„Cazul Austria” a născut deja vii controverse în Europa. De la 1 ianuarie a.c., guvernul austriac a modificat modul de plată a alocației pentru copiii cetățenilor străini europeni care lucrează în Austria, dar care nu locuiesc alături de părinți. Este vorba despre reducerea alocațiilor, în aceste cazuri.

Comisia Europeană s-a mișcat. Adică, a introdus procedura de infringement împotriva Austriei, pe această temă. Separat, Ungaria a chemat Austria în fața Curții Europene de Justiție. Dosarul alocațiilor pentru copii are câteva date economice clare. Austria le-a prezentat încă de anul trecut.

Astfel, conform datelor făcute publice de premierul Sebastian Kurz, Austria a plătit, în anul 2016, suma de 273 de milioane de euro pentru aproximativ 132.000 de copii care nu locuiesc în Austria, dar care au părinți care lucrează în această țară. Prin măsurile luate de la 1 ianuarie a.c., Austria va economisi 100 de milioane de euro pe an. Este vorba, bineînțeles, despre plăți direcționate către state care au un nivel de trai mai redus decât Austria. Există și un miniclasament al statelor care beneficiază de cele mai mari transferuri de beneficii sociale adresate copiilor care au părinți lucrători în Austria, dar nu locuiesc acolo, ci în țara de origine. Ungaria a primit, în anul 2016, suma de 80 de milioane de euro; Slovacia, 63 de milioane de euro; Polonia, 38 de milioane de euro, iar România, 32 de milioane de euro.

Două alocații plătite de statul austriac echivalau cu un salariu în statele est-europene

Premierul austriac a declarat că alocațiile pentru copii depind de vârsta acestora și de numărul lor, dar, în medie, Austria plătea 114 euro pentru un copil. Iar premierul a dat chiar și un exemplu, și anume că sunt foarte dese cazurile în care doi copii care trăiesc în România și părinții lor lucrează în Austria primesc de la statul austriac 300 de euro pe lună. Adică, în anul 2016, mai mult decât un salariu minim, care ajungea la 1.250 de lei. Premierul Kurz exagerează atunci când spune că 300 de euro reprezintă salariul mediu în România, dar acest lucru nu schimbă substanțial datele problemei.

În România, alocația pentru copii era, în anul 2016, de 84 de lei (pentru copiii cu vârsta între 2 și 18 ani). Deci, pentru doi copii, alocația lunară era de 168 de lei, adică aproximativ 37 de euro. Ceea ce înseamnă doar aproximativ 10% din ceea ce primeau doi copii de la statul austriac. Ceea ce ne arată diferența importantă între cuantumul beneficiilor sociale plătite de statul austriac și cel român.

Și Germania a avut în plan introducerea unei legislații precum cea austriacă, dar în fața criticilor Comisiei Europene, proiectul a fost abandonat.

Comisia Europeană a reacționat rapid: infringement pentru Austria

De altfel, Comisia Europeană a reacționat destul de rapid, anul acesta, în fața noilor norme legale adoptate de Austria, inițiind o procedură de infringement pe această temă. Comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, Marianne Thyssen, a declarat într-o conferință de presă că în Europa nu există cetățeni și copii de rangul al doilea. Și a adăugat că muncitorii străini din Austria contribuie la sistemul de securitate local și au tot dreptul să beneficieze de plăți identice, inclusiv copiii acestora, în pofida faptului că nu locuiesc pe teritoriul austriac.

Pare simplu, dar este complicat. Așadar, există argumente de ambele părți. Austria apelează la reducerea alocației pentru copiii care nu locuiesc în această țară, dar care au părinți care lucrează aici. De exemplu, după aplicarea noii legii, un copil din România primește, în loc de o alocație de 172 de euro, numai 85 de euro, iar pentru un copil din Ungaria alocația scade la 97 de euro. Argumentul principal al guvernului austriac pentru aplicarea legii este nivelul diferit de trai, astfel încât se poate ajunge ca o familie din România, Ungaria sau Slovacia să primească o sumă în contul alocației plătită de statul austriac apropiată sau mai mare decât un salariu minim în țara de origine.

