Ediția tipărită | Europa

30 august 2018 | MOSCOVA

ABIA pare să treacă o săptămână fără vești despre noi sancțiuni occidentale împotriva Rusiei. Serghei Elkin, unul dintre cei mai populari caricaturiști ruși, a reprezentat recent starea de spirit cu o caricatură a unui Vladimir Putin năucit, care ține un celular la ureche. „Pentru mai multe informații despre noile sancțiuni, apăsați unu”, scrie legenda.

Doar în august, America a impus penalități pentru firmele rusești acuzate că fac comerț cu petrol cu Coreea de Nord; a impus restricții pe comerțul cu arme legat de otrăvirea fostului spion rus Serghei Skripal la Salisbury; și a început audieri în Congres pe două pachete legislative menite să pedepsească Rusia pentru interferența în alegeri. Alte măsuri legate de cazul Skripal ar putea să urmeze peste trei luni.

Piețele se chinuie să digere impactul acestor măsuri. Cea mai mare amenințare pentru economia Rusiei vine de la cele două legi propuse, Legea pe 2018 a Apărării Alegerilor de Amenințări prin Stabilirea de Linii Roșii (Defending Elections from Threats by Establishing Redlines – DETER) și legea pentru Apărarea Securității Americane de Agresiunea Kremlinului (Defending American Security from Kremlin Aggression – DASKA). Senatorul Lindsey Graham, unul dintre cei șase cosponsori bipartizani ai DASKA, au numit-o „legea sancțiunilor din Iad”. Când au ajuns detalii despre conținutul acestei legi în presa rusă, la începutul lui august, rubla a scăzut la un minim pe ultimii doi ani (vezi graficul), iar prețurile acțiunilor băncilor de stat rusești au început să se ducă de-a dura.

Investitorii văd mai multe motive de îngrijorare. Principalul motiv sunt interdicțiile propuse pe vânzarea instrumentelor noii datorii guvernamentale rusești și limitele pe operațiunile băncilor de stat. Dat fiind că creditorii de stat reprezintă peste 60% din sector, interdicția pe doar câțiva ar putea să determine o „restructurare a întregului sistem financiar”, susține Natalia Orlova, economist-șef la Alfa-Bank, cea mai mare bancă privată din Rusia. Asta ar fi dureros, dar evită căderea în prăpastie: America nu poate impune sancțiuni de tipul celor contra Iranului – cum ar fi interzicerea cumpărării de petrol și gaze din Rusia – fără efecte dăunătoare asupra economiei globale.

Între timp, autoritățile ruse au adoptat pași prudenți pentru a se pregăti. „Au asigurat și au izolat în același timp economia”, spune Chris Weafer de la firma de consultanță Macro-Advisory. Banca centrală a Rusiei s-a descotorosit sau a deghizat proprietatea asupra a patru cincimi din deținerile sale de datorii guvernamentale americane, ca urmare a sancțiunilor impuse în aprilie. Guvernul a pompat venituri suplimentare, provenite din creșterea prețului la petrol, pentru a umple din nou Fondul Social Național și a-și consolida rezervele. O rublă mai slabă, la rândul ei, ajută exportatorii, deși la prețul unei inflații mai mari.

Totuși, niciun fel de mișcări politice, cu excepția retragerii forțelor rusești din Estul Ucrainei, nu pot să ridice nesiguranța creată de sancțiuni, care împiedică investițiile și zăpăcește planificarea bugetară. Comparativ cu un an mai devreme, investițiile străine directe au scăzut cu peste 50% în prima jumătate a lui 2018. „Atunci când riscul este datoria, poți construi scenarii”, spune Orlova, „Dar când riscul sunt sancțiunile, e imposibil de știut.” Mulți consideră că pericolul va crește pe măsură ce se apropie alegerile de la jumătatea mandatului din America.

Ironia este că riscul unor noi sancțiuni nu mai emană acum doar de la Putin, ci și de la Trump. Supușenia de care a dat dovadă față de Putin la întâlnirea la vârf din iulie, de la Helsinki, i-a îndemnat pe senatori să redacteze legea DASKA, spune Andrew Weiss de la Carnegie Endowment for International Peace. „[Legile] sunt născute dintr-o profundă neîncredere în președinte când este vorba despre Rusia”, e de acord și un asistent principal al unui senator. Chiar dacă Rusia se poartă frumos toamna asta, mesajele lui Trump pe Twitter ar putea să ducă la adoptarea acestor legi.

Acest articol a apărut în secțiunea Europa a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „A thickening web”