România, o economie fragilă într-un peisaj global tensionat

388
9 minute de lectură

Tensiunile din economia mondială persistă, perspectiva de creștere s-a deteriorat față de așteptările de la începutul anului. Instituțiile financiare internaționale au început să transmită mesaje care îndeamnă la prudență în politicile economice interne și care îi îngrijorează pe oamenii de afaceri. Teama începe să se cuibărească în mințile investitorilor și ale consumatorilor, iar apetitul pentru investiții și consum scade.

Ca atare, producția și vânzarea acestor bunuri de investiții sau consum scad, afectând afacerile respective, salariile și locurile de muncă. Așa arată un ciclu economic, absolut inerent vieții economice. În acest peisaj global tensionat, orice economie fragilă poate aluneca în criză.

O criză prelungită poate provoca recesiunea unei economii. Diferența între criză și recesiune o face calitatea politicilor economice: politici ponderate și responsabile nu au ca efect creștere economică spectaculoasă, dar nici căderi în gol. Cu cât „sari” mai sus, cu atât căderea este mai grea. Numai că greul îl suportă cei mici, fie angajați, fie angajatori.

O problemă nu vine niciodată singură

În ultimii ani, economia românească s-a aflat sub un val de măsuri imprudente, forțând limitele ciclului economic. Deși economia era „pe o traiectorie de creștere”, statul s-a tot împrumutat pentru a plăti pensii și salarii.

Acest lucru a generat simultan mai multe efecte nedorite: nu au mai existat bani pentru mult-visatele investiții – autostrăzi, căi ferate de mare viteză, școli, spitale, aeroporturi; lipsa acestor investiții a redus perspectivele de dezvoltare, iar forța de muncă a continuat să părăsească țara pentru venituri imediate mai mari, pentru școli și spitale mai sigure și, în general, pentru un viitor mai cert și mai optimist. Fără investiții, capital și forță de muncă, viitorul României nu sună bine.

Mai mult, economia românească a devenit lider european al riscului: avem deficit comercial masiv, inflație, deficit bugetar, rate mărite ale dobânzilor plătite la împrumuturi atât de stat, cât și de firme și indivizi. Consumul a intrat în declin, tranzacțiile imobiliare s-au redus, iar companiile sunt incapabile să investească și să relanseze producția, fiind, în general, decapitalizate.

În acest context economic nefavorabil la nivel internațional și local, săptămâna trecută a adus două evenimente neplăcute pentru România, ambele legate de deficitul fiscal și politicile imprudente: scrisoarea trimisă de autoritățile române către Bruxelles cu măsurile efective pe care le adoptă guvernul României pentru reducerea deficitului bugetar și reducerea ratingului de țară acordat de Scope Ratings.

Înghețarea salariilor și a angajărilor la stat

În mai 2018, Comisia Europeană a constatat că România nu aplică politici economice responsabile și a emis o recomandare pentru revenirea politicii fiscale la țintele bugetare pe termen mediu. O lună mai târziu, Consiliul a aprobat această recomandare menită a asigura alinierea politicilor economice ale României la bunele practici pentru revenirea la procesul de convergență și aducerea politicii fiscale mai aproape de țintele de deficit bugetar pe termen mediu.

Ca atare, guvernul, prin ministrul Finanțelor, se angajează să reducă deficitul bugetar față de 2018 cu 0,4 puncte procentuale din PIB în 2019, cu 1,08 puncte procentuale în 2020 și cu 1,74 puncte procentuale din PIB în 2021.

Pentru a atinge obligațiile fiscal-bugetare din 2019, respectiv un deficit bugetar în termeni cash (numerar) de 2,58% din PIB, Guvernul propune implementarea unor măsuri pentru reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor. Pentru reducerea cheltuielilor, Guvernul va suspenda aplicarea legii salarizării în 2019, va îngheța angajările în sectorul public, va plafona cheltuielile de întreținere și operare la nivelul nominal al anului 2018 și va îngheța celelalte categorii de cheltuieli ca procent în PIB – investiții, transferuri, dobânzi și alte cheltuieli.

În practică, asta înseamnă că statul nu va reuși să stimuleze mediul de afaceri prin cheltuieli suplimentare și nici să crească competitivitatea prin investiții deosebite în infrastructură. Nu vor fi bani pentru construcția unor spitale noi, dar nici pentru cheltuielile administrative minimale ale acestora, cum ar fi medicamentele. Nici școlile de la sate nu vor avea grupuri sanitare, cele improvizate vor rămâne în curtea școlii, dacă nu pe partea cealaltă a drumului. Apa curentă rămâne un lux pentru milioane de gospodării, iar cu sărăcia energetică aproape ne-am obișnuit.

Ratingul de țară se deteriorează

Continuarea deteriorării situației fiscale, menținerea politicii fiscale imprudente cu deficite bugetare mari în perioadele de avânt economic și traiectoria nesustenabilă a datoriei publice au făcut ca ratingul acordat de Scope Ratings GmbH să scadă, de la BBB cu perspectivă negativă la BBB- cu perspectivă negativă.

