Drepturile tale de participant la Pilonul II pot fi influențate de decizii politice, precum înghețarea valorii procentului din venitul brut aferent contribuției la fondul de pensii, blocarea parțială sau integrală a virării acestei contribuții sau naționalizarea sumelor acumulate până acum în conturile viitorilor pensionari. De aceea, este important să urmărești permanent ce se întâmplă cu pensia ta şi să te implici activ în demersurile de economisire suplimentară pentru un trai decent la bătrânețe”.

Acest text este un extras dintr-o scrisoare de informare transmisă de către un administrator de pensii private Pilon II către contributorii la fondul de pensii Pilon II, administrat de acesta, şi anticipa măsurile ce au fost luate în 2017 şi 2018, măsuri care ar fi condus de facto la naționalizarea fondurilor private de pensii Pilon II.

Această încercare a naţionalizării sistemului de pensii obligatorii cu gestionare privată a guvernului anterior este, probabil, unul dintre evenimentele economice cele mai intense ale anului 2019.

În același sens a fost şi mesajul Comisiei Europene, în Raportul de Ţară pentru România din 2018: „reforma Pilonului II de pensii are potențialul de a afecta negativ sustenabilitatea sistemului de pensii şi performanţa pieței de capital”.

Revenind la extrasul de mai sus, observăm că valoarea procentului din venitul brut aferentă contribuției la fondul de pensii a fost redusă, în pofida prevederilor legale, care menționează un procent de 6% din venitul brut drept contribuție la fondul de pensii Pilon II. În plus pentru anumite categorii (angajații din construcții), virarea contribuției a fost blocată şi a fost dată în numerar angajaților. Apoi naționalizarea ar fi survenit indirect, prin efectele OUG 114/2018, care a redus veniturile administratorilor fondurilor de pensii Pilon II şi, în același timp, a majorat de până la 10 ori cerințele de capital ale administratorilor acestor fonduri. Aceste măsuri conduceau la eliminarea de pe piață a administratorilor, activitatea lor nemaifiind viabilă din punct de vedere economic.

Un pas înapoi

Prima măsură împotriva fondurilor de pensii Pilon II a venit la începutul anului 2018. Atunci contribuția la Fondurile de pensii Pilon II a fost redusă de la 5,1% la 3,75%, deși legea, care este încă in vigoare, prevede majorarea treptată a contribuțiilor la 6% din venitul brut. Aceasta măsură a venit concomitent cu „revoluția fiscală”, prin care au fost transferate de la angajator la angajat plata asigurărilor sociale, ceea ce, în sectorul public şi o parte din cel privat, a condus la majorarea salariului brut. Consecințele acestor modificări pentru Pilonul II au fost: scăderea contribuției la Fondurile de pensii Pilon II cu aproximativ 12%, ceea ce se traduce (conform estimărilor prezentate în acea perioadă de APAPR) la o scădere a pensiei viitoare din Pilon II de aproximativ 20%.

Comisia Europeană nota în Raportul de Ţară al României: „Reducerile recente ale contribuțiilor la fondurile de pensii din Pilon II au fost declanșate de necesitați fiscale pe termen scurt și nu de cele de performanţă (a Pilonului II). …Această modificare va reduce deficitul fiscal pe termen scurt, deoarece Pilonul II de pensii este clasificat în afara sectorului administrației publice. Însă acest câștig fiscal se disipa pe termen lung, deoarece contribuțiile deviate de la Pilon II vor fi însoțite de obligația de plată a pensiilor publice viitoare. Mai mult, această reversare are ca rezultat un venit de pensionare mai puțin diversificat. Ar putea avea și un efect negativ asupra dezvoltării piețelor de capital”.

Apoi, în august 2018, prin legea pensiilor, a fost introdus un comision, pe care îl plăteau administratorii fondurilor de pensii Pilon II către Casa de Pensii, de 0,5% din contribuții, pentru serviciul prestat de acesta din urmă, de transfer al fondurilor de la contributori la fondul de pensii.

Apoi a venit OUG 114/2018…

Unul din modurile prin care statele intră în default este „eliminarea” creditorului pe motiv ca acesta este vinovat de ceva, iar statul se simte „obligat” să intervină.

Cartea  „This Time is Different”, scrisă de doi profesori de la Universitatea Harvard, Carmen Reinhart şi Kennet Rogoff, oferă o multitudine de exemple.

În evul mediu, vina era a creditorilui care era, de cele mai multe ori, executat. Dar atenție, nu e vorba de executarea unei datorii, în termenii actuali ai jargonului juridic, ci de  ardere pe rug sau ghilotină.  Asemenea forme de „restructurare” a datoriilor erau practicate de monarhii francezi, care executau fără milă creditorii majori locali. De exemplu, ministrul de finanțe francez între anii 1768 – 1774, Abbe Terray, chiar a opinat că guvernele trebuie să intre în default cel puțin o dată la 100 de ani pentru a restabili echilibrul (numai creditor să nu fii atunci când monarhul se hotăra să intre în default…). Un alt exemplu este regele Henry VIII al Marii Britanii, care, în secolul XV, a naționalizat toate proprietățile (terenuri) ale Bisericii Catolice. Asemenea confiscări, adesea însoţite de execuții, se calificau ca renegări ale datoriilor financiare ale monarhilor.

