Confruntat cu un deficit fiscal în creștere, cu riscul de activare de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv, guvernul a căutat, la finalul anului trecut, surse noi de venituri. Cum veneau în următorii doi ani patru sezoane electorale, între impozitarea suplimentară a persoanelor fizice sau a companiilor, Guvernul a ales-o pe cea din urmă. Așa a fost adoptată, în decembrie 2018, controversată OUG 114, care introducea taxe suplimentare pentru bănci, companii din domeniul energetic, din industria telecomunicațiilor, precum și condiții de operare extrem de dificile pentru administratorii fondurilor de pensii private Pilon II.

Această ordonanță a fost o experiență neplăcută pentru toate părțile implicate, dovadă fiind numeroasele modificări ulterioare, precum și consecințele puternic negative asupra economiei: a inflamat inflația, a majorat costurile la care se împrumută statul, a devalorizat leul, a mărit importurile de gaze rusești, a afectat bursa de valori și a adus economia românească în pragul alungării în categoria nefrecventabilă de către Standard& Poor’s.

Inflamarea inflației

România a afișat, de la începutul anului, lună de lună, cea mai ridicată rată a inflației din Uniunea Europeană. De asemenea, ultima proiecție a ratei inflației realizată de Banca Națională a României (BNR), de 4,2% pentru trimestrul al patrulea din 2019, semnaliza că inflația din România va rămâne în continuare cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Într-o economie intens stimulată de consum, la rândul său alimentat de creșteri de salarii, există, desigur, o dinamică, mai lentă, a creșterii prețurilor. Însă OUG 114 a introdus taxe indirecte (pe cifra de afaceri), atât în sectorul energetic, cât și în industria telecomunicațiilor, iar taxele indirecte sunt costuri pentru companii, așa încât se regăsesc în prețurile finale.

Riscul a scumpit creditele și a devalorizat leul

Creșterea primei de risc a României a fost o altă consecință imediată a OUG 114.  Prima de risc mărită a influențat atât deprecierea leului, începând cu decembrie 2018, cât și ratele de dobândă la care se finanțează statul – unele dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Prin modul discreționar și fără nicio consultare prealabilă prin care a fost adoptată OUG 114, cum menționa Bloomberg, ordonanța „a reamintit investitorilor cât de riscante sunt de fapt piețele emergente”.

S&P a forțat revizuirea OUG

Putea conduce la modificarea de către agenția de rating Standard & Poor’s a perspectivei rating-ului de la „neutru” la „negativ”, în condițiile în care România are ultima treaptă de rating recomandat investițiilor (BBB-). Doar perspectiva de modificare semnificativă a OUG 114 a condus la menținea de către S&P a perspectivei stabile de rating suveran.

Import de gaze și deficit comercial

Taxarea suplimentară a cifrei de afaceri a companiilor producătoare de energie a provocat o creștere a importurilor de gaze rusești, cu consecințe asupra deficitului comercial. În primul trimetru al anului 2019, România a înregistrat cel mai mare deficit comercial din 2008 încoace, o mare parte din acest deficit provenind din importul de gaze rusești.

Scade valoarea indicelui Bursei

OUG 114 a dus la scăderea puternică a Bursei de Valori București. De exemplu, indicelui BET i-a luat 6 luni recuperarea pierderii înregistrate, în condițiile anulării unor părți esențiale din ordonanță. De menționat că 10 din cele 16 companii componente ale indicelui BET erau afectate de OUG 114 în formă să inițială.

Dar care sunt măsurile OUG 114 și cum au fost ele modificate.

În sectorul energetic

OUG 114 a introdus taxa pe cifra de afaceri de 2% pentru companiile care activează în domeniul energiei electrice și a gazelor naturale, concomitent cu plafonarea prețurilor pentru consumatorii individuali. Aceste măsuri au capacitatea de a reduce substanțial profitabilitatea companiilor din sectorul energetic în două moduri; în primul rând impactul direct al taxei, iar în al doilea rând prin reducerea investițiilor, decapitalizare și, implicit, reducerea posibilităților viitoare de creștere și chiar de generare de producție la nivelurile actuale.

