Luni 15 aprilie. Ultimul termen al recursului lui Liviu Dragnea, preşedintele PSD, la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procesul privitor la angajările fictive de la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, în beneficiul partidului, pe când Dragnea era preşedintele Consiliului Judeţean. Atmosferă încărcată, sute de oameni în stradă, jandarmi, strigăte, îmbrânceli. Protestatarii scandează împotriva PSD şi a liderului său. Pentru susţinerea aceluia au fost aduşi la faţa locului alţi cetăţeni, filmaţi de televiziuni în ipostaze ridicole, incapabili să spună exact de ce se află acolo. Judecătorii amână pronunţarea pentru 20 mai. Dragnea iese din clădire congestionat, nervos, pus pe harţă.

Miercuri 17 aprilie. Şedinţă de Comitet Executiv PSD pentru mazilirea ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, din cauză că refuză să avanseze spre adoptare Ordonanţe de Urgenţă care să-i scape definitiv pe politicienii coaliţiei de procese şi sentinţe (posibilă „favorizare a infractorului”, culpă gravă, penală). Dragnea şi comilitonii îi caută un înlocuitor dispus să facă orice i se cere. E avansat numele lui Eugen Nicolicea, mercenar fără scupule, cu prestaţii politice agresive, în limbaj suburban etc. Se aude din culise că, pentru a evita refuzul preşedintelui Klaus Iohannis de a accepta un asemenea ministru, s-ar putea să aibă loc nu o simplă „remaniere”, ci o „restructurare” a guvernului, ceea ce ar presupune validarea în Parlament, şeful statului nemaiputând obiecta. Dar… majoritatea s-a şubrezit, se tot înregistrează „transferuri” către Pro România, partidului fostului preşedinte PSD Victor Ponta. „CEx”-ul alege soluţia remanierii, cu demiterea lui Toader şi retragerea din guvern şi a miniştrilor care candidează la europarlamentare. Sunt nominalizaţi Nicolicea şi încă doi pesedişti mai şterşi.

În aceeaşi după-amiază se reuneşte Senatul pentru votarea moţiunii simple depuse de opoziţie împotriva lui Toader. După câteva ore, momentul e amânat. S-a aflat că împricinatul va fi demis, primul-ministru Viorica Dăncilă adăugând, la finalul „CEx”-ului, că speră că va demisiona singur. Încă-titularul Justiţiei se retrage de la Senat pentru a se sfătui cu… Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele ALDE, care continuă să-l susţină, apoi se vede şi cu doamna Dăncilă şi declară că nu i-a solicitat dumneaei „timp de gândire” cu privire la demisie „în condiţiile în care nu mi-a cerut-o” (sic!); deci şefa guvernului n-a îndrăznit să-i spună verde-n faţă ce-a rezultat din şedinţa la vârf a PSD! Noaptea, sfetnic bun, îl va îndemna pe Toader să demisioneze „de bună-voie” a doua zi, joi 18 aprilie, dis-de-de dimineaţă, înainte de-a fi dat afară.

Se-ncinge hora comentariilor. Presa reaminteşte cine e Nicolicea, care, pe deasupra, mai şi are studii de Drept discutabile (licenţă obţinută la 50 de ani de la filiala obscură a unei universităţi particulare, la „fără frecvenţă”…). Pare o desemnare special ticluită spre a fi refuzată, eventual cu intenţia de a fabrica un nou subiect de atac împotriva preşedintelui ţării. Acesta îşi va formula în aceeaşi zi „prima impresie”, şi anume că remanierea „se face ca lucrurile să meargă mai prost, ceea ce e inadmisibil”; mai mult, şeful statului va aprecia că PSD „vrea să reia asaltul asupra justiţiei”.

Marţi 23 aprilie Klaus Iohannis respinge oficial propunerile de noi miniştri: persoanele ar fi „nepotrivite”, „pur şi simplu nu sunt pregătite, nu au ţinuta necesară pentru a ocupa aceste funcţii”, întreaga remaniere fiind considerată „neavenită”, ba chiar „un fel de farsă”. Liderii PSD se burzuluie puţintel, apoi avansează, conform legii, nume de interimari, dintre membrii actuali ai cabinetului.

Între timp UDMR anunţă că, după ce-a susţinut în doi ani trei guverne, se va abţine la un al patrulea. „Să ocoleşti prin restructurare şi printr-un vot în Parlament preşedintele nu se poate”, declară liderul formaţiunii, Kelemen Hunor, adăugând sarcastic: „să se demonstreze că au majoritate”, adică… fără sprijinul lor, al maghiarilor.

Un semn de răceală ofuscată şi dinspre ALDE: invitat la o reuniune PSD la Iaşi, purtătorul de cuvânt Varujan Vosganian părăseşte ostentativ adunarea după ce constată că partenerii îşi arogă nemaipomenite merite în guvernare pomenindu-şi doar propriul partid.

Mai apăruse, duminică 21 aprilie, şi scrisoarea deschisă a şefului Direcţiei Generale Anticorupţie din Ministerul Afacerilor şi Internelor, chestorul Cătălin Ioniţă, care a acuzat abuzuri grave ale ministrului Carmen Dan. Fostul premier Mihai Tudose, acum la Pro România, a intervenit, luni 22, aplicându-i epitetele „mincinoasă, agresivă şi incompetentă”. Riposta ei, marţi 23: „bădăran, oportunist şi securist”. Preopinentul dă pe loc replica: doamna ministru ar oferi o „mostră de jalnic caracter”, căci minte. Tudose reia şi o vorbă de duh: „nu intra în dialog cu prostul, că se dezgheaţă şi te inundă”!!! Doamna Dan îl taxase şi pe chestorul Ioniţă pentru că „îşi pune uniforma în cap”, adaptare sui generis a expresiei populare cu datul poalelor peste cap sau cu pusul fustelor în cap, mai greu de asociat cu uniforma cu pantaloni a militarilor bărbaţi. Premierul Dăncilă i s-a alăturat iute şi degrabă cu încă un dezacord rezultat din lectura incorectă a unui discurs de pe foaie: „A fi educator, învăţător sau profesor înseamnă că tu însuşi să înveţi zi de zi” („ca” fiind citit drept „că”, de unde o a doua greşeală gramaticală)!

De menţionat şi că, peste tot unde se deplasează prin ţară, liderii PSD sunt întâmpinaţi cu proteste. Ricanările pe care Dragnea şi ai lui nu şi le mai pot reprima, de felul probozirii unui contestatar cu un „Nimic eşti tu!”, generează reacţii de umor colectiv, sunt citate şi persiflate cu spor în Internet şi-n public, pe câte o scenă de teatru, peste tot, ca-n faimoasele cazuri cu plăcuţa de înmatriculare suedeză şi cu kilometrul de autostradă construit de către brav sucevean Ştefan Mandachi.

Haz de necazurile unei guvernări pe ducă…