„Vinde pe baza zvonurilor, cumpără după ce afli știrile”, sună o vorbă bine-cunoscută în piețele financiare mature, acelea în care oamenii își gestionează singuri viitorul financiar, sunt prudenți și, rareori, își asumă riscuri. Așa se explică de ce există setea de a înțelege încotro se îndreaptă lumea, cât de solide sau cât de fragile sunt piețele financiare sau ce năstrușnicii mai fac politicieni de aiurea și cu ce efecte pentru restul lumii. O sete satisfăcută de publicații de calibrul The Economist, revista al cărui partener sindicalizat este și Reporter Global, o alianță cordială care a împlinit un an. În spiritul publicației britanice, ne preocupă și pe noi evenimentele care au un impact puternic asupra economiei și vieții sociale, în general. Un asemenea eveniment s-a consumat recent: eșecul moțiunii de cenzură intitulată baroc: „Guvernul Dăncilă trebuie demis! Fără OUG-uri, fără parole de acces şi fără cozi la vot”. Am putea spune că și fără mari speranțe, de vreme ce politicieni mai versați, de calibrul fostului președinte Băsescu, al ex-premierului Victor Ponta sau al liderului UDMR, Kelemen Hunor, observau, critic, dar pragmatic, că fără un guvern în umbră și o strategie de guvernare negociată transpartinic, moțiunea rămânea o tentativă sortită eșecului.

Resorturile intime ale acestui eșec au un substrat economic, mai degrabă decât imposibilitatea politicienilor de a-și împărți fotoliile de miniștri. Așa cum Reporter Global a descris, în aproape toate edițiile sale, măsurile economice iliberale, care au dezechilibrat puternic marile conturi ale țării, n-au fost răpuse de proteste și nu au fost blocate în Parlament. Ele au zăpăcit economia și un simplu exercițiu de corectare a controversatei Ordonanțe de Urgență 114 va consuma multă energie, cunoaștere, nervi și timp. Dar cel mai puternic obstacol, care poate inhiba apetitul pentru guvernare, este desigur, lipsa de bani a bugetului de stat. Sigur, spun unii economiști cu oarecare apetit pentru aventură, România se poate împrumuta. Plecarea lui Darius Vâlcov de la pupitrul de comandă ar relaxa puțin și tensiunea dintre investitori și statul român, care se reflecta în majorarea dobânzilor la împrumuturile statului din cauza percepției de nesiguranță și a lipsei de predictibilitate pe care o crea discursul prea autoritar și, pe alocuri, ilogic, al fostului consilier al premierului. Dar este o relaxare temporară. Guvernul Dăncilă va trebui să-și refacă toate socotelile cu economia, să recalibreze cheltuielile pentru a nu depăși linia roșie a deficitului și, în general, să funcționeze eficient și inteligent. Va fi foarte dificilă alimentarea bugetului cu venituri suficiente pentru a reuși să se plătească la timp și integral factura de cheltuieli a statului. Va fi și mai dificil să reducă presiunea haosului care a rezultat în urma edictelor economice transmise din cabinetul din umbră al Palatului Victoria. Dar cel mai greu va fi să alcătuiască bugetul anului viitor, la timp, adică în septembrie, în condițiile în care nici măcar pentru acest an nu sunt bani suficienți în vistieria statului. Va fi guvernare dificilă, complicată de presiunea episoadelor electorale care vor ține România într-o perioadă de sensibilitate aproape maladivă față de orice gest politic. Sau, nu cumva, PSD să-și sacrifice viitorul, gândindu-se partidul ce se va dizolva în Pro România, și atunci, o echipă de sacrificiu va lua toate măsurile nepopulare impuse de logica economică a momentului. Băsescu a acceptat, în vreme de criză, să-și asume măsuri nepopulare, iar Dăncilă nu pare a avea ambiții politice de lider maximus. Să nu ne iluzionăm, nu hotărăște singură și, de altfel, aproape niciunul dintre membrii guvernului nu pare să înțeleagă periculoasa fragilizare a economiei românești din ultimii doi ani, orbiți de consum și de efectul său, creșterea economică susținută de inflație. Atât liberalii, cât și USR răsuflă ușurați acum deoarece experții lor le explicaseră, mai mult ca sigur, care sunt mișcările de corecție obligatorii pe care ar fi trebuit să le aplice în primele zile de guvernare. Așa se explică și inoportunul comentariu al liderului liberal privind abandonarea relaxării fiscale pentru IT-iști. Mai mult ca sigur, experții evaluaseră situația, observaseră că încasările din impozitul pe venit sunt insuficiente și căutau soluții: ce facem, mărim cota sau anulăm favorurile? Cum intrăm într-o stagiune electorală prelungită, e greu să mărești taxele, dar nu este imposibil.

Părăsind scena locală, aflăm că Facebook își face monedă virtuală, care se cheamă Libra. Simbolul este complex: constelație, monedă antică romană, balanță. Sau, poate, câte puțin din fiecare. Oricum, nu este o monedă de tip bitcoin, deoarece nu se hrănește din energie, aflăm dintr-un articol semnat de economistul ING Teunis Brosens. Libra este mai degrabă un titlu de valoare, care stă așezată pe obligațiuni, de ce nu de stat. Ne putem închipui ce jucător important pe piața titlurilor de stat, de fapt a împrumuturilor suverane, ar putea deveni Facebook? O lovitură foarte interesantă a lui Zuckerberg, și rămâne de văzut cum vor reacționa reglementatorii. Băncile centrale vor evalua urmările, guvernele, însă, vor deschide ușa larg banilor care le vor finanța cheltuielile. Trăim momente interesante în săptămâna aceasta: un eșec așteptat al unei moțiuni de cenzură și intrarea Facebook pe piața titlurilor de stat.