Banca Națională a început să facă jocul acela de adormire a vigilenței „victimelor”. Recent, a apărut ideea restricționării gradului de îndatorare a populației pentru creditele ipotecare și cele de consum. Se vorbea și despre pragurile de îndatorare, respectiv 50% pentru creditele ipotecare / imobiliare și 30% pentru cele de consum. Nu a existat un document oficial și nicio dezbatere publică pe marginea unui regulament, dar nimeni nu a negat că există intenția de reglementare a creditării persoanelor fizice, în sensul limitării gradului de îndatorare.

Dar am avut și câteva luări de poziție oficiale. Comitetul de supraveghere macroprudențială a discutat deschis pe tema limitării gradului de îndatorare. În plus, ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a explicat că BNR realizează un studiu pe această temă și a adăugat că Guvernul nu își dorește sub nicio formă o limitare a creditării. Ar fi fost culmea. Un guvern care își hrănește creșterea economică din stimuli fiscali, consum și creșteri de pensii și salarii nu și-ar dori în veci o scădere a creditului, combustibilul care ambalează creșterea economică. Desigur, marea dilemă a fost motivul pentru care ministrul Finanțelor se pronunță atât de tranșant pe o temă care aparține aproape exclusiv băncii centrale. Pentru că decizia de a reduce gradul de îndatorare este, totuși, a Băncii Naționale, așa după cum politica fiscală este apanajul Guvernului. Răspunsul este simplu: nu este nici prima, nici ultima oară, probabil, când Guvernul încearcă să interfereze în deciziile băncii centrale.

Argumentele pe care BNR își bazează o viitoare decizie de reducere a gradului de îndatorare sunt clare. Creditul în lei pentru populație a avut un salt spectaculos, de 15% într-un an, iar dobânzile vor crește, oricât nu le-ar veni unora să creadă.

Un studiu realizat de Eurostat arată o situație aproape incredibilă la nivelul Uniunii Europene. Este vorba despre nivelul de datorii al gospodăriilor din zona euro, care ajunge, în medie, la 93%, cu un vârf cum este, de exemplu, Olanda, la care gradul de îndatorare este de 212%. România, chiar dacă nu apare în statistică, este evident că se află mult sub gradul de îndatorare al statelor din zona euro, ceea ce i-ar putea tenta pe mulți să spună că nu este cazul să fie luate măsuri administrative de descurajare a creditării persoanelor fizice. Dacă adăugăm și nivelul scăzut de intermediere financiară din România raportat la PIB (adică nivelul redus al creditării) vom mai găsi încă un argument pentru a spune că intervenția BNR în domeniul creditării nu poate fi bine-venită.

Numai că datele europene trebuie privite într-un spectru mai larg. Este adevărat că gradul de îndatorare al gospodăriilor din zona euro este ridicat, dar și nivelul economisirii este pe măsură. Astfel, în zona euro, nivelul deținerilor financiare ale gospodăriilor (depozite bancare, obligațiuni, acțiuni) ajung, în medie, la 238% din venituri. Pentru a oferi din nou exemplul Olandei, trebuie să spunem că aici media activelor financiare deținute de o gospodărie este de 418% din venituri.

Ceea ce ne conduce spre următoarea morală: gospodăriile din Europa Occidentală sunt, într-adevăr, puternic îndatorate, chiar supraîndatorate dacă le privim dinspre România, dar aceleași gospodării au un nivel foarte ridicat de economisire sau, mai exact, de deținere de active financiare. Cu alte cuvinte, îndatorarea gospodăriilor din Vest se bazează pe un nivel înalt de economisire. Creditele persoanelor fizice sunt girate „din umbră” de o solidă avere financiară. Ceea ce nu este cazul în România.

Recent, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, și-a schimbat discursul. Acum, spune că nu este vorba despre limitarea creditării, ci despre evitarea supraîndatorării persoanelor fizice. Isărescu spune că Banca Națională este preocupată să găsească soluții nu de limitare a creditării, ci pentru a stimula creditarea astfel încât să contribuie la creșterea economică durabilă.

Suntem în faza nuanțelor, a explicațiilor, a motivărilor. BNR oferă explicații: nu vrea să limiteze creditarea, ci doar să ia măsuri pentru a opri un proces de supraîndatorare. BNR nu vrea să submineze creșterea economică, își propune doar să încurajeze creditarea care duce la o creștere economică sănătoasă.

Nu este doar un joc de cuvinte menit să ascundă intențiile. Este o pledoarie pentru schimbarea modelului economic, chiar dacă acest lucru va însemna și o limitare a creditării.

Va reduce, până la urmă, BNR, în mod administrativ, gradul de îndatorare al persoanelor fizice pentru creditele ipotecare și cele de consum? Cred că da, însă are nevoie de pregătirea celor pe care îi vizează măsura, de la persoanele fizice până la responsabilii guvernamentali.

Este ca în deja banalul banc cu bătrânica pe care cineva o ajută să treacă strada, chiar și împotriva voinței ei. Acum, BNR vrea să îi ajute pe toți cei care vor lua un împrumut să fie mai prudenți cu viitorul lor financiar. De asemenea, BNR vrea să ajute Guvernul să devină mai responsabil cu politicile publice pe care le implementează. Uneori, poți fi în situația de a face bine cu forța. Important este ca, peste câțiva ani, oamenii să înțeleagă ce bine li s-a făcut.