Consecințe: cum producția internă și investițiile în acest sector au devenit mai puțin rentabile, companiile s-au orientat către importuri (de gaz rusesc), deficitul comercial al României în primul trimestru al anului 2019 fiind cel mai mare de după 2008. Însă este adevărat că acest deficit se raportează la un alt nivel de PIB (mai ridicat).

Prin OUG 19/2019 au fost aduse modificări în ceea ce priveşte plafonările de prețuri și taxa pe cifra de afaceri în sectorul energetic. Astfel, a fost eliminată taxa pe cifra de afaceri pentru producerea de energie pe bază de cărbune. Fiind exclusă taxa doar pentru o anumită componentă a pieței energetice, există riscul de contestare a acestei măsuri, pe legislația europeană privind competiția. De asemenea, în ceea ce priveşte prețurile administrate, acestea au rămas valabile doar pentru consumatorii casnici și pentru producția locală. Mai mult, noua ordonanță prevede livrarea cu prioritate a producției interne (de gaze naturale) către consumatorii individuali. Consecințele acestor măsuri sunt: stimulente reduse pentru companii de a investi în dezvoltarea producției locale, datorită penalizării prin preț a vânzării producției locale. Astfel, companiile sunt stimulate să importe gazul natural, fapt deja observat în primele luni ale anului. Mai mult, taxa pe cifra de afaceri va acționa în sensul creșterii prețurilor, orice taxă indirectă, mai devreme sau mai târziu, este încorporată în prețul de vânzare al produselor. Cum prețurile sunt plafonate pentru consumatorii individuali, probabil acestea vor crește pentru consumatorii industriali. Prin urmare, se manifestă un efect de rundă a doua asupra ratei inflației, prin majorarea prețurilor producției industriale.

Sectorul telecomunicațiilor

OUG 114 a introdus taxe pe cifra de afaceri pentru companiile care își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor de 3%. La aceasta se mai adaugă taxe între 2% și 4% din cifra de afaceri pentru companiile care prelungesc licențele actuale de telefonie mobilă sau achiziționează licențe noi. Pe lângă impactul direct asupra profitabilității acestor companii, va exista, probabil, și un efect de rundă a doua asupra venitorilor acestor companii, cauzat de reducerea/stoparea investițiilor, precum și posibilitatea renunțării la reînnoirea licențelor 3G de telefonie mobilă de către unele companii (și revenirea la licențele 2G). Acest fapt poate avea un efect de reducere consistentă a calității serviciilor de telefonie mobilă în România.

Consecințe: companii din domeniul telecomunicațiilor au majorat tarifele (taxele indirecte întotdeauna sunt transferate în prețul final), iar o companie a anunțat că investighează oportunitatea retragerii din România.

Prevederile referitoare la sectorul telecomunicațiilor din OUG 114 nu au suferit încă modificări. Însă autoritatea de reglementare în domeniul comunicațiilor, ANCOM, a menționat că, în cazul în care OUG 114 nu suferă modificări, în sensul abrogării prevederilor referitoare la sectorul telecomunicațiilor, licitația de alocare a licențelor 5G riscă să nu poată fi organizată. Și această licitație nu a fost organizată.

Sectorul bancar

OUG 114 a introdus taxarea sistemului bancar funcție de abaterea indicilor de piață monetară ROBOR 3M și ROBOR 6M față de un nivel ales arbitrar, fără nicio legătură cu fundamentele macroeconomice, la 2%; rata de taxare anuală putând merge până la 2% din activele băncilor.

Practic, această abordare a creat un conflict între obiectivele Băncii Naționale a României. Băncile centrale din Uniunea Europeană au ca obiectiv stabilitatea prețurilor, iar ca instrument principal – rata de dobândă de politică monetară, transmiterea politicii monetare realizându-se prin intermediul pieței monetare. De asemenea, băncile centrale mai au un obiectiv și anume, stabilitatea financiară. În România, sistemul bancar este principala infrastructură financiară a țării și deci esențială pentru asigurarea stabilității financiare.

