În scandalul plăcuțelor suedeze s-au ciocnit două furii. Răzvan Ștefănescu, șoferul plecat de 13 ani să muncească în Suedia, a adunat într-un mesaj obscen, căci, da, este trivial și vulgar, toată frustrarea pe care mulți au simțit-o în țara asta. De la protestele pașnice care au inundat străzile încă din ianuarie 2017, s-a ajuns ca un număr de înmatriculare să devină viral pe rețelele de socializare, să fie transmis până și de BBC sau Euronews. Te întrebi cum a ajuns să se identifice oameni de toate categoriile cu mesajul frust, făcând rabat de la politețe și de la cuviință.

De cealaltă parte, autoritățile și-au pierdut cumpătul pentru a apăra onoarea partidului care a ajuns astăzi să se identifice cu instituțiile statului. PSD s-a făcut frate cu Poliția Română în pedepsirea lui Răzvan Ștefănescu. Dosarul penal, smulgerea plăcuțelor de pe mașină și ridicarea permisului de conducere al unui om care-și câștiga pâinea ca șofer arată furia PSD. Arată cinismul ajuns la paroxism. Nu este nevoie să ai simțul umorului pentru a permite plăcuțelor să facă turul României. E nevoie de decență în a-ți controla furia.

Cum să organizezi o conferință de presă cu șefii Poliției pentru a explica răzbunarea PSD? Când spui că nu s-a respectat Convenția de la Viena, adică plăcuțele de înmatriculare nu conțin și cifre, produci un fake news. De la înălțimea supremei autorități a Poliției Române. Mai ales când ziariștii veniți la conferința de presă cu temele făcute îți spun că acea convenție era modificată de doi ani. Așadar, argumentul este desființat pe loc. Iar o minimă investigație ar fi evitat penibilul situației. Cât de amare trebuie să fi fost pentru Putere imaginile transmise pe toate platformele cu mașinile cărora de ani de zile li s-au autorizat plăcuțe doar cu litere pentru Simona Halep sau pentru Helmuth Duckadam. Un fake news care discreditează Poliția Română și delegitimează puterea politică girantă a pedepsirii lui Răzvan Ștefănescu.

Ne-am făcut de toată rușinea în raport cu autoritățile suedeze. Mașina înregistrată în Suedia a trecut liniștită granița la Nădlac și nimeni nu i-a putut face vreme de 13 zile nimic. De fiecare dată când proprietarul mașinii era legitimat și verificat de Poliția Rutieră, documentele erau valabile. Ambasada Suediei și instituția de la Stockholm care eliberează inscripționarea vehiculelor au explicat că plăcuțele sunt legale și au dreptul de a circula oriunde în spațiul Uniunii Europene.

Urmează o cavalcadă care se va purta în Justiție. Proprietarul plăcuțelor obscene își va cere în instanță dreptul la muncă, pentru ridicarea permisului de conducere și, după cum a anunțat, va cere despăgubiri. Avocați și specialiști în drept au spus că nu există nicio lege în România care să susțină demersul polițiștilor – confiscarea plăcuțelor, ridicarea permisului și, mai cu seamă, dosarul penal pe care i l-au întocmit lui Răzvan Ștefănescu. Există pedeapsă cu închisoarea prevăzută în Codul penal numai pentru cazul plăcuțelor false. Or, confirmările repetate ale instituțiilor suedeze au arătat că erau legale.

În urma acestui incident, PSD a rămas cu o mare problemă de imagine. Până și oameni cărora vocabularul și educația nu le lasă obscenitatea prin preajmă au încurajat suduiala la adresa partidului de guvernământ. E semnul că temperatura nemulțumirii duce spre explozie. Cuvintele, din oricare categorie, exprimă percepția asupra lumii în care trăiești și a sentimentelor pe care le ai, iar când înjurătura cea mai neaoșă devine mesaj pentru cei care conduc țara, aceștia ar fi bine să schimbe macazul.

Poliția, la rându-i, este pusă într-o situație cum nu se poate mai dificilă. Nu poți purta uniforma care impune respect față de cel care te apără și să aplici pedepse care nu se regăsesc în nicio lege. Ca să nu mai vorbim de gafele în lanț pe care le-au făcut cei care-i conduc pe oamenii legii. După neinspirata conferință de presă a șefilor Poliției, când cei trei capi ai instituției s-au pus în genunchi în fața partidului guvernamental, a urmat apocalipsa în termeni de imagine. Site-ul și pagina de Facebook ale instituției au fost asaltate de oamenii care continuă să creadă că libertatea cuvântului mai este în vigoare. Ratingul a scăzut la nivelul mării, iar Poliția tot nu a înțeles mare lucru. A început, prin purtătorul de cuvânt, să ceară de la angajați să scrie recenzii encomiastice. Dar un mesaj al purtătorului de cuvânt a atins o limită. A inadmisibilului. Ovidiu Munteanu le-a spus criticilor ca atunci când sunt atacați sau jefuiți să ceară rudelor și prietenilor ajutorul, nu Poliției. Aici stă, de fapt, prinsă în efigie, toată aroganța și lipsa de înțelegere a țării în care trăim. Când principalul comunicator al polițiștilor confundă obiectul muncii și angajatorul. Poliția este plătită cu bani de la buget, iar un polițist are plătite, din banii adunați din taxe și impozite, până și uniformele și hrana zilnică. Și pensiile acordate la 45 de ani, exact acelea care cresc în fiecare an, sunt plătite nu de vreun partid aflat la putere, ci de bugetul care se construiește din taxele tuturor. Un polițist care pe tot parcursul carierei sale nu se trage de șireturi în sistemul comun de sănătate, în jalnicul și falimentarul sistem românesc al pensiilor poate că nu are cum să fie soliddar cu aceia care îi critică. E cel mai simplu să te supui puterii vremelnice, dar numai dacă demnitatea, onoarea ta de purtător de uniformă au dispărut.