Viitorul asigurărilor se va petrece fără firme de asigurări

Giganții anchilozați ai industriei se confruntă cu amenințări tot mai mari din partea reasiguratorilor nerăbdători și a Big Tech.

222
12 minute de lectură
Fugi să te acoperi

ÎN FIECARE dimineață, dintr-o cameră din Birmingham, unele dintre cele mai mari firme ale lumii primesc rapoarte telefonice despre prognoza vremii. Cu săgețile, continentele și fronturile atmosferice care clipesc pe ecranele lor, meteorologii de la The Weather Company (TWC) îi ajută pe băcanii britanici să facă stocuri de supe sau salate, și firmele chineze din domeniul energiei, când să opereze turbinele eoliene. Totuși, aceste sesiuni devin tot mai rare. Calculate de 172 de modele care digeră 400 de terabiți de date – de 33 de ori cantitatea pe care o înmagazinează Twitter la fiecare 24 de ore – majoritatea celor 25 de miliarde de prognoze zilnice ale TWC sunt înghițite, acum, direct de sistemele de computere ale clienților.

Big data au transformat vremea în big business. TWC, achiziționată de IBM, în 2016, deservește guvernele, canalele media și 40% din companiile aeriene ale lumii. Dar mulți asiguratori imobiliari, a căror soartă depinde de anticiparea pierderilor produse de climă, încă învață cum să folosească aceste informații, spune Leon Brown, de la TWC. Ignoranța lor este simptomatică pentru o problemă care afectează toate domeniile de asigurare, inclusiv accidentele, viața și sănătatea. Firmele de reasigurare (care îi asigură pe asiguratori) și campionii asigurărilor asiatici sunt aproape singurii inovatori într-o industrie care se mișcă într-un ritm de melc.

Între timp, riscurile pe care trebuie să le acopere asiguratorii devin mai severe și mai imprevizibile. După anii ʼ80, pierderile medii anuale de pe urma dezastrelor naturale au crescut de peste șase ori în termeni reali (vezi graficul). Alte riscuri sunt variații pe teme vechi, cum sunt pandemiile sau pierderile de pe urma protecționismului în creștere. Și au apărut riscuri noi. Populațiile care îmbătrânesc majorează costurile de îngrijire a sănătății. Atacurile cibernetice pot să închidă centrale electrice, să paralizeze firme și să fure averi din depozitele băncilor.

Activele care pot fi asigurate devin și ele mai greu de evaluat și de protejat. În 2018, „tangibilele”, cum sunt clădirile și echipamentele, reprezentau doar 16% din valoarea S&P 500. „Intangibilele”, cum sunt drepturile de autor și reputația, reprezentau celelalte 84%. Între timp, produsele și procesele asiguratorilor pierd contactul cu viața din secolul al XXI-lea, de la modul în care lucrează populațiile, la modul în care este condusă o mașină. S-a născut o generație digitală și aceasta așteaptă viteză și stil, care nu vin în mod natural pentru această industrie veche de secole.

Asiguratorii spun că au citit raportul. AXA, a doua ca mărime din lume prin primele asigurate, a investit milioane pentru modernizarea tehnologică și designul serviciilor care îi completează polițele, spune Guillaume Borie, șeful său pentru inovație. Sectorul este însă pe penultimul loc în ceea ce privește inovația, conform unei clasificări făcute de consultanța BCG. Niciun asigurator nu se clasează printre primele 1 000 de companii publice prin sumele investite în cercetare și dezvoltare. Asiguratorii alocă o medie de 3,6% din veniturile lor pentru tehnologia de calcul – aproximativ jumătate din cota tipică pentru bănci. Într-un studiu asupra a 500 de teme de inovare, cuprinzând 250 de firme, consultanța Ninety arată că mulți asiguratori lucrează pe același set îngust de idei. Unele dintre cele mai zgomotoase, cum este blockchain, sunt cel mai puțin productive.

Antreprenorii digitali au întrezărit o oportunitate. În primul trimestru al lui 2019, s-a înregistrat un record de 85 de tranzacții „insurtech”, totalizând 1,42 miliarde de dolari, potrivit formei de brokeraj Willis Towers Watson. Unele se focalizează pe consumatori, simplificând ratele, clarificând mai mult polițele și dezvoltând aplicații atrăgătoare. Altele încearcă să ieftinească procesele interne, să le facă mai rapide și mai corecte, de la evaluarea riscurilor, la plata compensațiilor. Cele mai ambițioase oferă polițe care asigură împotriva unor amenințări noi, sunt la zi cu stilul de viață sau oferă mai mult decât efectuarea de plăți.