Practic, prin legarea taxării sistemului bancar de ratele de dobândă, cele două obiective ale băncii centrale au devenit antagonice. Banca centrală a pierdut multe grade de libertate în posibilitatea folosire a ratelor de dobândă în combaterea inflației, având, practic, de ales între ținta de inflație și stabilitatea financiară. Așa cum a remarcat și Banca Națională a României, eficacitatea politicii monetare a scăzut și, implicit, s-a redus capacitatea băncii centrale de a menține stabilitatea prețurilor.

Mai mult, taxa crea o problemă de profitabilitate pentru sectorul bancar și conducea la decapitalizarea acestuia. În plus, conform unui studiu de impact realizat de către Banca Națională, taxa bancară ar fi condus la o reducere (cumulată) a creșterii PIB în 2019 și 2020 cu până la 1,7 puncte procentuale.

Taxa asupra sectorului bancar a fost și principala cauză, menționată de agenția S&P, cu potențial de reducere a rating-ului suveran al României.

Apoi, prin OUG 19/2019 taxa pe activele bancare a fost redusă de la o valoare de 1,2% (la valoarea din martie a indicelui ROBOR) la 0,4% pentru băncile cu o cotă de piață de peste 1% și la 0,2% pentru băncile cu o cotă de piață sub 1%. Mai mult, OUG prevede faptul că în cazul în care taxa într-un anumit an este superioară profitului realizat de banca subiect al taxei pe active, taxa nu poate depăși nivelul profitului. De la aplicarea acestei taxei sunt excluse activele care au legătură cu administrația publică (ex. titluri de stat), tranzacțiile de pe piață interbancară, tranzacțiile cu Banca Națională a României, precum și numerarul aflat în bănci. Această taxă poate fi redusă în cazul în care băncile majorează creditele neguvernamentale acordate de la un an la altul, precum și în cazul în care banca reduce marja dintre dobânzile active și cele pasive în lei.

Tot OUG 19/2019 introduce un nou indice de rată de dobândă (IRCC) aplicabilă creditelor acordate persoanelor fizice. Acest indice se calculează, zilnic, ca medie ponderată funcție de volumul tranzacțiilor de piață monetară. Cum cea mai mare parte a tranzacțiilor pe piața monetară sunt realizate pe scadente scurte (de la overnight la o săptămâna), indicele IRCC este puternic influențat de ratele de dobândă pe termene foarte scurte. Însă ratele de dobândă pentru termenele scurte depind în special de situația lichidității în piața monetară. Ca urmare, aceste rate sunt foarte volatile și, prin modul de calcul al indicatorului, această volatilitate ridicată este transmisă către IRCC.

Pensiile private

În ceea ce privește Pilonul II de pensii private, prevederile OUG ar fi condus la naționalizarea de facto a fondurilor private de pensii prin eliminarea de pe piață a societăților de administrare. Ulterior, au fost emise acte normative, care ar fi facilitat trecerea în administrare (de către instituțiile statului) a activelor adunate în Pilonul II de pensii.

Situația de naționalizare de facto a fondurilor private de pensii era provocată de combinaţia a două măsuri: reducerea drastică a veniturilor administratorilor de fonduri private de pensii și majorarea exponențială a cerințelor de capital a administratorilor fondurilor de pensii private Pilon II.

Reducerea veniturilor administratorilor s-a realizat prin plafonarea la 1% (de la maxim 2,5%) a comisionului aplicat contribuțiilor lunare. Însă cea mai mare parte a acestui comision este direcționată către instituții ale statului: 0,5% este direcționat către Casa Națională de Pensii, iar 0,2% către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Astfel, administratorul fondului de pensii Pilon II rămâne doar cu 0,3% din comisionul aplicat. Din acest comision trebuie să suporte cheltuielile de administrare, precum și costul tranzacțiilor necesare în administrarea portofoliului fondului de pensii.

