Indicatorii demografici sunt esențiali pentru economie. Dacă prognozele demografice pe termen mediu sunt practic ignorate de politicienii români, cifrele la zi ar trebui să fie luate în seamă. Astfel, recent, Institutul de Statistică a prezentat un raport sintetic privind evoluția demografică a României cu date raportate la începutul acestui an.
Concluziile sunt cât se poate de îngrijorătoare: românii sunt tot mai puțini, tot mai în vârstă și trăiesc într-o proporție foarte mare în raport de media europeană în mediul rural. Toate aceste evoluții influențează substanțial mecanismele economice atât în prezent, cât și în viitor. De exemplu, dacă decidenții politici ar lua în calcul raportul dintre persoanele vârstnice și cele tinere, s-ar gândi de două ori înainte de a propune o lege care să dubleze pensiile în următorii patru ani.
În cinci ani, populația României a scăzut cu aproape 400.000 de persoane
Concret, la 1 ianuarie 2018, populația rezidentă a României era de 19.524.000 de persoane, cu 120.700 mai puține decât în prima zi a anului 2017. Spre comparație, de exemplu, la 1 ianuarie 2014, populația României era de 19.940.000 de persoane. Cauzele principale ale scăderii populației sunt sporul natural negativ și emigrația. Sporul natural negativ, adică numărul persoanelor decedate față de numărul nașterilor, a fost anul trecut de 71.125 de persoane. Ceea ce ar trebui să îngrijoreze este nivelul redus al natalității, România fiind dintre statele lumii cu cea mai mică rată a natalității.
În ceea ce privește emigrarea, statistica oficială arată că anul trecut au emigrat mai mult cu 53.000 de persoane decât au imigrat în România. În același timp, România este o țară cu o imigrație nesemnificativă, ceea ce face ca numeric populația care vine în țară să nu poată compensa fenomenul emigrării. Toți acești factori fac ca analizele Organizației Națiunilor Unite să arate că România va avea până în anul 2050 o scădere a populației cu aproximativ 17%, adică cu 3-4 milioane de persoane.
Salariile cresc, dar emigrarea continuă
În același timp, una dintre cauzele emigrării este legată de diferențele de salarizare existente între România și statele europene dezvoltate. Ecartul este încă mare, chiar dacă, în ultimii ani, salariile au crescut în economia românească. Cele mai recente date statistice arată că în trimestrul doi al acestui an costul orar al forței de muncă a crescut cu 9,3% față de trimestrul precedent și cu 15,6% față de anul precedent.
Pe domenii, față de primul trimestru al acestui an, creșterea costului orar al forței de muncă se prezintă astfel: industria extractivă, plus 20%, producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze și apă caldă, plus 19,6%, iar domeniul intermedierilor financiare și al asigurărilor a înregistrat un salt cu 19%. În comparație cu anul trecut, creșterile costurilor orare au fost în companiile din domeniul tehnologiei informației (19%), în domeniul tranzacțiilor imobiliare (18%) și în sectorul de construcții, cu o creștere de 18%. Cele mai mici costuri salariale au avut loc în domenii precum industria prelucrătoare, activități de spectacol, culturale și recreative. Este interesant că industria prelucrătoare, care deține o cotă importantă în exporturile autohtone, înregistrează cele mai mici creșteri de salarii, dar explicația este dată de faptul că industria românească se află pe lanțul comercial al companiilor multinaționale în zona cu valoare adăugată redusă.
În ceea ce privește sectorul bugetar, evoluția costurilor salariale ne oferă câțiva „câștigători”. Raportat la primul trimestru al anului, creșterile salariale cele mai mari sunt în domeniul sănătății și al asistenței sociale, 21,1%, învățământ, 13,5%, și administrație publică, 5,8%. Aceleași sunt domeniile cu creșteri importante și în comparație cu anul trecut. Doar procentele diferă: sănătate și asistență socială, 33,1%, învățământ, 21,7%, administrație publică, 19,5%.
O populație tot mai îmbătrânită și un procentaj anormal pentru Europa al locuitorilor din zona rurală
Cum o veste proastă nu vine niciodată singură, nu doar că populația României scade, ci și îmbătrânește. Fenomenul se accentuează: sunt 116,9 persoane în vârstă la 100 de tineri sub 15 ani. În cifre, diferența dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani și populația tânără, între 0 și 14 ani, a ajuns la 513.000 de persoane. De asemenea, raportul de dependență demografică a crescut de la 50,1 (la începutul anului 2017) la 50,9 persoane (la începutul acestui an) tinere și vârstnice la 100 de persoane adulte.
Efectele îmbătrânirii populației sunt deja cunoscute: există și va exista o presiune tot mai mare asupra sistemului de sănătate și asupra celui de pensii. Totodată, piața forței de muncă riscă să continue să se afle în situația de astăzi, adică să fie contractată, dată fiind evoluția indicatorilor demografici. Bineînțeles, dacă indicatorii macroeconomici se vor menține la un nivel pozitiv.
În fine, la începutul acestui an, populația din mediul urban a ajuns la 10.498.000 de persoane, în scădere cu 0,3% față de 1 ianuarie 2017. Procentual, populația din mediul urban este de 53,8%, iar cea din zona rurală este de 46,2%, adică 9.026.000 de locuitori. Este evident că evoluția demografică a României ar trebui să îi îngrijoreze nu doar pe specialiști, ci și pe decidenții politici. Cei din urmă ar trebui chiar să construiască politicile publice de azi și cele viitoare având în vedere și aspectele demografice.