Duminica Paștelui catolic a fost marcată de un atac terorist care, din nou, a cutremurat lumea întreagă. O serie de explozii s-au produs la trei biserici și patru hoteluri din Sri Lanka, într-o serie de atacuri sinucigașe cu dispozitive explozive. Peste 300 de oameni au fost uciși și alți aproximativ 500 au fost răniți. Comunitatea internațională a reacționat la unison condamnând ferm „extremismul de orice fel“, în stilul deja bine-cunoscut de evitare a identificării unei anumite ideologii.
Autoritățile de la Colombo au anunțat că autorii aparțin unei grupări jihadiste locale cu susținere venită din partea unei rețele internaționale. Iar gruparea Statul Islamic a revendicat, marți, responsabilitatea pentru atentat.
Potrivit oficialilor guvernamentali, devastatorul atentat ar fi fost o reacție față de atacul cu armă de foc comis luna trecută de către un extremist de dreapta într-o moschee din Christchurch, Noua Zeelandă, incident soldat cu 50 de morți.
Lacrimi și standarde duble
O crimă odioasă, fără îndoială! Iar liderii internaționali au reacționat rapid în a deplânge „victimele musulmane“. Însă formula aleasă de establishment-ul „corectitudinii politice“ pentru a se referi la victimele creștine ale atentatului din Sri Lanka a fost „Easter worshippers“, un soi de „veneratori ai Paștelui“ cu sonoritate aproape de sectă păgână. De ce oare această evitare a termenului „creștin“?
„Atacurile asupra turiștilor și a veneratorilor Paștelui din Sri Lanka sunt un atac împotriva umanității. Într-o zi dedicată iubirii, iertării și reînnoirii, ne rugăm pentru victime și suntem alături de poporul din Sri Lanka“, a comentat Barack Obama pe Twitter. „În acest weekend sfânt pentru multe credințe, trebuie să fim uniți împotriva urii și a violenței. Mă rog pentru toți cei afectați de aceste atacuri oribile asupra veneratorilor Paștelui și a turiștilor din Sri Lanka“, a postat și Hillary Clinton, de parcă s-ar fi sfătuit în prealabil cu fostul lider de la Casa Albă.
De remarcat nu doar abilitatea cu care cei doi exponenți ai stângii americane evită identificarea grupului vizat, dar și evitarea oricărei referiri la ideologia autorilor atacului. Totodată, referindu-se la victimele atacurilor comise luna trecută în Christchurch, ambilor le-a fost foarte la îndemână să folosească termenul „musulmani“. „Mi se frânge inima pentru Noua Zeelandă și pentru comunitatea musulmană de pretutindeni. Trebuie să continuăm lupta împotriva perpetuării și normalizării islamofobiei și a rasismului în toate formele. Teroriștii supremației albe trebuie condamnați de liderii de pretutindeni“, spunea Hillary Clinton, după atacul din Noua Zeelandă. Și cât de firesc îi vine democratei să asocieze islamofobia cu rasismul! Cenzura corectitudinii politice a făcut și ca această alăturare de termeni să fie de neevitat, de parcă o ideologie (sau religie) are legătură cu rasa. Cum să te mai lansezi în dezbateri cu privire la învățăturile coranice, când poți fi imediat catalogat drept rasist? Iată o cenzură construită abil și de natură să ne pună în imposibilitatea de a merge cu raționamentul către o posibilă sursă a extremismului.
O lume schimbată cu forța
Cenzura implementată în numele corectitudinii politice în toată așa-numita „lume civilizată“ este o realitate sub care se formează astăzi generația tânără. Iar dacă prejudicii care au afectat omenirea timp de secole sunt astăzi ferm condamnate, inversarea acestor abuzuri pare cât se poate de acceptată. Militanții LGBD îi numesc disprețuitor pe heterosexuali „cisgender“, feminismul agresiv pune clar bărbatul pe picior de inferioritate (un soi de animal care nu-și poate stăpâni poftele), în timp ce Black Lives Matter (BLM) din Statele Unite anunță pe YouTube că s-a deschis sezonul de vânătoare de albi și polițiști.
Dacă ne gândim și la ciocnirea violentă de culturi și ideologii total incompatibile impusă Europei, noi, veneratorii Paștelui, nu putem să nu ne întrebăm dacă toată această construcție socială și strategie de închis gura rațiunii este designul cuiva sau pur și simplu o evoluție naturală? Tare mi-e teamă de o prăbușire!