Liberté, égalité, convivialité!
PARISUL se pregătește să înscrie cele aproape 2.000 de bistrouri ale sale, multe celebre, precum Les Deux Magots sau Cafe de Flore, pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al omenirii. O asociație, din care fac parte numeroși oameni de cultură, dorește ca UNESCO să protejeze bistrourile și terasele pariziene, purtătoare ale „unei veritabile culturi populare”, adevărate simboluri ale faimoasei și de multe ori invidiatei „arte de a trăi” a francezilor.
În luna septembrie, asociația „pentru înscrierea în patrimoniul imaterial a bistrourilor și teraselor din Paris pentru arta lor de a trăi” va depune un dosar de candidatură la UNESCO, prin intermediul Ministerului Culturii din Franța, însărcinat să prezinte candidaturile în forul cultural internațional. Ea susține că militează pentru „conștientizarea, în Franța și în străinătate, a rolului jucat de bistrouri și terase pentru convivialitate, amestecul culturilor și rolul lor de creuzet intelectual și artistic”.
Apărute la începutul anilor 1880, bistrourile sunt o imagine de marcă pentru Orașul Luminilor, locurile favorite de întâlnire pentru artiști, scriitori, filosofi și, desigur, pentru turiștii avizi să respire aerul celebrităților care le-au frecventat și le mai frecventează și acum.
Les deux magots, sau Cafe de Flore?
Aceasta era dilema mărturisită de scriitoarea franceză Simone de Beauvoir, care frecventa, împreuna cu filosoful și partenerul ei de viață, ambele bistrouri din cartierul Saint Germain, reperul intelectualității din Paris, încă de la începutul secolului XX.
Pe banchetele de la Deux Magots au stat, de-a lungul timpului, Picasso sau Hemingway și, mai devreme de ei, Verlaine sau Mallarmé. În apropiere, este „rivalul” său, Cafe de Flore, unde poetul Guillaume Apollinaire și-a stabilit redacția revistei sale literare.
În spiritul de frondă caracteristic parizienilor, Asociația amintește că după atentatele de pe 13 noiembrie 2015, „parizienii au invadat terasele (…) pentru a demonstra că acolo găsesc locuri simbolice ale artei de a trăi, ale amestecului cultural și ale libertății / libertăților”.
Bistrourile, „o rețea socială fizică”
Asociația este gata să lupte pentru apărarea „tradiției populare a bistrourilor”, care, spune ea, este în pericol din cauza chiriilor exorbitante și sub presiunea marilor grupuri, mai ales cele agroalimentare.
Luna trecută, Primăria Parisului a anunțat că susține „deplin” inițiativa asociației, care a lansat și un „fond cultural”. Franța va prezenta candidaturile sale la UNESCO în martie 2019, pentru o decizie care va fi luată cel mai devreme în luna decembrie a anului viitor, sau în ianuarie 2020.
„Susținem în totalitate această inițiativă”, a declarat Olivia Polski, adjuncta pentru Comerț a primarului Parisului, Anne Hidalgo. „Bistrourile sunt locuri… care permit orașului nostru să fie atât de diferit de alte capitale”, a scris ea pe Twitter.
„Noi suntem o rețea socială fizică, și vrem să împărtășim această artă de a trăi, care este o frână în calea violenței”, susține președintele asociației, Alain Fontaine, el însuși patron al unui bistrou. Despre aceste adevărate instituții ale vieții zilnice și culturii franceze, Fontaine adaugă că sunt „un ștergător etnic și confesional”.
Mai devreme, anul acesta, și celebrii „buchiniști” de pe malurile Senei au cerut înscrierea lor în patrimoniul UNESCO. Consiliul Primăriei din Paris a votat pentru înscrierea acestei profesii (sunt mai mult de 200 de buchiniști care vând cărți si ilustrate, pe patru kilometri, pe cheiurile Senei) în patrimoniul imaterial național al Franței, ca primă etapă în lungul proces în urma căruia ar putea primi o clasificare în patrimoniul UNESCO.
Pe lângă buchiniști și bistrouri, Parisul mai vrea să înscrie și acoperișurile sale pe lista patrimoniului UNESCO – bucată cu bucată, capitala Franței pregătindu-se să întâmpine cum se cuvine, în spirit convivial și de solidaritate culturală, Jocurile Olimpice din 2024.
Ultima clasificare pariziană la UNESCO datează din 1991. E vorba despre malurile Senei.