Cursul euro în raport de moneda națională a explodat, indicele ROBOR nu ascultă nicidecum ordinele de partid, iar politicienii de la putere fac declarații halucinante. Cel mai clar exemplu sunt atacurile la adresa instituțiilor statului, care se află la limita patologicului. Cum altfel am putea numi atacurile la adresa Băncii Naționale, acuzată că închide ochii în fața manipulării ROBOR pe care o fac băncile comerciale? Cum altfel am putea numi presiunile pe care politicienii le fac asupra Consiliului Concurenței, o instituție care s-a consolidat în ultimii ani, care are rezultate și care este independentă (la fel ca BNR)? Cum altfel am putea califica presiunea pusă asupra lui Mugur Isărescu pentru a se retrage (recent, a cerut plecarea guvernatorului BNR celebrul senator Șerban Nicolae) și numele vehiculate în spațiul public pentru înlocuirea guvernatorului BNR? Trăim, după cum se vede, tot mai mult, într-o lume nebună, nebună…
Au fost publicate datele bugetare pe anul trecut. Sunt câteva evoluții care atrag atenția. În primul rând, specialiștii cred la unison că încadrarea în limita deficitului bugetar s-a făcut prin amânarea unor cheltuieli publice și toată lumea așteaptă acum să vadă nivelul deficitului calculat după metoda ESA, adică un deficit care să includă și plățile de angajamente, amânate pentru anul acesta.
În al doilea rând, s-a remarcat aportul bugetar adus de veniturile nefiscale în comparație cu cele fiscale. Mai clar, veniturile bugetului s-au bazat pe cele nefiscale, care au înregistrat o creștere cu 24% față de anul precedent. Numai că veniturile nefiscale înseamnă, de fapt, „curățarea” de bani, dividende și rezerve financiare a companiilor de stat. Acest lucru este puțin probabil să se repete și anul acesta dintr-un motiv simplu: Guvernul a luat tot ce se putea în anul 2018.
În schimb, veniturile fiscale, care semnalizează funcționarea economiei, nu au avut decât o creștere de 1,6% (ceea ce în termeni reali înseamnă scădere) și arată performanțele modeste ale companiilor și rezultatele slabe ale fiscului în colectarea de TVA.
Ce folos. Politicienii coaliției de guvernare afișează doar cifrele care le convin, adică veniturile bugetare nominale și creșterea economică din ultimii doi ani. Cifre care nu arată modelul, lipsit de sustenabilitate, în care a crescut economia românească.
Înainte de a avea un proiect de buget clar am fost martorii unui protest public al primarilor câtorva mari orașe din România. Motivul este lipsa de încredere a primarilor că vor primi anul acesta alocări de 60% din impozitul pe venitul obținut de companiile care activează în zona lor. De altfel, cazul primarilor este unul „școală” despre cum să iei o măsură fără să anticipezi efectele. Adică, anul trecut, pentru a se putea echilibra trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, s-a redus impozitul pe venit de la 16% la 10%. Efectul a fost că s-au dezechilibrat bugetele locale, iar acum primari de mari municipii și de diverse culori politice vin să „cerșească” de la guvern alocări bugetare. Mai mult ca perfect pentru politicienii de la putere.
Haosul nu se oprește aici. Recent, ministrul finanțelor a anunțat că nu va mai atrage bani de la băncile locale și că va plăti împrumuturile ajunse la scadență din „buffer”, adică din rezerva financiară. Uau! S-a supărat ministrul pe bănci, precum văcarul pe sat!
În ianuarie 2019, băncile au refuzat toate cele șapte oferte de titluri de stat scoase la licitație de Ministerul Finanțelor. Nu neapărat pentru că ar dori să transmită un avertisment după ordonanța care taxează activele bancare, ci, mai degrabă, pentru că viziunea asupra modului în care evoluează economia românească este diferită. Dobânda oferită de stat nu este acceptată de bănci. Simplu.
Atitudinea ministrului finanțelor este, însă, de-a dreptul îngrijorătoare. Nu poți să-ți iei, pur și simplu, „jucăriile” și să pleci. Sau, mai exact, dacă faci acest lucru, trebuie să te aștepți ca piețele să te penalizeze.
Folosirea rezervei financiare, într-un moment în care, în aparență, nu este criză (bugetul de stat pe anul acesta a fost construit pe o creștere economică de 5,5%), este o dovadă de iresponsabilitate.
Mai mult, toată lumea trage de rezerva financiară. O parte din ea a fost promisă constructorilor pentru a plăti lucrările de infrastructură ce urmează să înceapă în această primăvară. Tot din „buffer” ar trebui finanțat ciudatul fond de investiții locale înființat tot prin Ordonanța 114. Și, iată, rezerva financiară va fi utilizată pentru plata datoriei publice. În acest ritm, „bufferul” va fi pulverizat în câteve luni.
Dacă lui Teodorovici i s-a dat voie să se „joace” cu banii din rezerva financiară, în schimb, i s-a luat Fiscul. Pentru că prin noul acord, agenția fiscală va face controale pe baza analizelor Comisiei de Prognoză și, totodată, va raporta către această instituție ce a ieșit din controale.
La final, o pată de culoare. Mass-media scrie, pe surse, că guvernul vrea să strecoare într-o ordonanță prin care se înființează Orchestra Uniunii Europene (o excelentă idee, altfel) câteva prevederi care vor obliga Consiliul Concurenței să finalizeze o investigație în șase luni, în condițiile în care, în acest moment, durează între doi și trei ani. Ceea ce va însemna încă o intruziune în independența instituției.
Recunosc, am citit proiectul de act normativ de trei ori, dar nu am găsit nicio prevedere legată de Consiliul Concurenței. Înțelegem, însă, că paragrafele ar trebui să fie atașate ordonanței. Dacă va fi așa, ne putem aștepta ca legea sportului să fie amendată astfel încât să se desființeze Consiliul fiscal, iar în legea educației, alături de schimbarea datelor vacanțelor elevilor, să apară prevederi care să introducă impozitul progresiv (că tot este împins pe agenda publică de dl. Florin Georgescu). Trăim, fără îndoială, vremuri interesante. La limita patologicului.