Problema lui Ludovic Orban se întinde mult peste ziua ședinței de învestire. Poate că va reuși, în cele din urmă, să adune suficiente voturi pentru a-și trece guvernul. Dar prea puțini sunt interesați ca acest guvern să fie și unul performant. 

Teoria ne spune că un guvern este sprijinit de o majoritate parlamentară, iar cele două sunt legate de un interes comun: succesul guvernării. Aceasta va menține sau va crește sprijinul electoral și va asigura astfel un parcurs cât mai lung la conducerea treburilor statului.

Dar această teorie nu se aplică în România, în momentul de față. Trecerea moțiunii de cenzură a generat o nouă dinamică politică. Unite în a răsturna guvernul, partidele își caută acum propriile căi, cu gândul nu la guvernare, ci la alegerile care se apropie. Iar succesul noului guvern este dorit sau nu, în funcție de aceste interese.

PSD: deloc interesat

La două zile de la succesul moțiunii de cenzură, premierul demis, Viorica Dăncilă, punea o condiție pentru acordarea sprijinului unui viitor guvern: „Dacă într-adevăr nu vor să taie pensiile și salariile, să semneze pactul pentru bunăstarea românilor. Dacă semnează, îl vom susține. Noi nu vrem ca țara să stea în instabilitate. (…) Așa cum am spus, noi vrem să vină un guvern cât mai repede, să fie desemnat cât mai repede un premier, să își formeze repede Cabinetul, pentru că pentru mine, pentru PSD, este important în primul rând ce se întâmplă în această țară”. Asta declara Viorica Dăncilă înaintea participării la evenimentul de lansare a programului de candidat, la Romexpo.

La scurt timp, poziția partidului a devenit cu mult mai radicală. Chiar Viorica Dăncilă a afirmat că PSD nu doar că nu va susține un guvern PNL, dar nici măcar nu va asigura cvorumul la ședința de învestire.

Social-democrații au în față, ca scenarii de lucru, o opoziție pe un termen mai îndelungat; o revenire pe cai mari la viitoarele alegeri parlamentare, pe modelul anului 2016; un scor care să-i permită să intre într-o coaliție de guvernare după alegerile de anul viitor (cel mai probabil, alături de PNL).

Niciuna dintre aceste variante nu presupune un succes la guvernare al unui guvern minoritar PNL. Cu atât mai mult cu cât un astfel de guvern ar fi susținut de Pro România, formațiune pe care mulți pesediști o văd ca pe o amenințare existențială.

Probleme cu finanțele publice? Neîndeplinirea angajamentelor legate de finanțele publice sau, mai bine, de plata salariilor și pensiilor? Cu atât mai bine pentru PSD.

PNL: interesat pe toate planurile

Liberalii au luptat mult pentru a obține răsturnarea Guvernului Dăncilă, iar PNL s-a aflat în prima linie a frontului. Dar acum, jocul politic a căpătat o nouă turnură.

PNL vede cum aliații de până mai ieri își urmăresc acum propriile interese, punând condiții specifice, care nu o dată se bat cap în cap. Sunt imposibil de împăcat în același timp – USR vrea alegeri anticipate, UDMR și Pro România – nu, USR vrea alegeri legale în două tururi, UDMR – nu.

Pentru liberali, reușita instalării guvernului reprezintă un succes în sine, iar un succes și al guvernării va fi o rampă extraordinară în perspectiva alegerilor locale și parlamentare din 2020.

Vor exista, desigur, nemulțumiți de faptul că nu au prins locuri în viitoarea echipă executivă. Unii vor avea mai mult sau mai puţin succes în plasarea lor sau a unor apropiați în poziții importante și, de aici, și anumite tensiuni specifice fiecărui partid de guvernământ.

Dar perspectiva alegerilor de anul viitor și a unui scor consistent, care să asigure menținerea la guvernare, va menține solidaritatea.

Pro România: parțial interesat

Dacă PNL va îndeplini cerințele celor din Pro România (nu anticipate, nu desființarea Secției Speciale pentru magistrați), atunci ar putea exista un interes.