Între principiile pieței unice și realitățile economice

De cealaltă parte, Comisia Europeană apără în această speță principiile pieței unice și în numele ei a inițiat deja procedura de infringement care, în mod normal, va face Austria să retragă această lege.

Însă dincolo de criteriul economic, Austria are dreptate într-o anumită privință. Este vorba despre o problemă socială pe care România o resimte tot mai acut: părinți plecați la lucru în străinătate care își lasă copiii în țară, în grija rudelor. Fenomenul a produs o adevărată traumă națională, fiind copii care suferă din cauza lipsei părinților. Dincolo de argumentele obiective (ce țin de adaptarea la mediu, condițiile de cazare ș.a.), faptul că există copii lăsați în țară de părinți plecați să muncească în Europa are, să fim realiști, și un argument economic. Se face un calcul pragmatic, de tipul copiii încasează alocații ca în Vest, dar locuiesc în Est.

De fapt, tema este mai complicată. Ea trece dincolo de miza economică a alocațiilor plătite de statul austriac și de economiile bugetare de 100 de milioane de euro pe an ale Austriei.

Este o problemă de principiu care ne aduce aminte de diferențele care există în interiorul Uniunii Europene. Sunt decalaje între state, Uniunea Europeană nu are o politică fiscală comună, există state membre sau nu ale Zonei Euro sau ale Spațiului Schengen.

Legislația europeană își propune să facă ordine în sectoarele economice, să ofere condiții egale dintre state și companii, dar acest demers este extrem de dificil în situația în care economia nu este omogenă. În aceste condiții, cineva va fi dezavantajat.

Alocații pentru copii vs salarii pentru șoferi

„Dosarul Austria” poate fi pus față în față cu o altă temă care a născut recent vii dezbateri. Este vorba despre legislația promovată de Comisia Europeană privind sectorul de transporturi internaționale, cunoscută sub denumirea de Pachetul de Mobilitate 1. Cea mai contestată propunere de schimbare legislativă are legătură cu directiva europeană privind detașarea lucrătorilor. Concret, ar trebui ca șoferii care traversează teritoriul unei țări europene să fie plătiți, în perioada în care se află în acea țară, cu salariul minim aferent. Este limpede că aplicarea unei astfel de prevederi legislative va crește substanțial costurile companiilor românești de transport.

Cazul alocațiilor pentru copiii români plătite de Austria este „în oglindă” cu tema șoferilor români care lucrează în transportul internațional. Adică, în cazul alocațiilor pentru copii, României îi convine să primească bani ca în Vest pentru copiii care trăiesc în Est. Dar invers, firmelor de transport românești nu le convine să plătească șoferii ca în Vest, chiar dacă ei lucrează, pentru o perioadă, în acea zonă a Europei.

Comisia Europeană este consecventă: apără principiile pieței unice

Comisia Europeană este consecventă. Vrea să impună plăți uniforme și pentru șoferi, și pentru copii. În schimb, statele încearcă să beneficieze de oportunități: România vrea ca șoferii să fie plătiți ca în România, chiar dacă lucrează, pentru o perioadă, în state cu un nivel de trai mai mare; Austria vrea să plătească alocații pentru copiii care locuiesc în țara natală aproape de nivelul din acel stat.

Din cauza diferențelor de dezvoltare, fiecare stat membru folosește argumente care țin de logica economică și de oportunitate. În ambele cazuri, Comisia Europeană este singura care aplică principiile solide ale pieței unice.

Totuși, dacă firmele românești de transport internațional vor pierde din competitivitate, România va avea o problemă. În primele zece luni ale anului 2018, sectorul de transport internațional se află într-o situație rară pentru economia autohtonă: a înregistrat un excedent de trei miliarde de euro. Scăderea veniturilor companiilor de transport internațional aduce o problemă și pentru economia românească.

Așadar, fiecare dosar are miza lui. Deciziile europene privind transportul internațional pot reduce excedentul contului curent la capitolul servicii, pe care îl aduce acest sector. Deciziile europene privind alocațiile pentru copii plătite de statul austriac interesează câteva mii de familii de români care primesc, în acest moment, mai puțini bani. Sunt câștigători și plătitori. Dar important este ca, din când în când, dincolo de interesele personale sau de breaslă, să gândim și în termenii pieței unice europene.