Slice, un start-up din New York, oferă polițe pentru cei care împart o locuință sau transportul cu mașina, care acoperă elemente aparte, pe timp de câteva zile. Trupo, cu sediul la Brooklyn, oferă asigurări de invaliditate pentru lucrătorii „gig” (lucrători independenți, în activități din care obțin venituri în afara relațiilor tradiționale, pe termen lung, de angajator-angajat), de la experți în make-up, la șoferi Uber. Bought by Many, un start-up britanic, este dedicat oamenilor cu posesiuni de nișă, de pildă machete de căi ferate sau animale exotice de companie.

Firmele mici sau specializate încearcă să asigure afacerile împotriva noilor riscuri, cum sunt responsabilitatea de mediu sau terorismul. În aprilie, un grup condus de Beazley, o firmă britanică, creată acum 33 de ani, a lansat o poliță care acoperă pagubele aduse reputației. Folosind scăderea prețului acțiunilor ca declanșator, ea oferă compensații și un pachet de management al crizei. Ea evaluează riscul strângând informații de pe rețelele sociale și analizând impactul unor crize anterioare. Pe 25 iunie, un grup de asiguratori de la Lloyd’s din Londra au lansat o asigurare de 53 de milioane de lire sterline, pentru a grăbi dezvoltarea de produse.

Dar inovațiile, pe alocuri, nu pot compensa stagnarea de bază. În teorie, start-up-urile ar trebui să ofere suplimente valoroase pentru instrumentarul asiguratorilor. Totuși, aceștia au respins „insurtechs” ca pe niște bagatele „drăguțe”, care nu reușesc să surprindă toate complexitățile, spune Heidi Lawson de la firma de avocatură Cooley. Costurile administrative absorb 20-50% din polițele asiguratorilor. O rată pentru acoperirea asigurării locuinței este, adesea, un iad cu alegeri multiple, cu opțiuni în cascadă, care depind de aspecte cum ar fi deținerea unui hambar sau ocupația de a crește albine. Afacerile pot să aștepte luni întregi pentru a avea enunțul final al unei polițe. „Este extrem de deprimant”, spune un veteran din industrie.

Abundența tot mai mare de date înseamnă că clienții consideră că se pot descurca, pur și simplu, fără asigurări. Porțiunea din economie care este acoperită de asigurări scade. În țările dezvoltate, totalul primelor pentru asigurările non-viață a crescut cu 1,2% pe an, în medie, din 2008; asigurările de viață s-au redus, în medie, cu 0,5%. În ciuda unor tranzacții mai mari făcute de clasele mijlocii în ascensiune pe piețele emergente, primele globale au crescut în termeni reali cu doar 1,3% anual, în această perioadă, la 5,2 trilioane dolari. Economia mondială a crescut dublu.

Rezultatul este o „lacună de protecție”. În medie, în ultimii 10 ani, doar 30% din pierderile de pe urma unor catastrofe au fost acoperite de asigurări, potrivit Swiss Re, un reasigurator. Bilanțul, echivalent cu circa 1,3 trilioane de dolari, a fost suportat de indivizi, firme și guverne. Potrivit consultanței Capgemini, mai puțin de un sfert dintre afaceri consideră că acoperirea lor de asigurări este adecvată. Aceasta a scăzut sub 15% pentru asigurările personale și chiar mai mult pentru sănătate și pentru riscurile de atacuri cibernetice și riscurile politice.

Un motiv central pentru precauția asiguratorilor este teama că reglementatorii îi vor pedepsi pentru că preiau în mod nesăbuit riscuri proaste – sau pentru că s-a dovedit că o metodă nouă de asigurare, acționată de A.I. (inteligența artificială), respinge sau taxează prea mult clienții din anumite grupuri etnice sau cartiere. Aceasta creează o cultură a „încercării de a nu schimba nimic, de a nu sparge lucrurile,” spune Dan White de la Ninety. În plus, valurile de consolidare înseamnă că asiguratorii au deconectat ansamblurile de date și sisteme de calculatoare, ceea ce face să fie mai greu de inovat sau de absorbit start-up-urile de succes.

Alte slăbiciuni sunt mai puțin scuzabile. White descrie o secvență tipică. Pornind de la premisa că inovația este bună, asiguratorii încearcă să o facă să fie „parte din ADN.” În fața rezistenței interne, cei care vor să promoveze schimbarea adoptă un „model la lungime de braț.” Mulți asiguratori au creat „laboratoare”, „birouri” sau „garaje” de inovație, unde li se cere unor analiști de date bine plătiți să creeze lucruri noi și deștepte. Luate separat, acestea operează conform unor reguli diferite: au frigidere pentru bere și mese de biliard, iar personalul poartă blugi și merge pe scutere.