Proiectul lui Victor Ponta pare a fi cel de coagulare a stângii în jurul său. Dacă guvernarea se dovedește de succes, iar Pro România se află acolo, într-un fel sau altul, atunci le poate spune celor din PSD că reprezintă o variantă mai bună sau, în orice caz, mai frecventabilă decât „linia dură” a social-democraților.

Un avantaj pentru Victor Ponta este că el se bucură de o mare libertate de mișcare pe scena politică, în lipsa unui electorat bine structurat, care, eventual, ar putea să-i și sancționeze extravaganțele. Opțiunile sale rămân numeroase.

ALDE: posibil interesat

Pentru ALDE, există o „linie roșie” în ceea ce privește modificarea legilor justiției, poziție chiar mai dură decât a celor din Pro România. Însă în câmpul politicilor, ALDE a dat semnale că și-ar dori abordări mai liberale.

În această privință, ALDE ar putea fi un sprijin pentru un guvern PNL, tocmai pentru a se diferenția mai bine de fostul partener de coaliție, PSD.

PMP: prea puțin interesat

Partidul nu și-a ascuns intențiile privind chiar o participare la guvernare. Cooptarea lui în guvern ar pune mari probleme, în condițiile în care Pro România a spus clar că nu ar sprijini o asemenea formulă.

În acest caz, PMP ar părea mai curând interesat să critice de pe margine guvernarea liberală, în ideea menținerii unui nucleu de alegători conservatori, cu vederi de dreapta, care să-l ducă din nou în Parlament, în 2020.

Un succes al guvernului ar fi chiar periculos, încât ar îndrepta o parte din acest electoral către PNL.

UDMR: poate deveni interesat

Formațiunea maghiară a votat disciplinat pentru demiterea guvernului și ar fi dispusă la o înțelegere cu liberalii. Pentru UDMR, cuvintele „stabilitate” și „respect” sunt esențiale.

„Respect” înseamnă măsuri în privința educației în limbile minorităților, rezolvarea câtorva cazuri de restituire a proprietăților către culte, legea minorităților.

Pentru toate acestea, UDMR este dispus să ofere „stabilitate” – fără alegeri anticipate și fără decizii radicale, de genul scrutinului local în două tururi. În aceste condiții, maghiarii ar putea deveni un partener de bază pentru liberali.

USR (sau Alianța USR/PLUS): mai puțin interesată decât s-ar crede

Este, de departe, cazul cel mai complex. Moțiunea a trecut, Guvernul Dăncilă a căzut, iar USR a avut un rol determinant în această poveste. Acum, este în pericol să devină victima propriului succes. Neimplicarea în treburile guvernării este tot mai mult criticată în spațiul public, fiind văzută ca un semn de politicianism sau chiar lașitate.

Ca să fie pe deplin interesat în succesul guvernării, USR ar trebui să fie acolo cu arme și bagaje. Ceea ce nu se va întâmpla. Partidul nu dorește să-și asume o participare la guvernare în condițiile în care nu se poate baza pe o majoritate parlamentară coerentă. Refuzul punerii la vot în Camera Deputaților a proiectelor sale esențiale (alegeri locale în două tururi, „fără penali în funcții publice”, desființarea Secției Speciale) i-au întărit convingerea că guvernarea stă pe nisipuri mișcătoare.

Pe de altă parte, electoratul USR, puternic îndreptat împotriva PSD, nu va accepta o eventuală respingere în parlament a guvernului PNL și nici boicotarea unor măsuri care ar merge în direcția reformării statului. USR este obligată să susțină PNL, la învestitură și ulterior, în multe cazuri, de pe băncile parlamentare.

Aceasta nu ar diferenția USR de partidul care-și asumă guvernarea, ba chiar va întări ideea că liberalii au fost lăsați singuri la greu. Interesul USR este ca, rămânând în afara guvernului, să susțină măsurile reformiste chiar (sau mai ales) atunci când acestea nu vor beneficia de votul majorității. Aceasta va arăta un USR dispus să ia cu adevărat taurul de coarne, în condiții parlamentare mai avantajoase. Și va veni să justifice refuzul de a intra la guvernare.

Pe de altă parte, USR are tot interesul să împingă PNL către Pro România și chiar PSD, pentru a putea atrage electorat din partea liberalilor. O serie de insuccese ale guvernării PNL i-ar putea fi chiar favorabile. ■