Astfel, România părăsește trioul de țări cu rating BBB, unde era plasată alături de Bulgaria și Portugalia, și devine statul din UE cu cel mai scăzut rating de țară oferit de Scope Ratings. În analiza care a stat la baza acestei degradări a ratingului se mai arată că, deși relativ constante ca procent din PIB, structura cheltuielilor s-a înrăutățit, cu o expansiune a cheltuielilor cu salariile și de consum în defavoarea investițiilor.

Creșterea salariilor și a pensiilor a fost însoțită de o reducere a cotei de TVA și, implicit a veniturilor din TVA, lăsând Guvernului un spațiu de manevră extrem de redus. Evenimente și decizii de politică recente, fragilizarea contului curent și vulnerabilitatea la șocuri externe au fost alți factori care au condus la reducerea ratingului. Raportul recunoaște și câteva elemente pozitive ale economiei românești, respectiv potențialul ridicat de creștere economică, stocul relativ redus de datorie publică și stabilitatea sectorului bancar.

Ratingul se poate înrăutăți dacă continuă deteriorarea finanțelor publice, dacă va avea loc o depreciere semnificativă a monedei naționale astfel încât să fie puse în pericol bugetul și balanța de plăți, precum și continuarea inversării reformelor la nivel instituțional. Ratingul ar putea fi îmbunătățit dacă va avea loc o îmbunătățire semnificativă a finanțelor publice, intrarea pe o traiectorie clar descrescătoare a datoriei publice și implementarea reformelor structurale pe piața muncii și în justiție.

Cosmetizarea creșterii economice aflată în declin, creșterea veniturilor bugetare, perpetuarea mesajelor populiste – mizele creșterii anticipate a salariului minim

Sub avalanșa știrilor negative, executivul de la București vine cu o mișcare surpriză: creșterea peste noapte, de la 1 noiembrie 2018, a salariului minim. Deși salariul minim este al doilea cel mai mic din Uniunea Europeană, după Bulgaria, creșterea acestuia peste noapte, cu 2 luni înainte de termenul stabilit, mai degrabă încurcă decât ajută.

Economiștii și-au folosit imaginația din plin pentru a exemplifica acest tip de politici boom-and-bust, spunând că economia se dezumflă ca o gogoașă sau ca o bula de săpun.

Exact acesta este cazul economiei românești, care s-a bucurat de o creștere spectaculoasă, dopată de creșteri de salarii și tăieri de taxe, urmată de o dezumflare rapidă. Cert este că după o creștere de 6,9% în 2017, mult peste potențialul de circa 4%, în 2018 creșterea economică reală aproape se înjumătățește, la cel mult 4% în cele mai optimiste prognoze, altele decât cele guvernamentale.

După rezultatele primelor două trimestre, a devenit clar că trimestrele III și IV nu pot compensa din suflul pierdut în prima parte a anului și că PIB-ul nu poate crește cu 5,5% în termeni reali. Dacă totuși s-ar întâmpla o minune care să reaprindă flacăra pâlpâindă a consumului? Și minunea a venit, prin devansarea cu 2 luni a creșterii salariului minim pe economie. Efectele vor fi semnificative, dacă ne gândim și la plafonarea gradului de îndatorare recent introdus de BNR, cu efect de la 1 ianuarie 2019. Pentru 2 luni – noiembrie și decembrie – 1,7 milioane de salariați se vor trezi cu venituri mai mari și condiții relativ prietenoase de împrumut. Această combinație va stimula consumul și poate chiar achiziția vreunui apartament în rate sau renovarea celui existent. Aceasta reprezintă dinamizarea activității economice prin consum, investiții, comerț.

Mai există alte două efecte deloc de neglijat pentru guvernanți: creșterea încasărilor la buget și perpetuarea unor mesaje populiste. Creșterea salariului minim înseamnă mai multe impozite și taxe plătite de salariați și de persoanele fizice autorizate ca impozit pe venit, contribuții de asigurări sociale și de sănătate, amenzi și alte venituri legate de salariul minim. Bugetul de stat, bugetele locale, bugetul de pensii și fondul de sănătate vor primi circa jumătate de miliard de lei din creșterea salariului minim cu două luni mai devreme, potrivit unor estimări ale Comisiei de Prognoză, la solicitarea Hotnews.

Câștig pe termen scurt

Creșterea salariului minim a fost, din păcate, folosită ca instrument electoral pentru mulți ani și în multe țări. Sub presiunea regulilor de guvernanță economică, multe state au decis introducerea unui mecanism transparent de creștere a salariului minim, care să țină cont de condițiile economice. Altfel spus, creșterea salariului minim să fie o măsură rațională, economică, nu un moft electoral.

Câștigătorii acestei măsuri bizare – de a devansa creșterea salariului minim cu 2 luni și a anunța această nouă măsură cu mai puțin de 2 săptămâni înainte de aplicare – sunt salariații, statul și unii retaileri. Angajatorii modești, care își desfășoară activitatea în domenii cu valoare adăugată modestă, sunt cei care vor pierde, pe termen scurt. Firmele trebuie să găsească bani pentru a face față creșterii neașteptate a cheltuielilor cu forța de muncă. Oare toți vor găsi acești bani? Oare câți vor petrece sărbătorile de iarnă cu lacătul pe ușă?

Pe termen lung pierde toată lumea, atât antreprenorii, cât și statul, deoarece se pierde încrederea în capacitatea statului de a fi coerent.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele