextual ieșirii din Uniunea Europeană, adaugă profesorul: “Statele Unite constituie alternativa cea mai evidentă la Europa”.
Poziția lui este uneori greu de susținut, cum a arătat criza ce a urmat morții generalului iranian Qassem Soleimani, ucis de o dronă americană în Irak.
După două zile de tăcere, Boris Johnson a arătat că nu-l va regreta pe iranian, alăturându-se în același timp apelurilor la detensionare ale comunității internaționale.
Marți, liderul conservator a părut să ia o poziție diferită de poziția europeană privind nuclearul iranian. El s-a declarat gata să înlocuiască acordul din 2015 cu un altul dorit de Donald Trump, pe care l-a calificat drept “excelent negociator”.
Câteva ore mai târziu, Londra amintea totuși, împreună cu Parisul și Berlinul, atașamentul față de acord și lăsa să se înțeleagă că nu vrea să se alăture politicii de sancțiuni a Statelor Unite.
În opinia lui Simon Usherwood, abordarea lui Boris Johnson este “de fapt mai apropiată de abordarea europeană decât de abordarea americană”, dar diferența se vede din cuvintele: prim-ministrul “a formulat lucrurile de o manieră care îi place lui Trump”.
La BBC, fostul consilier al lui Donald Trump Richard Goldberg a făcut apel la Boris Johnson să abandoneze acordul din 2015, din care Statele Unite au ieșit în 2018, dar pe care cele trei țări europene semnatare (Regatul Unit, Franța și Germania) încearcă să-l salveze.
“Vă îndreptați spre Brexit, susținătorilor Brexit nu le place cu adevărat acordul nuclear (…), ce veți face după 31 ianuarie când veți merge la Washington să negociați un acord de liber-schimb cu Statele Unite?”, a întrebat el, estimând că Londra are “interesul să facă o politică externă departe de Bruxelles”.
Londra este supusă și presiunii americane să nu coopereze cu compania din domeniul telecom chineză Huawei, pe care Washingtonul o bănuiește de spionaj în folosul Beijingului.
Înfruntarea s-a intensificat toată săptămâna, prin intermediul unor scurgeri în presă, în vreme ce guvernul trebuie să tranșeze la sfârșitul lui ianuarie. Va fi în situația de a supăra una din primele două economii mondiale, cu care Regatul Unit speră să creeze legături avantajoase o dată ieșit din Uniunea Europeană.
Alt subiect fierbinte: o eventuală taxă pe giganții domeniului digital. Măsura figurează în programul guvernului britanic, dar reacția furioasă a administrației Trump, cu represalii vamale, la proiectul francez, o face puțin propice unor negocieri comerciale senine.
Între Donald Trump și Boris Johnson, alchimia este și personală. De la venirea la putere a efervescentului “BoJo” în iulie, miliardarul republican nu ratează nicio ocazie să-l vorbească de bine pe cel pe care l-a supranumit “Trump britanic”.
Prim-ministrul se arată mai distant și nu s-a întâlnit cu el decât discret în marja summitului NATO din decembrie, de la Londra. El are grijă să nu apară că un vasal al Statelor Unite, că fostul prim-ministru laburist Tony Blair, pe care detractorii îl numeau “canișul” lui George W. Bush pentru că l-a susținut fără ezitare cu ocazia războiului din Irak.
Intervievat de “New York Times”, expertul Jeremy Shapiro, de la European Council on Foreign Relations, a avertizat că strategia ezitantă a prim-ministrului nu va funcționa neapărat: pentru administrația americană “ești fie vasal, fie dușman”.
Traducerea: Gabriela Sîrbu/rcostea
Sursa: RADOR