Modificările recomandate de raportul MCV nu pot fi evitate

60
6 minute de lectură

Raportul MCV, ultimul, de altfel, în acest algoritm selectiv, care includea România și Bulgaria, nu este altceva decât o evaluare critică, pe care ne-am obligat să o acceptăm odată cu aderarea la Uniunea Europeană.  Concret, am acceptat responsabilități în ceea ce privește funcționarea sistemului judiciar înăuntrul Uniunii Europene, în armonie cu valorile Uniunii.

Deci nu putem comenta critic vreo așa-zisă interferență a instituțiilor europene în elaborarea acestui mecanism de cooperare și de verificare sau a raportului, deoarece este clar o obligație pe care ne-am asumat-o de bună voie, odată ce am devenit membri ai Uniunii Europene și a fost acceptată varianta ca România și Bulgaria să fie, la perioade determinate de timp, supuse unor evaluări de acest tip.

În opinia mea, chestiunea este destul de clară: concluziile negative ale acestui raport în legătură cu funcționarea sistemului judiciar sunt o critică severă a unui comportament și a unei voințe politice a coalițiilor de guvernare anterioare. Este o observație foarte puțin contestată, este o problemă, care a fost criticată de cetățenii României până la asociațiile nonguvernamentale ș instituțiile europene. Mi se pare mult mai important însă ce se va întâmpla de acum înainte, pentru că în acest moment, dificultăților pe care partidele politice, care au dat jos guvernul, le au în a organiza o formulă  de susținere majoritară a viitorului guvern, li se adaugă și această chestiune privind sistemul judiciar. Trebuie să existe voința politică necesară pentru a stopa procesul de distrugere a independenței justiției și pentru a-i reconsolida independența față de politică. Îmi amintesc că încă din anul 2004, când se negociau capitolele pentru aderare, inclusiv justiția, aceasta era principala teamă. Criteriile de evaluare în acel moment, când România voia să acceadă la UE, în ceea ce privește funcționarea sistemului judiciar, erau strâns legate de acest principiu: politicul separat judiciar, ba chiar legislativul, de autoritatea judecătorească. Deci Comisia constată un derapaj masiv de la principiile care guvernează Uniunea. Pentru a-l corecta trebuie, pe de o parte, o asumare politică internă, cât se poate de serioasă și rapidă, pentru a modifica acolo unde este necesar. Este dreptul nostru suveran să o facem așa cum dorim, deci, din acest punct de vedere, în ce măsură se înțelege semnificația funcționarii independente a sistemului judiciar este încă o dată o problemă de atitudine politică și de mesaj. În al doilea rând, este necesar să avem acei reprezentanți capabili să îi convingă pe partenerii noștri europeni că am revenit pe drumul cel bun. Nu este o chestiune foarte simplă, suspiciunea în legătură cu modul în care în România se gestionează problemele independenței justiției, mai ales, este foarte ridicată. Și, din acest punct de vedere, avem nevoie de un plafon foarte înalt de credibilitate, cât mai rapid fixat în relația cu partenerii noștri. Sigur, întrebarea ar fi de ce să facem noi toate lucrurile astea. Deoarece avem perspectiva, aproape certă, a legării funcționării independenței justiției de accesul la fondurile europene. Nu trebuie să ignorăm faptul că astfel de rapoarte nu sunt interpretate negativ în legătură cu credibilitatea României, doar de comisie, ci și de statele membre, pentru că și ele au dreptul să  facă acest lucru. În plus, nu putem ignora faptul că oameni, care își bazează afacerile pe fonduri europene, ar putea avea de suferit, deși nu ar avea nicio responsabilitate din acest punct de vedere.

Modificările în sensul recomandat de Comisie nu pot fi evitate, dacă nu vrem să complicăm situația economică internă și statura politică externă a țării noastre. Cum au reușit bulgarii să scape de MCV? Bulgarii au rămas consecvenți, au ținut o linie medie, în general, au reușit pe de o parte să-și convingă partenerii că subiectele lor sensibile, mari, în ceea ce privește corupția sunt înțelese și tratate corespunzător. Au făcut pași, nu foarte mari, dar într-o anume direcție. Pe de altă  parte, au colaborat cu partenerii europeni, nu au trecut la tipul de limbaj frecventat de România, țâfnos, agresiv, considerând că toată lumea are ceva cu noi și că nimeni nu înțelege cât de bine se acționează politic împotriva justiției în România.

Replica unor politicieni față de observațiile raportului MCV, în care sunt rostite bănuieli că ar exista diversele „interese” ale unor state sau a lucrat nepriceperea celor care elaborează raportul, este un model de argumentare de care partenerii noștri nu țin cont. Cel mai complicat este că așa cum noi avem dreptul suveran să spunem tot ce dorim sau să apreciem cum vrem concluziile MCV-ului și alte state ale UE au în egală măsură acest drept suveran. Și s-ar putea ca cei care au nevoie de fonduri și investiții să fim mai degrabă noi, decât alte state pe care le-am  acuzat de la București.

Nu riscăm să oferim doar un nou argument pentru menținerea României în afara spațiului Schengen, dar le dăm un argument politic tuturor criticilor noștri. Raportul MCV poate fi folosit de toate statele pentru că este un mecanism care se aprobă și se avizează la nivelul întregii UE și din acest raport fiecare dintre state poate prelua sau nu anumite elemente. Poate fi vorba de interese politice, suntem parteneri, dar competiția există. Din acest punct de vedere ne-am oferit singuri o vulnerabilitate pe care o puteam evita.

Într-adevăr, avem un ultim raport de acest tip, dar asta nu înseamnă că nu va continua evaluarea statelor din perspectiva algoritmilor acestuia. Dimpotrivă, acest tip de raport se va extinde la toate statele, urmând să se stabilească ce anume va fi de monitorizat. Cu atât mai mult, concluziile privind mecanismul vor fi mult mai semnificative în perioada următoare, când se vor referi la 27 de state, decât când s-au aplicat numai la două. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele