„Vom merge până la capăt”, spunea Liviu Dragnea imediat după condamnarea la închisoare cu executare pe care a primit-o de la Înalta Curte de Casație și Justiție. La o săptămână distanță, după adoptarea Codurilor penale, președintele PSD a indicat și ce înseamnă „până la capăt” – suspendarea lui Klaus Iohannis. În vreme ce mulți s-au grăbit să nu ia în serios amenințarea președintelui Camerei Deputaților, președintele Iohannis și-a făcut calculele și cel mai probabil formația sa de profesor de fizică i-a dat un rezultat exact. PSD singur are 219 voturi, pe care le poate completa până la 233, de câte este nevoie pentru trimiterea acasă de la Palatul Cotroceni a președintelui. 14 voturi se pot găsi oricând între cele 27 ale ALDE, chiar dacă liderul acestei formațiuni, Călin Popescu Tăriceanu, ezită sau își construiește profilul de candidat la prezidențialele din 2019. Cele 14 voturi lipsă pot fi puse la dispoziție și de câțiva dintre cei 17 deputați ai minorităților, cei 23 ai neafiliaților, chiar dacă UDMR s-a pronunțat împotriva suspendării și nu a votat Codurile penale.

Cel mai probabil, Klaus Iohannis s-a gândit că refuzul revocării Laurei Codruța Kovesi l-ar trimite imediat în procedura de suspendare, iar pagubele care pot interveni în cele 30 de zile de interimat prezidențial, care va fi ocupat de președintele Senatului (Călin Popescu Tăriceanu) sau de cel al Camerei deputaților (Liviu Dragnea), ar fi și mai mari decât rapida revocare a șefei DNA de către șeful statului pe perioada vacanței funcției.

De altfel, vestea suspendării circula pe culoarele Parlamentului ca fiind un demers concret, care fusese programat pentru miercuri, 11 iulie, dar pe care mulți dintre observatorii fenomenului politic nu l-au luat în seamă, bazându-se pe declarațiile indecise ale liderului ALDE și ale UDMR, ca și pe fragila majoritate, cu doar două voturi peste prag, cu care a trecut prin Camera Deputaților noul Cod penal.

Președintele Iohannis s-a gândit că poate dezamorsa suspendarea, după planul pe care l-a aplicat în cazul șefiei SIE, unde, la fel, a sacrificat dreptul șefului statului de a desemna un colaborator apropiat și l-a numit pe vicepreședintele PSD, Gabriel Vlase. A salvat-o o dată, așadar, pe Kovesi. A doua oară, a sacrificat-o. Mai avea zece luni până la finalizarea mandatului de șefă DNA, al doilea, care nu se mai putea reînnoi.

În aceeași zi în care Kovesi a plecat de la DNA, Liviu Dragnea a anunțat că nu renunță la suspendarea lui Iohannis. A vorbit despre o discuție care nu și-a pierdut actualitatea în interiorul PSD. Care ar fi mizele aducerii la Palatul Cotroceni, pentru 30 de zile, a unui președinte al majorității guvernamentale?

Ce aduce suspendarea

În primul rând, desemnarea fără probleme a unui succesor pe placul PSD în fruntea procurorilor anticorupție. Deși ministrul Justiției, Tudorel Toader, a demarat procedurile pentru concursul de ocupare a șefiei DNA, prima etapă urmează să se încheie la 27 iulie. Urmează avizul CSM și aprobarea președintelui. O precizare. Pentru că nu au intrat în vigoare Legile Justiției, care sunt toate în proces de control de constituționalitate și de reexaminare, impus de opoziție și de Klaus Iohannis, se aplică legea veche. Mai exact, Legea 303, statutul magistraților. În varianta nemodificată, șeful statului poate spune „Nu” propunerii venite de la ministrul Justiției. În noua variantă, nepromulgată, atacată pentru a treia oară de opoziție la CCR, o dată și de șeful statului, respinsă și de la reexaminarea cerută de Iohannis, președintele este scos din jocul numirii.

În al doilea rând, numirea șefului DIICOT, celălalt parchet important, care anchetează crima organizată. Tudorel Toader a propus schimbarea din funcție a lui Daniel Horodniceanu cu Felix Oliver Bănilă – un procuror de la Bacău, care nu a gestionat dosare de mari infracțiuni. Klaus Iohannis a amânat numirea lui Bănilă, așa că un președinte interimar al coaliției majoritare poate semna decretul de revocare a lui Horodniceanu și de numire a lui Bănilă. DIICOT este parchetul unde se află în cercetare „in rem”, adică nepersonalizat, plângerea lui Ludovic Orban la adresa Vioricăi Dăncilă, pe care o acuză de înaltă trădare și de uzurpare de funcții oficiale.

În fine, se poate specula și o posibilă, chiar dacă în teorie doar, schimbare a procurorului general al României, Augustin Lazăr, care a criticat toate demersurile actualei puteri în momentul atacurilor la adresa DNA și s-a raliat protestelor procurorilor la modificarea Legilor Justiției și a Codurilor penale – cele cinci legi care trunchiază independența procurorilor, pun piedici anchetelor și relaxează statutul celor acuzați de corupție.

