Senatorul din Vermont ar oferi Americii o alegere groaznică
CÂTEODATĂ OAMENII se trezesc dintr-un coșmar doar ca să descopere că încă sunt adormiți și că acesta continuă. Aceasta este perspectiva cu care se confruntă America, dacă, ceea ce pare probabil, democrații îl nominalizează pe Bernie Sanders ca omul care să trezească America din primul mandat al președintelui Donald Trump. Dl Sanders a câștigat alegerile primare din New Hampshire, aproape a câștigat în Iowa, și-a spulberat rivalii în Nevada și stă bine în sondaje în Carolina de Sud. Când vine „Super Marțea” de săptămâna viitoare, în care 14 state, inclusiv California și Texas își alocă delegații, el ar putea să acumuleze o marjă suficientă pentru a deveni imposibil de prins din urmă.
Democrații moderați sunt îngrijorați că nominalizarea dlui Sanders i-ar putea costa alegerile. Această publicație este îngrijorată că a-i forța pe americani să decidă între el și dl Trump ar rezulta într-o alegere oribilă care nu poate avea un rezultat bun. Nu va surprinde pe nimeni că noi nu suntem de acord cu un candidat care se descrie ca fiind un democrat socialist în privința politicilor economice, însă acesta este doar începutul. Pentru că dl Sanders este atât de convins că are dreptate din punct de vedere moral, el are o tendință periculoasă de a pune scopul înaintea mijloacelor. Și, într-o țară în care dl Trump a inflamat politica într-o nebunie dușmănoasă, alegerea dlui Sanders ar hrăni această ură.
În ceea ce privește economia, dl Sanders nu este înțeles. El nu este un social democrat prietenos de tip scandinav care ar lăsa firmele să-și facă treaba lor și apoi să le taxeze pentru a construi o lume mai bună. În loc de asta, el crede că capitalismul american este rapace și trebuie slăbit în mod radical. El îl depășește pe Jeremy Corbyn, propunând să ia 20% din acțiunile firmelor și să le dea la angajați, să introducă o garanție federală pentru slujbe și să oblige companiile să se conformeze cu o lege federală, obligându-le să acționeze în favoarea tuturor stakeholder-ilor, în feluri pe care le-ar defini el. În privința comerțului, dl Sanders este cel puțin la fel de ostil fațǎ de piețele libere ca și dl Trump. El dorește să dubleze cheltuielile guvernamentale, fără să poată să arate cum ar plăti pentru asta. Când șomajul este la un nivel record de scăzut, iar salariile nominale din sfertul de jos al pieței muncii cresc cu 4,6% anual, apelul său pentru o revoluție în economie este o rețetă epic de proastă pentru relele Americii.
Prin punerea scopului deasupra mijloacelor, dl Sanders arată intoleranța unui Om Neprihănit. El adoptă cauze perfect rezonabile precum reducerea sărăciei, sănătate universală și decarbonizarea economiei, iar apoi insistă pe cele mai nerezonabile extreme în politicile prin care vrea să le rezolve. El ar interzice asigurările private de sănătate (nici măcar Marea Britanie, devotată Serviciului său Național de Sănătate, nu merge atât de departe). El dorește să înjumătățească averea miliardarilor în 15 ani. Un ecologist rezonabil ar taxa fracturarea hidraulică pentru gazele de seră pe care le produce. Lui Sanders acest lucru i se pare un compromis murdar: el ar interzice-o complet.
Câteodată chiar și scopurile sunt sacrificate pentru nevoia dlui Sanders de a fi pur. A face universitățile gratuite pentru studenți este un mod de a te auto-învinge în eforturile de a reduce sărăcia, pentru că majoritatea subvențiilor ar merge către oameni care sunt, sau vor fi, relativ bogați. Decriminalizarea trecerii ilegale a frontierei și distrugerea Serviciului de Vamă și Imigrări ar însemna abdicarea de la una din principalele datorii ale statului. Interzicerea energiei nucleare ar fi un obstacol în calea scopului său de a crea o economie cu zero carbon.
Atât de mult se luptă dl Sanders cu rivalii săi perverși de acasă, încât de multe ori simpatizează cu inamicii lor din străinătate. A demonstrat un obicei de a fi indulgent cu autocrații din Cuba și Nicaragua, atâta timp cât regimul respectiv declară că dorește socialismul. El este sceptic în privința folosirii puterii Americii în străinătate, în parte dintr-o convingere onorabilă că aventurile militare fac mai mult rău decât bine. Însă aceasta arată și disprețul său pentru cei care folosesc puterea în establishment-ul din Washington.
În ultimul rând este efectul unui președinte Sanders asupra culturii politice americane. Divizările politice ale țării au ajutat la facerea posibilă a candidaturii dlui Trump. Ele ajută acum la ridicarea dlui Sanders. Activiștii de stânga ai partidului sunt entuziasmați de revoluția sa. Ei au crezut întotdeauna că omul lor va triumfa dacă elita neoliberală a Partidului Democrat nu l-ar mai bloca. Suporterii săi par să aibă aproape tot atâta ură pentru oponenții săi democrați cât au pentru cei republicani.
Aceasta reflectă stilul politic al dlui Sanders. Când se confruntă cu cineva care nu e de acord cu el, instinctul său este de a vedea o conspirație a establishment-ului, sau de a declara că adversarul sau este confuz și că va fi adus pe calea cea bună de una din predicile sale politice. Când a fost întrebat cum ar convinge el Congresul să elimine asigurările private (un lucru respins de 60% din americani), dl Sanders a replicat că ar ține mitinguri în statele senatorilor recalcitranți până când se dau pe brazdă.
O președinție în care dl Sanders călătorește prin țară ținând mitinguri pentru o platformă de extremă stânga pe care nu o poate trece prin Congres ar largi diviziunile Americii. Ar frustra suporterii săi, pentru că politicile președintelui ar fi blocate de Congres sau de tribunale. La dreapta, care a fost mult timp hrănită cu o dietă de sperietoare socialiste, spectacolul unui socialist adevărat în Casă Albă ar genera o furie și mai mare. Dl Sanders ar pune la încercare ideea că partizanatul nu poate să devină și mai amar.
Cele trei pătrimi de democrați convenționali au început să își spună că dl Sanders s-ar putea să nu fie chiar atât de rău. Unii remarcă că el nu ar putea să facă multe din lucrurile pe care le promite. Această găsire de scuze, cu implicația că dl Sanders ar trebui să fie luat în serios, însă nu literalmente, sună îngrijorător de familiar. Dl Trump a demonstrat că având controlul puterilor de reglementare ale statului, plus puterile prezidențiale asupra comerțului și politicii externe, un președinte are la dispoziție mult spațiu de manevră. Primul său mandat sugerează că nu e înțelept să nu iei în considerare ceea ce un om care caută puterea spune că dorește să facă cu ea.
Enter Sandersman
Dacă dl Sanders devine candidatul democrat, America va avea de ales în noiembrie între un populist corupt, divizator, de dreapta, care disprețuiește statul de drept și constituția, și un populist de stânga, divizator și cu un aer de superioritate morală, care învinovățește o cabală de miliardari și firme pentru tot ceea ce e rău în lume. Toate acestea când țara este mai în pace și mai prosperă decât a fost vreodată în istoria să. Este greu să te gândești la o alegere mai proastă. Trezește-te, America! ■
Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite, sub titlul „Coșmarul Americii”