Mai mult, în ceea ce privește comisionul anual de administrare, acesta este legat de rata inflației, rată care a înregistrat o volatilitate ridicată în ultimii ani. Însă în situațiile de majorarea a ratei inflației, randamentele fondurilor de pensii vor scădea și, prin urmare, comisionul anual de administrare perceput va scădea. Motivul este faptul că aproape 70% din portofoliile fondurilor de pensii sunt investite în instrumente purtătoare de dobândă fixă (în special titluri de stat). În cazul majorări ratei inflației, curba de randament se va deplasa în sus (ratele de dobândă vor crește). Prin urmare, marcarea la piață a portofoliului de obligațiuni deținut de fondurile de pensii va conduce la o pierdere de valoare. O soluție de scădere a impactului ratei inflației asupra randamentului fondurilor de pensii este reducerea expunerii acestora de pe România și diversificarea internațională (și, implicit, valutară) pe instrumente purtătoare de dobândă (această diversificare internațională ar aduce și un plus de randament din conversia valutară, având în vederea trendul de depreciere al leului).

Cerințele de capital au fost crescute exponențial, conform OUG, ajungând și la 10% din contribuții.

Combinarea celor două măsuri avea potențialul de a face activitatea administratorilor de fonduri neviabilă economic și să conducă la eliminarea de pe piață a acestora.

Mai mult, printr-o nouă OUG, guvernul a stabilit cine le va administra (special) în cazul în care administratorii se retrag de pe piață – și anume o instituție publică (Fondul de Garantare). De asemenea, printr-o altă ordonanță de urgență, Guvernul a făcut opționale contribuțiile la Pilonul II de pensii. Însă această măsură a avut un efect extrem de mic în mutarea contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I. Ceea ce era de așteptat, având în vedere că cel care opta pentru Pilonul I primea „puncte de pensie” (puncte care sunt stabilite prin lege, însă nimeni nu poate garanta că acele legi vor mai fi în vigoare în 20-30 de ani) comparativ cu, în cazul Pilonului II, unități de fond în conturi individuale, care sunt proprietatea participantului și produc și randament pentru acesta.

Apoi, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență 38/2019, prin care reduce cerințele de capital de la până la 10% din contribuțiile totale, la 8% din contribuțiile din anul anterior. Astfel, față de situația actuală, capitalul administratorilor fondurilor de pensii Pilon II aproape se dublează. În condițiile în care riscul din portofoliile fondurilor a rămas același. Însă capitalul poate scădea, dacă riscul din portofoliul fondurilor de pensii Pilon II este majorat.

Efectul nociv asupra sistemului de pensii private s-a văzut la finalul anului, când administratorii fondurilor de pensii au trebuit să își dubleze capitalul, în condițiile în care majoritatea vor afișa pierderi pentru anul 2019.

De asemenea, prin această nouă ordonanță de urgență mai sunt introduse stimulente, în sensul reducerii cerințelor de capital în cazul în care fondurile investesc în parteneriate publice-private.

Însă, dacă din parteneriatul public-privat rezultau obligațiuni sau acțiuni cotate, acestea puteau fi achiziționate de către fondurile de pensii și pe legislația actuală. Este adevărat, fără un beneficiu la cerința de capital. Însă mai este o posibilitate și anume, investiții în acțiuni necotate (premise de noua ordonanță). Aceste instrumente sunt foarte riscante și greu de evaluat (nefiind disponibil un preț public pentru acțiune). În cazul investițiilor în aceste instrumente (acțiuni necotate), practic s-ar ajunge la o situație atipică, contraintuitivă, invers decât susține teoria financiară și bunele practici de management al riscului și anume, atunci când este crescut riscul pentru contribuabilul la Pilonul II, scade cerința de capital pentru administrator – de aici și un potențial conflict de interese. Și nu ar fi în favoarea contribuabilului la Pilonul II de pensii.

Însă, probabil, zilele OUG 114 sunt numărate. ■