În perioada modernă, nu se mai practică execuțiile. Însă guvernele „găsesc” încălcări ale normelor morale (de exemplu „lăcomia”) sau legale ale creditorilor sau ale companiilor cu lichiditate, iar apoi se simt îndreptățite să vină cu legi prin care naționalizează sau extrag (prin diverse noi taxe) lichiditățile din acele companii.

Exemple sunt numeroase.  În Venezuela președintele Chavez a introdus o serie de măsuri populiste, cum sunt: plafonarea preţurilor, introducerea subvențiilor şi naționalizarea (ca urmare a unei greve în industria de petrol şi gaze) activelor deținute de companiile străine, cum au fost proiectele de exploatare de petrol deținute de ExxonMobil şi ConocoPhillips. În Polonia, sub pretextul finanțării de către guvern, sistemului public de pensii, care a condus la creșterea datoriei publice, guvernul polonez a naționalizat (prin înjumătățirea valorii nominale a obligațiunilor deținute de fondurile de pensii poloneze) activele deținute de fondurile private de pensii.

În România, în aceeași categorie se încadrează OUG 114 din 2018. Deficitul bugetar era în creștere din cauza politicilor populiste. Sub pretextul „lăcomiei” creditorilor (industria bancară şi fondurile private de pensii) şi a companiilor tradițional cash-rich (energie, telecom), guvernul a introdus o ordonanță de urgenţă, care, în forma inițială decapitaliza sistemul bancar printr-o taxă pe activele băncilor, naționaliza fondurile de pensii private Pilon II prin impunerea de cerințe de capital extreme, plafona preţurile şi, în același timp, impunea o taxă pe cifra de afaceri a companiilor în industria de petrol şi gaze și introducea o taxă pe cifra de afaceri şi mărea puternic prețul de reînnoire a licențelor pentru companiile din industria telecom. 

În ceea ce privește sistemul bancar, măsurile principale au fost reversate imediat, altfel riscul era foarte ridicat ca România să fie downgradată de către Agenția de Rating Standard and Poors în categoria nerecomandată investițiilor (junk). Însă prevederile referitoare la fondurile de pensii au rămas până în mai 2019.

În ceea ce privește Pilonul II de pensii private, prevederile OUG ar fi condus la naționalizarea de facto a fondurilor private de pensii prin eliminarea de pe piața a societăților de administrare. Ulterior, au fost emise acte normative, care ar fi facilitat trecerea în administrare (de către instituțiile statului) a activelor adunate în Pilonul II de pensii.

Situația de naționalizare de facto a fondurilor private de pensii era cauzată de combinația a două măsuri: reducerea drastică a veniturilor administratorilor de fonduri private de pensii şi majorarea exponențială a cerințelor de capital a administratorilor fondurilor de pensii private Pilon II.

Reducerea veniturilor administratorilor s-a realizat prin plafonarea la 1% (de la maxim 2,5%) a comisionului aplicat contribuțiilor lunare. Însă cea mai mare parte a acestui comision este direcționată către instituții ale statului: 0,5% este direcționat către Casa Națională de Pensii, iar 0,3% (redus ulterior la ,.25%) către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Astfel, administratorul fondului de pensii Pilon II rămâne doar cu 0,2% din comisionul aplicat. Din acest comision trebuie să suporte cheltuielile de administrare, precum şi costul tranzacțiilor necesare în administrarea portofoliului fondului de pensii.

De asemenea, rata de taxare a veniturilor (până la 75%) nu mai este întâlnită în economie, nici măcar la produsele din tutun…

Mai mult, în ceea ce privește comisionul anual de administrare, acesta este legat de rata inflației, rata care a înregistrat o volatilitate ridicată în ultimii ani. Însă în situațiile de majorare a ratei inflației, randamentele fondurilor de pensii vor scădea şi, prin urmare, comisionul anual de administrare perceput va scădea. Motivul este faptul că aproape 70% din portofoliile fondurilor de pensii sunt investite în instrumente purtătoare de dobândă fixă (în special titluri de stat). În cazul majorării ratei inflației, curba de randament se va deplasa în sus (ratele de dobândă vor creşte). Prin urmare, marcarea la piață a portofoliului de obligațiuni deținut de fondurile de pensii va conduce la o pierdere de valoare. O soluție de scădere a impactului ratei inflației asupra randamentului fondurilor de pensii este reducerea expunerii acestora pe România şi diversificarea internațională (şi implicit valutară) pe instrumente purtătoare de dobândă (această diversificare internațională ar aduce şi un plus de randament din conversia valutară, având în vedere trendul de depreciere a leului).

Cerințele de capital au fost crescute exponențial, conform OUG, ajungând şi la 10% din contribuțiile totale (de până la 10 ori mai mari decât anterior OUG 114).

Cerințele de majorare a capitalului au survenit în condițiile în care portofoliul fondurilor de pensii are un risc redus: aproape 70% din deținerile acestora sunt în titluri de stat şi în depozite pe piața monetară. Aceste instrumente au un risc redus.

