Cu mult înaintea moțiunii de cenzură, ideea anticipatelor își făcuse loc printre scenariile ce se construiau cu osârdie pe scena politică. USR și PLUS și-au făcut un blazon din alegerile înainte de termen și iată că și-l respectă și acum, cu stângăcii de exprimare speculate ca atare de adversari, și nu vorbim aici de PSD…

Mai întâi, câteva considerații tehnice. Alegerile anticipate sunt o formulă care nu a fost aplicată niciodată în România. Adrian Năstase a încercat să se apropie de ea la un moment dat, pentru a-și consolida un avantaj care începea să fie periclitat, dar Ion Iliescu s-a opus și așa a rămas.

Un demers aproape imposibil

Constituția pune mai multe condiții, greu de cumulat, pentru a se ajunge la anticipate: „După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.”. Așa cum este construită procedura alegerilor anticipate în România, ea este mai degrabă un instrument prin care una sau mai multe forțe parlamentare își consolidează un avantaj de moment. Doar că nu o poate face fără ca, în mod sinucigaș, o forță sau mai multe să renunțe la o poziție și așa fragilă pentru una și mai precară, prin întoarcerea la popor. În Constituția franceză, sursă majoră de inspirație pentru a noastră, dizolvarea parlamentului se face de către președinte, după consultarea premierului și a președinților celor două Camere. La francezi însă, pentru a se evita joaca de-a anticipatele, nu se pot organiza alegeri înainte de termen în doi ani consecutivi.

Interese comune, opțiuni diferite

Revenind la România zilelor noastre după moțiunea de cenzură, problema anticipatelor a prins și mai multă forță. Guvernul Dăncilă a fost demis prin efortul conjugat și de moment al mai multor partide, unele, cu puține puncte comune, altele, care se bat pe o fâșie aproape identică de electorat. Negocierile demonstrează că e complicat să determine aceste partide să sprijine un guvern minoritar, darmite să le convingi să renunțe în bloc la avantajele de moment pentru a risca un vot popular. Unele, precum PNL, USR, Pro România, ar fi, teoretic, avantajate. Doar că nici măcar ele nu sunt în aceeași situație și nu au aceleași interese. Liberalii sunt pe cale să formeze un guvern și, dacă reușesc, va fi și mai greu să accepte anticipatele. De altfel, prudența pare a fi cuvântul de ordine al acțiunilor liberalilor din ultima vreme. Construiesc atacurile pas cu pas și om cu om. Moțiunii de cenzură nu i-au dat drumul în parlament până nu s-au asigurat că au numărul necesar de senatori și deputați care să o și voteze. Și, cu toate acestea, au avut emoții până în ultimul moment. Acum joacă și cartea anticipatelor, după același model. Ludovic Orban se declară, de principiu, adept al anticipatelor în actualele circumstanțe, dar pune condiții matematic similare cu cele de la moțiune: „Întâi învestim un Guvern, după alegerile prezidențiale, pentru că oricum până în 21 decembrie, când depune jurământul președintele României, nu se pot organiza constituțional alegeri anticipate. Ne așezăm la masă și discutăm. Suntem deschiși discuțiilor, iar Partidul Național Liberal va susține această variantă cu o singură condiție: să existe un pact prin care formațiunile politice să se angajeze că nu votează învestirea a două guverne succesive, pentru că altfel riscăm să aruncăm țara în criză, riscăm să creăm iar instabilitate politică și guvernamentală și să ajungem până la urmă la a doua învestire să se învestească guvernul, indiferent ce formulă de guvern este prezentată.” O analiză la rece a scenariului anticipatelor avansează și președintele Iohannis, care încearcă, prin prisma situației sale de candidat al dreptei, să răspundă tuturor așteptărilor de pe această zonă, captând, pe cât posibil, și bunăvoința electoratului USR: „Dacă ar pica două propuneri pe care le-aș face în perioada imediat următoare, atunci acest guvern interimar Dăncilă ar rămâne în funcție, lucru inacceptabil și de neimaginat, și ar rămâne – atenție! – în funcție până când s-ar organiza acele alegeri anticipate, adică undeva în primăvară.

Acest scenariu nu poate fi luat în considerare, fiindcă ar adânci România într-o criză și întru-un haos de nedescris.

Așadar, acum avem nevoie de un guvern rapid instalat, iar după alegerile prezidențiale putem să redeschidem cu toții împreună discuția pe alegeri anticipate”. Acestea fiind zise, dinspre partea PNL alegerile parlamentare mai pot aștepta.

Spraviețuirea în status-quo

Se pune totuși întrebarea cum va funcționa un eventual guvern PNL minoritar până la anul pe vremea aceasta, când ar urma să se desfășoare alegerile parlamentare la termen. Câte concesii va trebui să facă pentru fiecare proiect pe care îl dorește aprobat, ce marjă de manevră va avea și cât îl va costa totul. Mai ales că, în mod evident, va trebui să renunțe la unele idei pe motiv de lipsă de sprijin parlamentar. Înainte de moțiune, scanând variantele de după, Victor Ponta spunea că în locul liberalilor nu s-ar încumeta să guverneze majoritar în actualul context. Iar Victor Ponta are o experiență deja… De altfel, liderul Pro România a vorbit pentru prima oară despre anticipate după negocierile lui Ludovic Orban. Ponta constată că anticipatele ar fi acum o soluție logică și fiabilă, bună pentru țară. Și pentru Pro România, desigur, care a făcut un scor bun la europarlamentare și speră să rupă dintr-un PSD aflat la ananghie. Cât despre USR, ei bine, partidul este cuiul din talpa PNL. Teoretic, de aceeași parte a baricadei, practic, mai adversari decât social-democrații cu aceștia, pentru că au într-o măsură consistentă un electorat comun, chiar dacă există și diferențe. USR a mers și la consultările cu președintele Iohannis înarmată cu un pact pentru anticipate. Ba chiar Dan Barna a plusat într-o discuție cu membrii propriului partid, explicând rațiunile pentru care e portdrapelul ideii anticipatelor: „Prefer să rămână Guvernul Dăncilă încă trei luni, decât să se întoarcă din nou PSD cu Ponta și Tăriceanu vioara întâi”. O poziție care a dat suficientă muniție liberalilor și altora pentru a scoate USR-ul de-a dreptul susținător al actualului guvern demis. Singura rațiune pentru care liberalii se abțin de la speculații oficiale pe această temă este dorința de a obține sprijinul pentru învestirea guvernului Orban. În rest, nici UDMR, nici PMP nu par să aibă cine știe ce împotriva anticipatelor. Doar Kelemen Hunor a declarat cu nonșalanță după ieșirea de la prima rundă de discuții cu Ludovic Orban că „anticipatele” nu vor avea loc. E cumva pe aceeași lungime de undă cu Călin Popescu Tăriceanu, care consideră că un scrutin parlamentar înainte de termen e dinamitat de însăși hotărârea cu care liberalii luptă pentru a-și instala propriul guvern.

Și dincolo de declarații oficiale rămân două realități: un PSD derutat, cu un număr important de parlamentari, la care după anticipate nu mai poate spera; o masă critică de aleși care prin acceptarea anticipatelor ar trebui să renunțe la aproape un an de mandate, cu toate privilegiile aferente și cu puține speranțe de a se întoarce în confortabilele fotolii din Casa Poporului. ■