La 7 februarie, Franţa a anunţat că şi-a rechemat ambasadorul la Roma, pentru consultări – un precedent nemaiîntâlnit în relațiile dintre cele două țări în epoca postbelică.

Parisul este nemulțumit de mai multă vreme de atacurile liderilor italieni la adresa președintelui francez și a politicii sale interne, dar picătura care a umplut paharul pare să fi fost întâlnirea pe care vicepremierul Luigi Di Maio a avut-o cu liderii mişcării „Vestele galbene”.

Vicepremierul italian, Luigi Di Maio, este liderul  formațiunii populiste antisistem 5 Stele, care s-a pronunțat de la bun început în sprijinul mișcării revendicative de la Paris, văzând în aceasta semnul unui val de schimbare la nivelul întregii Uniuni Europene.

Săptămâna trecută, Di Maio a mers în apropierea Parisului, unde s-a întâlnit cu liderul „Vestelor galbene”, Christophe Chalençon, și cu alţi fruntași ai mișcării care se vor afla pe listele de candidaţi la alegerile europarlamentare. „Vântul schimbării a trecut de Alpi“, a scris Di Maio pe Twitter.

Și ministrul de interne Matteo Salvini, care conduce partidul de dreapta Liga, aflat în coaliţia de guvernare din Italia alături de Mişcarea 5 Stele, a dat declarații critice la adresa președintelui francez Emmanuel Macron, în ultimele săptămâni. Săptămâna trecută, el a acuzat Franța că a adus sărăcia și instabilitatea din Africa și că nu a făcut nimic pentru a instaura pacea în Libia. Italienii, care au stăpânit Libia până la declararea independenței, consideră Franța responsabilă pentru intervenția militară din 2011, care a dus la răsturnarea dictatorului Muammar al-Gaddafi, urmată de instabilitate, terorism și război intern în această țară nord-africană bogată în petrol.

O miză (inclusiv) electorală 

Parisul îi ceruse de ceva timp vicepremierului italian, Luigi Di Maio, să nu se bage în politica internă a ţării. „Franţa este, de câteva luni, ţinta unor atacuri repetate şi nefondate şi a unor afirmații scandaloase (…) „Să nu fii de acord este una, dar să manipulezi relațiile pentru scopuri electorale este altceva. (…) Toate aceste acțiuni creează o situație serioasă care ridică întrebări despre intențiile guvernului italian privind Franţa”,  a susținut ministerul francez de Externe, în comunicatul care a justificat rechemarea ambasadorului pentru consultări.

Relațiile între Franța și Italia au devenit tensionate încă de când Mișcarea 5 Stele (M5S) și Liga au constituit o coaliție de guvernare la Roma, în iunie 2018. Dar rechemarea ambasadorului de către Paris reprezintă un episod greu de anticipat în relațiile dintre cele două națiuni fondatoare ale proiectului european.

Partidele aflate la putere în Italia nu-și ascund intențiile de a răsturna raportul de forțe din Uniunea Europeană, la apropiatele alegeri europarlamentare din mai, mizând tocmai pe efortul comun al formațiunilor antisistem de pe tot cuprinsul Uniunii.

Emmanuel Macron, pe de altă parte, vrea să se afirme drept liderul refondării Uniunii Europene pe principii liberale și încearcă, de asemenea, să-și găsească aliați în statele membre, în ideea de a constitui un grup puternic în viitorul Parlament European și de a contrabalansa avansul așteptat al partidelor antisistem.

Din acest punct de vedere, mișcarea de protest din Franța, izbucnită aproape din nimic la sfârșitul lunii noiembrie, le-a picat la fix liderilor italieni, foarte interesați în slăbirea lui Macron.

Nici Macron nu e dezinteresat

Totuși, sprijinul popular pentru „Vestele galbene” a început treptat să scadă, iar Emmanuel Macron să recupereze în sondaje, pe măsură ce protestele s-au radicalizat și au căpătat accente tot mai violente, prin atacarea unor simboluri republicane, a magazinelor, prin violențe asupra jurnaliștilor sau incendierea unor mașini și scutere electrice, considerate simboluri ale vieții pariziene.  

Un exemplu este ultimul episod, din 9 februarie, în care unii protestatari au încercat să ia cu asalt clădirea Adunării Naționale, în timp ce pe vitrina unui restaurant aparținând rețelei Bagelstein a apărut un mesaj antisemit.

Rechemarea ambasadorului atrage atenția asupra pericolului escaladării violențelor și, în plan intern, poate servi consolidării imaginii lui Macron de apărător al ordinii republicane.