În plus fondurile private de pensii Pilon II, prin lege, au o politică de investiții prudentă, iar administratorii fondurilor constituie provizioane tehnice.

Mai mult, administratorii fondurilor private de pensii contribuie, din propriile venituri, la un fond de asigurare a pensiilor (similar cu Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar). Nu ăn ultimul rând fondul de pensii este complet segregat de administratorul fondului, iar evaluarea la piață a fondului este realizată de către o instituție de depozitare (care nu are voie sa fie din același grup cu administratorul fondului).

Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de pensii Pilonul II erau extreme comparativ cu cerințele de capital pentru fondurile de pensii private Pilon III. Iar cele din urmă fonduri au şi un grad de risc mai mare…

Combinarea celor două masuri avea potențialul de a face activitatea administratorilor de fonduri neviabilă economic şi să conducă la eliminarea de pe piață a acestora.

Mai mult, print-o nouă OUG, Guvernul dorea (în varianta de propunere) să stabilească cine le va administra în cazul în care administratorii se retrag de pe piață – şi anume, o instituție publică (Fondul de Garantare). Însă în varianta finală a dispărut acea prevedere.

Apoi, printr-o altă ordonanță de urgenţă, Guvernul a făcut opționale contribuțiile la Pilonul II de pensii. „Opțiunea” este unidirecțională, în sensul că se putea „opta” doar transferul contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I, nu şi invers… Însă această măsură a avut un efect extrem de mic în mutarea contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I. Ceea ce era de așteptat, având în vedere că cel care opta pentru Pilonul I primea „puncte de pensie” (puncte care sunt stabilite prin lege, însă nimeni nu poate garanta că acele legi vor mai fi în vigoare în 20-30 de ani) comparativ cu, în cazul Pilonului II, unități de fond în conturi individuale, care sunt proprietatea participantului şi produc şi randament pentru acesta. Mai mult, faţă de Pilonul II, care produce randament, Pilonul I este de fapt o taxă, contributorul primind înapoi în jur de 40% din contribuțiile realizate… Ca urmare, numai 400 de persoane, din 7,3 milioane de participanți, au optat pentru transferul contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I.

Apoi, în a doua parte a lunii mai, Guvernul a adoptat Ordonanţa de Urgenţă 38/2019, prin care reduce cerințele de capital, de la până la 10% din contribuțiile totale, la 8% din contribuțiile din anul anterior. Astfel, faţă de situația actuală, capitalul administratorilor fondurilor de pensii Pilon II aproape se dublează. În condițiile în care riscul din portofoliile fondurilor a rămas același. Însă capitalul poate scădea dacă riscul din portofoliul fondurilor de pensii Pilon II este majorat…

Efectul nociv asupra sistemului de pensii private s-a văzut la finalul anului, când administratorii fondurilor de pensii au trebuit să îşi dubleze capitalul în condițiile în care majoritatea vor afișa pierderi pentru anul 2019.

De asemenea, prin această nouă ordonanță de urgenţă mai sunt introduse stimulente, în sensul reducerii cerințelor de capital în cazul în care fondurile investesc în parteneriate publice-private.

Însă, dacă din parteneriatul public-privat rezultau obligațiuni sau acțiuni cotate, acestea puteau fi achiziționate de către fondurile de pensii şi pe legislația actuală. Este adevărat, fără un beneficiu la cerința de capital. Însă mai este o posibilitate, şi anume, investiții în acțiuni necotate (premise de noua ordonanță). Aceste instrumente sunt foarte riscante şi greu de evaluat (nefiind disponibil un preț public pentru acțiune). În cazul investițiilor în aceste instrumente (acțiuni necotate), practic s-ar ajunge la o situație atipică, contraintuitivă, invers decât susține teoria financiară şi bunele practici de management al riscului: şi anume, atunci când este crescut riscul pentru contributorul la Pilonul II, scade cerința de capital pentru administrator – de aici şi un potențial conflict de interese. Şi nu ar fi în favoarea contributorilor la Pilonul II de pensii.

Acum prevederile OUG 114/2018 sunt în curs de anulare. Posibilitatea de transfer al contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I este eliminată. Extrem de puţini contributori la Pilonul II îşi exercitaseră această opțiune (400 de persoane din 7,3 milioane…). Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de Pensii Pilon II revin la valoarea anterioară emiterii OUG 114. , comisionul anual, care va depinde de rata inflației din ultimii 5 ani, comparativ cu ultimii 2 ani în prezent. Această comparație are sens din punct de vedere economic, deoarece rata inflației se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic (care durează în medie 5 ani). De asemenea, randamentele activelor se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic. Comisionul la subscrierile noi este în prezent de 1%, iar din acesta, 0,75 puncte procentuale (adică 75% merg către instituțiile statului). Acesta va fi modificat, în sensul reducerii comisionului de subscriere la 0,5%, din care 0,15% vor merge către instituțiile statului. În acest mod vor rămâne mai mulți bani participanților la Fondurile de pensii Pilon II. ■