O miză și mai importantă, așa cum au descris-o surse social-democrate în discuții cu Reporter Global, este promulgarea rapidă a celor cinci legi amintite – trei din pachetul așa-numitelor Legi ale Justiției și cele două Coduri penale. Pare imposibil în acest moment, pentru că absolut toate sunt în control de constituționalitate la CCR. Vorbim de Legea CSM, care este din nou atacată de președinte la Curtea Constituțională, după ce a mai fost o dată atacată, ca și de opoziție, și care a fost respinsă la reexaminarea solicitată de președinte. Mai avem Statutul magistraților, la fel, la CCR, atacată de opoziție după același parcurs descris mai sus, ca și Legea 304, atacată la CCR de președinte. Da, cu același traseu de rediscutare în Parlament și atacată deopotrivă de opoziție, Înalta Curte de Casație și Justiție și de Palatul Cotroceni. Codurile penale sunt și ele pe masa CCR, atacate de opoziție și de Înalta Curte. În cazul Codului de procedură de penală și al Legii 304, președintele le-a atacat la CCR cu solicitarea de a fi analizate de judecători în toamnă.

Cu excepția unui termen, în iulie, toate ar urma să aștepte verdictul de constituționalitate de la judecătorii CCR cel mai devreme în septembrie, la revenirea din vacanța judecătorească.

Sursele pomenite susțin că CCR ar putea fi chemată din vacanță odată cu procedura de suspendare și solicitată să se pronunțe pe toate cele cinci legi, care, rezolvate rapid, în cazul în care ar avea probleme de constituționalitate, ar putea fi rapid promulgate de președintele interimar.

Este, cu siguranță, un scenariu greu de digerat în termenii rezonabilității, însă experiența verii 2012 poate fi considerată un precedent. Atunci au fost decapitați președinții celor două camere, au fost modificate legi (Avocatul Poporului, Monitorul Oficial și ICR – în câteva minute). În acea vară le-a fost stricată vacanța judecătorilor CCR pentru a se pronunța la suspendarea președintelui de-atunci, Traian Băsescu. De asemenea, pentru a declara dacă este valid și referendumul de demitere al aceluiași președinte.

Oricât de apocaliptic ar părea un astfel de scenariu, este exact cel pe care îl au în vedere Liviu Dragnea și apropiații săi. În declarațiile publice, de altminteri, chiar Liviu Dragnea a declarat că revocarea lui Kovesi de la DNA nu închide lista „încălcărilor grave” ale Constituției de către Iohannis. Sintagma pusă între ghilimele este cea pe care o folosește Constituția ca unic motiv al suspendării prezidențiale. Or, președintele social-democraților a folosit-o chiar în declarația din 9 iulie – ziua revocării șefei DNA. Și a adăugat că blocajul sistematic al președintelui „pe legile date de Parlament” s-ar înscrie în această categorie. Referirea a fost la exact la cele cinci legi care schimbă din temelii sistemul judiciar și îngroapă lupta anticorupție. Legile justiției au fost adoptate înainte de Crăciun și, la șapte luni distanță, sunt încă în ping-pongul CCR-reexaminare. Codurile penale au fost adoptate la final de iunie și începutul lui iulie și abia au intrat pe traseul de contestare. Dacă mai adăugăm și Comisia de la Veneția, care va veni în toamnă cu raportul asupra legalității modificărilor tuturor celor cinci legi, coșmarul celor care se grăbesc cu intrarea lor în vigoare este lesne de vizualizat.

Astfel, este ușor de înțeles ce anume animă PSD în demersul de suspendare al președintelui Iohannis. Dincolo de numirea procurorilor de rang înalt, de la parchetele centrale, o suspendare aduce și extirparea uneia dintre sursele de tergiversare a celor cinci legi amintite. De ce sunt importante? Pentru că primele trei legi – generic numite ale Justiției – reorganizează întregul sistem. Procurorii își pierd din independență, astfel că numirea în fruntea lor a altor șefi se completează cu norme care devin legale prin intermediul cărora pot fi întorși din drum. Numai una dintre modificările Legii 304 ne dă dimensiunea schimbării de macaz – unui șef ierarhic i se permite să închidă un dosar sau să-l tergiverseze după bunul plac – nu pe motive de respectare a legalității, ci și pe principiul abstract și nedefinit de lege, încarnat de vocabula „temeinicie”. Dacă adăugăm că organismul care inspectează faptele magistraților – care până acum era în fiecare județ – se mută la București, iar în loc de 150 de angajați care cercetează cât de corecți sunt procurorii vor fi de zece ori mai puțini – doar 15. În plus, li se permite judecătorilor să iasă la pensie la doar 42 de ani, prin Legea 303, asemenea militarilor și ofițerilor din serviciile secrete. Or, la lipsa crasă de judecători din sistem, dispariția unei generații întregi, școlite în primii ani ai postcomunismului, și înlocuirea automată cu judecători fără experiență și fără maturitate profesională, impune temeri.

La astfel de modificări de structură, de instrumente și chiar de mentalitate în sistemul judiciar, modificările aduse Codurilor penale sunt un corolar care arată cât de lipsită de voință este actuala guvernare în combaterea corupției. De reversibilitatea reformei care s-a înregistrat între 2005 și 2018 în acest domeniu rămâne să ne convingem în lunile care urmează. Tot atunci vom vedea în ce măsură amenințarea președintelui cu suspendarea este doar Baba Cloanța de speriat copiii sau este o strategie minuțioasă a coaliției majoritare în Parlament.