Apoi, personalul de la firma mamă se enervează din cauza colegilor lor care încalcă regulile -care, în ceea ce-i privește, se referă la faptul că nu au primit un buget pentru a construi ceva important. Așa că firma mamă înregistrează slabe venituri din investițiile sale. În cele din urmă, laboratoarele sunt închise sau puse la păstrare. Firmele își dau, pe urmă, banii unor fonduri de capital de risc, care sunt conduse din interior sau pe terțe părți. Dar acestea sunt menite să parieze pe start-up-uri, nu să perfecționeze procesele din carul giganților amorțiți. Trei dintre cei șase asiguratori principali din Europa au înghețat sau și-au diminuat recent principalele lor departamente de investiții în tehnologie.

Apatia asiguratorilor îi împinge pe reasiguratori să inoveze în locul lor. Dat fiind că asiguratorii primari care le fac distribuția pierd contactul cu piața, reasiguratorii se simt izolați. Reasiguratorii sunt și mai puțin sufocați de birocrație. Munich Re, cel mai mare din lume, este în avangardă. Firma a angajat 200 de analiști de date și a calificat peste 100 de experți interni, preluând idei în crowdsourcing de la personal. Ideile bune au prioritate; cele ratate sunt îngropate repede, spune Tom Van den Brulle, șeful său pentru inovare. Anul trecut, firma a plătit 250 de milioane de dolari pentru ca Relayr, un start-up din Berlin care folosește senzori, să extragă date din echipamentele industriale.

Cea mai mare izbândă de până acum a reasiguratorilor este probabil „asigurarea parametrică.” În loc să compenseze pierderile raportate ex-post, astfel de polițe plătesc o sumă pre-convenită atunci când un parametru clar definit, cum ar fi volumul ploilor sau magnitudinea seismică, atinge un prag pre-convenit. De la începuturile ei, din anii ʼ90, asigurarea parametrică s-a limitat mai ales la reasigurarea pentru evenimentele catastrofale. Dar extinderea obiectelor conectate prin internet creează posibilitatea ca ea să se aplice la riscurile care erau anterior neasigurabile. Gerry Lemcke, de la Swiss Re, care oferă asigurări parametrice împotriva pandemiilor, a întârzierilor zborurilor și a pagubelor produse de uragane barierelor de corali, o vede funcționând mai mult ca derivativele din finanțe, care au un preț de exercițiu. Clienții își primesc plata imediat; asiguratorii economisesc timp și costuri pentru ajustarea cererilor.

Cea mai bună poliță

Reasiguratorii ar putea să zguduie și mai mult piața pe viitor. În ultimii ani, furnizorii de capital de la terțe părți, cum sunt fondurile de pensii si fondurile suverane, au încercat să investească sume uriașe pe piețele de reasigurări. Aceasta i-a determinat pe reasiguratori să creeze platforme de management al banilor, asemănătoare interfețelor de pariuri,  pe care investitorii pot să parieze pe diferite clase de risc. Drept rezultat, reasiguratorii sunt gata să preia o gamă mai largă de riscuri directe, încercând să lucreze cu firme de „insurtech” și să renunțe, pur și simplu, la asiguratorii primari. „Ei ne caută”, spune doamna Lawson, „caută tranzacții.”

Giganții asiatici i-au devansat, de asemenea, pe omologii lor occidentali. Pia Tischhauser, de la BCG, consideră că ei sunt „cu 15 ani înainte” în privința modalităților inovatoare de a evalua riscurile. În China, Ping An, care în cei 30 de ani de la crearea sa a devenit cel mai mare asigurator din lume, angajează 23 000 de cercetători, cheltuiește 1% din venituri pe inovație și are peste 12 000 de cereri pe patente. Timpul său mediu de realizare a unei asigurări s-a redus de la 5 zile la 15 minute; firma folosește A.I. pentru a recruta o armată de 1,5 milioane de agenți, care sunt cu 50% mai eficienți decât concurența. Totuși, în noiembrie, CEO-ul său a exclus achiziții internaționale majore, preferând să se concentreze pe extinderea internă.

Pentru asiguratorii occidentali, un risc mai mare poate să fie un risc mai apropiat. Cresc zvonurile că Big Tech (giganții tehnologici) se pregătesc să intre pe piața asigurărilor. Amazon, Apple și Google dețin comori de date și un mare capital nefolosit; lor le lipsesc abilitățile de asigurare, dar pot să atragă ușor talentele. Și pot să spere la profituri frumoase: BCG a calculat că primul sfert al clasamentului asiguratorilor le-a oferit acționarilor 24%, în medie, în 2018. Ceva de stârnit groaza, spun scepticii. Dar un consilier al giganților tehnologici e categoric: „Noi vedem ce se întâmplă în culise. Ei sunt pe acest drum.”

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Fugi să te acoperi”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele