Când economiștii gigantului financiar Goldman Sachs își anunță investitorii că piețele financiare vor fi mai volatile în octombrie decât de obicei și că asta „este ceva mai mult decât o coincidență”, ar trebui să ne îngrijorăm. Știam deja toți că vom trăi o toamnă dramatică, iar ultimele știri dinspre Statele Unite ne arată că realitatea bate fantezia: președintele Trump este acuzat de democrați că a încălcat Constituția, atunci când i-a cerut omologului său ucrainean să-l ancheteze pe fiul lui Joe Biden, nimeni altul decât principalul său rival în lupta pentru viitorul mandat la Casa Albă. În sensibilitatea lor, piețele financiare au reacționat deja: aurul, acest plasament de refugiu al tuturor vremurilor, s-a scumpit. Brexit-ul nu și-a consumat scenele finale, deși 31 octombrie este și ultima zi în Uniunea Europeană a Marii Britanii. În Marea Britanie, haosul politic și-a depășit recordurile. Premierul Boris Johnson a fost umilit de o decizie a justiției care stabilește că, pentru a suspenda Parlamentul, a mințit-o pe regină și, ca atare, eliberează legislativul britanic din blocaj. Liderul opoziției laburiste, Jeremy Corbyn, își dorește organizarea de alegeri anticipate, exact în ziua de 31 octombrie, data la care era fixat Brexit-ul. Cât despre Brexit, nimic nu e clar. Negociatorul Uniunii Europene, Michel Barnier, sintetiza situația: „Nu văd niciun motiv de optimism, ca să fiu sincer”. Cotațiile petrolului scad, mai lent decât au urcat, și analiștii speculează acum asupra țintei atacului. A fost oare o răzbunare a insurgenților huthi sau un atac țintit cu scopul cinic de a scumpi petrolul? Economiile mari ale lumii încetinesc, cuvintele „recesiune, criză”, precedate de „contagiune”, sunt obsedant prezente în retorica analizelor financiare, iar ultimele date arată că statele din zona euro sunt azi mai îndatorate decât în 2008. Într-adevăr, sunt decizii în politica monetară a căror motivație complexă o deslușim în timp, pe măsură ce apar cifrele. Noi savurăm distracția campaniei electorale, cu toate naivitățile, ciudățeniile și, pe alocuri, absurditățile ei. Și ne aflăm de abia în avanpremiera primei campanii, dintr-un șir de trei care vor ocupa spațiul public până la finalul anului viitor.

Economia noastră continuă să transmită semnale de alarmă, e drept, aruncate în umbră de creșterea robustă a produsului intern brut (PIB). Îngrijorarea momentului vine dinspre pensii. Majorarea pensiilor este necesară mai ales dacă ne reamintim că sistemul a fost pur și simplu bulversat de anomaliile și inflația galopantă din primii ani postcomuniști. Dar majorarea pensiilor fără a ști exact suma necesară pentru a le și plăti este un salt în gol. Politicienii ar trebui să dea o soluție acestei probleme, care riscă să arunce România într-o criză după modelul argentinian. Dar politicienii noștri se simt atrași de gesturile simple, cum ar fi măriri de salarii, de pensii sau facilități fiscale. Gesturi de carnaval politic, în care arunci cu banii pe hârtie ca și când ar fi vorbe. Ulterior, observăm că tentativele de a corecta greșeala de a majora pensii fără să existe banii dau naștere la noi improvizații fiscale. Tot atât de periculoase ca și deciziile de a vinde iluzii. Ce-i de făcut? Consultantul financiar Alexander Milcev, de la E&Y, ne reamintește că sistemele de pensii din toată Europa, creionate pe modelul solidarității sociale, au probleme. Soluțiile nu sunt foarte populare, spune Milcev, de aceea politicienii au ezitări. Într-adevăr, e mai simplu să anunți că mărești pensiile decât să majorezi vârsta de pensionare. Dar mărirea vârstei de pensionare este o soluție utilizată deja în multe țări și ar putea fi aplicată, din nou, și în România. Și aici apare imensa și cinica greșeală a politicienilor, care au coborât vârsta de pensionare la anumite categorii profesionale, în vreme ce restul profesiilor muncesc până la epuizare. Este incorect și imoral să dai pensii mari unor tineri care ar mai avea vreo 20 de ani de muncă pentru a-și completa stagiul pe care sunt obligați toți cetățenii să-l atingă. Dar ar mai fi o soluție pentru o pensionare liniștită: educația financiară. Cred că educația financiară, care este o școală complexă, în care omul înțelege ce-i cu banii, economia și birurile, este treaba presei. În lumea civilizată, presa este cea care desăvârșește educația financiară. Wall Street Journal, Financial Times, Les Echos, Indian Economic Times, și lista este lungă, sunt sursele de documentare prin care oamenii înțeleg cum să-și gestioneze banii. Ele informează asupra noutăților, le dau oamenilor elemente de analiză pentru a decide cum plasează banii, cât cheltuiesc și pe ce, și le dau și un sens asupra perspectivei. Oricâți bani ar cheltui unele companii pe educație financiară, la prima ofertă a unui haiduc din parlament care propune, de pildă, ca băncile să preia ipotecile neplătite și să-i lase pe foștii clienți în case, chiriași pentru 10 ani, toată suflarea „educată financiar” și-ar urla satisfacția. Dacă presa românească ar fi avut spațiu vital de dezvoltare, atunci numai analfabeții ar fi avut scuza că n-au înțeles ce se întâmplă cu banii lor. Până atunci însă, tot presa lumii ne avertizează: va fi un octombrie plin de tensiuni. ■