Este o diferență importantă între anticipările Comisiei Europene și cele ale Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză. Da, pentru că în același timp cu instituția europeană au fost făcute publice și prognozele Comisiei Naționale. Astfel, Comisia Europeană anticipează o încetinire a creșterii economice, respectiv 3,6% anul acesta, 3,8% anul viitor și 3,6% în anul 2020. Comisia Națională de Prognoză este mult mai optimistă, indicând o creștere de 4,5% anul acesta, 5,5% anul viitor și 5,7% în anul 2020.

Au relevanță cifrele și mai ales diferențele dintre prognoze. Cu siguranță, pentru că pe baza cifrei de creștere economică se construiește bugetul de stat. Adică este un întreg lanț al consecințelor. Creșterea economică stă la baza calculării nivelului veniturilor bugetare, iar pe baza prognozelor de încasări bugetare se stabilește totalul cheltuielilor bugetare și, deci, deficitul. Așadar, o prognoză de creștere economică eronată sau prea optimistă poate transmite, mai târziu, o serie de consecințe. Încasările bugetare pot fi mai mici decât cele prognozate în buget, ceea ce va duce la o scădere a cheltuielilor pentru încadrarea în deficitul bugetar asumat. Iar reducerea cheltuielilor bugetare este mereu dificilă, pentru că nu există pârghii legale de scădere a salariilor și a pensiilor, se ajustează investițiile publice. O decizie care însă afectează întreaga economie și societate, dat fiind că România are nevoie de dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare sau tehnologice. 

Un buget construit pe o prognoză de creștere prea optimistă

Anul acesta este un exemplu. Bugetul a fost construit pe baza unei prognoze inițiale realizate de Comisia Națională de 5,5%. Acum, instituția a revizuit deja estimarea cu un punct în scădere, la 4,5%. Comisia Europeană este și mai drastică, având o prognoză de creștere de numai 3,6%. Un lucru este cert: prognoza inițială de 5,5% nu va fi atinsă. Ceea ce înseamnă că nivelul prognozat al veniturilor bugetare nu va fi realizat. Desigur, acest lucru se poate regla pe parcursul anului prin reduceri de cheltuieli, ceea ce parțial s-a și întâmplat. În plus, inflația, mai mare decât prognoza inițială, a ajutat la creșterea nominală a veniturile bugetare. Dar, în același timp, inflația a scăzut puterea de cumpărare a consumatorilor români. 

Desigur, se pot face discuții interminabile pe tema cine are dreptate, Comisia Europeană sau Comisia Națională de Prognoză. O polemică pe acest subiect a fost deschisă chiar de Cristian Socol, economist de stânga și coautor al programului de guvernare al PSD, care pe o rețea socială aduce aminte greșelile de prognoză ale Comisiei Europene. În anul 2016, se prognoza 3% și a fost 4,8%, iar anul trecut estimarea a fost de 4%, iar creșterea de 6,9%.

Suntem, după cum se poate vedea, în fața a două abordări diferite, una conservatoare a Comisiei Europene, cealaltă optimistă a instituției naționale. Important este că ambele variante arată o încetinire a creșterii economice în următorii ani, față de anul de vârf, 2017. 

Economia încetinește. Mai mult sau mai puțin

Cât de drastică va fi încetinirea economiei în următorii doi ani? Estimările diferă. Comisia Europeană prognozează o creștere care va naviga între 3,6% și 3,8%, în timp ce Comisia Națională, totdeauna mai optimistă, vede chiar o creștere care se va extinde spre 5,5-5,7%. 

Să ieșim totuși din controversele locale și să privim cifrele generale ale prognozei europene. După ce anul trecut România se afla la vârful Uniunii Europene din punctul de vedere al creșterii economice, începând cu anul viitor, va retrograda într-un pluton de nivelul doi. Malta, Irlanda, Slovenia sau Slovacia preiau vârful ierarhiei. România se mută la un nivel secundar, alături de Ungaria sau Polonia. 

Nu este neapărat un lucru rău, pentru că o stabilizare a creșterii economice la un nivel rezonabil pentru următorii ani este un semn de sănătate a economiei. Dar companiile și administrația trebuie să înțeleagă că vârful de creștere a fost depășit și să își ajusteze politicile publice și comportamentul de piață. 

România, pe contrasens cu Europa în materie de deficit bugetar

Mai îngrijorătoare este evoluția prognozată a deficitului bugetar. Comisia Europeană vede deja încă de anul acesta o depășire a nivelului de 3% din produsul intern brut, până la 3,3%. O estimare împărtășită și de Fondul Monetar Internațional. Cu adevărat de neimaginat este deficitul bugetar prognozat pentru anul 2020, care va ajunge, conform Comisiei Europene, la 4,7% din PIB. Instituția face precizarea că deficitul este calculat pe baza creșterilor de salarii și pensii anunțate de guvern și stipulate în cadrul actelor normative, adică în legea de salarizare unitară și legea pensiilor. Deficitul prognozat este practic în afara oricăror reguli și dacă, prin absurd, s-ar ajunge la acest nivel, România ar fi penalizată de Comisia Europeană prin activarea procedurii de deficit excesiv. 

Ceea ce ne va aduce în situația următoare. Fie guvernul va ignora procedura de deficit excesiv, ceea ce va naște noi sancțiuni care pot merge până la tăierea de fonduri europene, fie guvernul va lua măsuri care să ducă la scăderea deficitului bugetar. 

Mai complicat este că, în raport de deficitul bugetar, România devine un caz al Uniunii Europene, un fel de „oaie neagră”. Iată tendințele în materie de deficit bugetar. În următorii doi ani, toate statele din zona euro, cu două excepții, vor avea excedent sau un deficit extrem de redus, sub 1% din PIB. Excepțiile se numesc Italia și Franța. Italia are deja o controversă majoră cu Comisia Europeană pe tema deficitului, iar problema rămâne, pentru că prognozele arată un deficit bugetar de 1,9% din PIB anul acesta, de 2,9% din PIB anul viitor (chiar dacă guvernul italian a construit un buget cu un deficit de 2,4%) și de 3,1% din PIB în anul 2020. În schimb, Franța, în pofida deficitului bugetar mare, își respectă angajamentele de reducere a acestui indicator, de la 2,6% anul acesta la 1,7% din PIB în anul 2020. 

Statele din afara zonei euro vor avea excedent bugetar sau deficite reduse

Semnificativ este că și statele din afara zonei euro își îmbunătățesc situația bugetară. Astfel, nu doar Suedia sau Danemarca vor înregistra excedente, ci și Cehia și Bulgaria. Ungaria va scădea deficitul de la 2,4% la 1,8%, peste doi ani, iar Polonia, cu o creștere economică solidă, va avea un deficit de sub un procent din PIB. 

Numai România este pe contrasens. Este singura țară europeană care își crește deficitul bugetar pe fondul unei încetiniri economice. Ceea ce ne arată că încep să fie vizibile sensibilitățile economiei românești. 

Prognozele de toamnă arată o imagine extrem de diferită a economiei românești. Prin prognoza Comisiei Europene vedem o economie care încetinește, cu deficite mari și cu o datorie în creștere. De cealaltă parte, prognoza națională, foarte optimistă, indică o economie care își continuă expansiunea și care se află în echilibru.