Președintele Iohannis era la Sibiu când jurnaliștii au fost anunțați că purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale, Mădălina Dobrovolschi, își întrerupe concediul de maternitate pentru a face un anunț. Revocarea Laurei Codruța Kovesi s-a produs printr-o declarație de presă care a durat două minute. Fără explicații și fără mulțumiri la adresa procurorului-șef al DNA, pe care în ultimele șase luni președintele Iohannis îl lăudase și despre care afirmase că este mulțumit de activitatea sa.

Informația a lăsat în neant toate sugestiile șefului statului din ultimele 40 de zile, în care afirma că este nevoie de o dezbatere națională în privința păstrării actualei configurații a sistemului judiciar și, mai cu seamă, a instrumentelor legale de luptă împotriva corupției. În 40 de zile de la decizia CCR, care spunea expres că șeful statului trebuie să semneze decretul de revocare a lui Kovesi, președintele s-a plâns că i se amputează prerogativele. În cele 40 de zile a vorbit despre nevoia de o discuție care să meargă inclusiv până la modificarea Constituției, dacă se va impune, pentru ca ministrul Justiției să nu-i dicteze șefului ales al statului decizii semnate ca primarul. A sugerat Klaus Iohannis chiar că ar fi posibil să cheme poporul la referendum, după ce în urmă cu un an anunța că va folosi plebiscitul pentru a cere păstrarea ritmului luptei împotriva corupției. E drept, în tot acest timp, șeful statului a spus, constant și ferm, două lucruri – că mai are de citit la decizia de 133 de pagini a CCR prin care i se cerea revocarea lui Kovesi și că nu intenționează să ignore judecătorii Curții Constituționale.

Ce i se reproșează lui Iohannis

Șeful statului ar fi putut, spun mai mulți specialiști în drept, să pună în discuție caracterul nemaiîntâlnit al deciziei 358/2018 CCR, în care nu se face o recomandare, ci i se cere imperativ primului om în stat să o demită pe șefa DNA, la cererea ministrului Justiției și fără aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Practic, forurile europene, cum este Curtea Europeană de Justiție și Comisia de la Veneția, puteau fi consultate de Palatul Cotroceni în această chestiune, în privința caracterului unei decizii pe care mulți au considerat-o părtinitoare și politizată. Cu atât mai mult cu cât o scrisoare de săptămâna trecută a Comisiei de la Veneția adresată CCR afirma, pe de o parte, că deciziile Curții Constituționale trebuie respectate, dar, în același timp, deciziile judecătorilor trebuie să respecte spiritul Constituției și să fie imparțiale.

Este, de asemenea, o enigmă felul în care președintele Iohannis nu își folosește prerogativele pentru a pune capăt mandatului unuia dintre judecătorii CCR care și-a depășit de un an termenul de nouă ani în funcție. Este vorba despre Petre Lăzăroiu, judecător care funcționează pe unul dintre locurile CCR desemnate de președintele României, prezent la Curte din 2008. Chiar o decizie a CCR de dată recentă statuează că este neconstituțională șederea peste termenul de mandat în funcția de judecător CCR. Votul în sine al deciziei, cu opinie separată și opinii concurente, arată că revocarea cerută de ministrul Justiției și impusă președintelui a fost o decizie departe de a întruni o unanimitate indubitabilă.

Problema nu era a respectării deciziilor CCR, pentru că, toată lumea este de acord, acestea trebuie aplicate. Problema era a deschiderii unei discuții despre ceea ce chiar președintele Iohannis a numit „semnele de întrebare” ale deciziei. Poate că, înainte de a fi revocare, ar fi fost nevoie de lămuriri suplimentare. Una dintre temele ultimilor ani în disputa publică a fost chiar politizarea CCR – nominalizarea de foști parlamentari ai partidelor în cea mai înaltă demnitate publică pe care o poate ocupa un magistrat. Or, Palatul Cotroceni, deși nu are dreptul de inițiativă legislativă, ca mediator între puterile statului și ca garant al respectării Constituției, putea găzdui o astfel de dezbatere.

De asemenea, referendumul promis de președinte a fost așteptat de societatea civilă și de partidele de opoziție ca o ușă de incendiu care poate salva situația. Convocarea unui referendum pe teme de justiție, incluzând și CCR, stătea doar în puterea președintelui. Nu-i trebuie aprobarea nimănui, ci doar un Guvern care să-l organizeze. Poate că Iohannis s-a temut de obstrucționarea Executivului, însă demersul ca atare nu a existat. Cel mai probabil, președintele s-a temut însă de o suspendare a sa din funcție, care, procedural și doar teoretic, ar fi fost urmată de demiterea de la Palatul Cotroceni. Poate așa se explică de ce revocarea lui Kovesi a apărut cu doar trei ore înainte de ședința coaliției PSD-ALDE în care ordinea de zi cuprindea decizia în privința suspendării președintelui.