Zgâlțâind ușile
Ediția tipărită | Europa – 16 februarie 2019 | ROMA
BANCA ITALIEI ESTE DE mult considerată ca una dintre puținele instituții eficiente și incoruptibile care opresc tendințele anarhice ale Italiei. Dar pe 9 februarie, această instituție augustă a fost atacată de cei doi viceprim-miniștri care sunt cei mai influenți în guvernul populist condus nominal de prim-ministrul Giuseppe Conte. Matteo Salvini, care conduce Liga Nordului de extremă dreapta, a spus că vrea să „reprogrameze” vârful conducerii atât la banca centrală, cât și la reglementatorul bursier, Consob. Luigi Di Maio, de la Mișcarea Cinci Stele (M5S), a cerut „discontinuitate”. Ambii au susținut că banca nu i-a protejat pe investitori și pe deținătorii de depozite. Cu două zile mai devreme, cabinetul refuzase să aprobe un alt mandat de șase ani pentru Luigi Federico Signorini, adjunctul directorului general care răspunde mai ales de supravegherea bancară.
Atacul a trimis unde de aprehensiune în întreaga zonă euro, pe fundalul unor articole de presă conform cărora coaliția populistă vrea să pună mâna pe rezervele de aur ale băncii, pe locul trei ca mărime printre toate țările, cu scopul de a-și finanța politicile fiscale expansioniste. Președintele eurogrupului de miniștri de finanțe, Mario Centeno, și comisarul UE pentru probleme economice, Pierre Moscovici, au subliniat necesitatea de a păstra independența băncilor centrale din zona monedei unice.
Într-o interpretare optimistă, amenințările nu erau poate menite să fie luate în serios. Remarcile liderilor coaliției se adresau unei audiențe specifice: o adunare de acționari care pierduseră bani atunci când două bănci din regiunea Veneto au fost lichidate în 2017. Guvernul a promis să îi ramburseze parțial. Totuși, regulile UE privind ajutoarele de stat ar putea să împiedice asta. Criticile aduse băncii centrale i-au ajutat pe liderii de partid să câștige aplauzele unei audiențe nemulțumite.
Asta le-a oferit și o temă cu care să fie de acord. Liga și M5S s-au confruntat pe multe alte probleme. Iar rezultatele alegerilor regionale din Abruzzo de la 10 februarie au pus și mai multă presiune pe parteneriatul lor deja fragil. Candidatul la postul de guvernator regional din partea M5S, nominal partenerul principal din coaliție, a reușit să strângă doar 20% (la alegerile generale de anul trecut, partidul a câștigat aproape 40% din voturile de acolo). Liga a concurat în Abruzzo în cadrul unei alianțe conservatoare, care a câștigat aproape jumătate din voturi, ceea ce sporește tentația din partea lui Salvini să renunțe la M5S, un partid anti-establishment, în favoarea aliaților tradiționali de dreapta, ai partidului său.
Retorica sa și cea a lui De Maio pot să fi fost exagerate, dar preocupările lor sunt reale. Italia a avut parte de o proporție mult mai mare decât cea normală de scandaluri bancare în ultimii ani. Cauzele sunt recesiunile succesive, proasta gestionare și chiar criminalitatea. Nu este însă prima dată când se arată cu degetul spre banca centrală. În 2017, Partidul Democratic atunci la guvernare a încercat să blocheze renumirea guvernatorului Ignazio Visco.
Marcello Messori, de la Universitatea LUISS din Roma, subliniază că raportul împrumuturilor față de depozite al băncilor italiene era de 1,4 înainte de criza zonei euro, față de o medie sub 1,1 a zonei euro. El sugerează că reglementatorul „ar fi trebuit să sune alarma în privința acestei finanțări excesive”. Pentru a acoperi decalajul, unele bănci și-au condiționat împrumuturile, cerându-le clienților să fie de acord cu cumpărarea de obligațiuni subordonate riscante ale băncilor. Claudio Borghi, parlamentarul Ligii, care este președintele comisiei bugetare, este fost director general al Deutsche Bank din Italia. „Dacă analiștii băncii mele au știut ce se întâmplă, cum se face că Banca Italiei nu a știut?”, se întreabă el.
Dat fiind modul în care sunt aleși cei din conducerea superioară a băncii, în care rolul guvernului italian este pur consultativ, e îndoielnic dacă guvernul va putea să blocheze mult timp realegerea lui Signorini. Doar la două zile după ce și-a rostit diatriba, Salvini și-a schimbat poziția cu inteligență. Nu îl interesează care oficial va ocupa această funcție, a susținut el, „dar este clar că trebuie să se schimbe ceva”.
Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Zgâlțâind ușile”