Guralivul și bătăiosul politician nr. 1 al Italiei acestui moment, Matteo Salvini, l-a făcut ”șoarece de laborator” pe președintele Franței Emmanuel Macron. A vrut să spună că politicianul ce trecea până de curând drept ”salvatorul și geniul Europei” – expresia îi aparține lui Salvini – este de fapt doar o creație artificială a ”vechiului sistem politic european” care acum, după protestele vestelor galbene, își arată adevărata natură, și anume incapacitatea de a răspunde problemelor reale ale societății franceze.

Problema este însă că Salvini însuși pozează și el în salvator și geniu – al Italiei momentan, dar poate și al Europei în curând. Ca și Macron, Salvini a venit la putere pe un val de contestare a establishment-ului politic. Diferența dintre cei doi e că Macron e centrist și educat, pe când Salvini e un extremist de dreapta, care nu a apucat să își termine studiile universitare. Dacă e vorba de un experiment, atunci mai degrabă Liga Nordului a lui Salvini se încadrează aici, cu tentativa ei abandonată de secesiune a Italiei și cu tiradele ei anti-europene și anti-migraționiste.

Dar în felul lui, Salvini e consecvent. El își arătase nemulțumirea față de Macron încă de când acesta a învins-o în alegerile prezidențiale de anul trecut pe Marine Le Pen, colega de extremă-dreaptă a lui Salvini. ”La revedere, Merkel!”, a scris Salvini pe Twitter după ce creștin-democrații germani au înregistrat un rezultat modest în recentele alegeri regionale. Iar ”eu vorbesc cu Juncker doar când e treaz” a fost o frază – binemeritată de fapt și de drept – care la vremea ei a făcut turul știrilor. 

Toate acestea au fost ocazii pentru Salvini de a critica ”învechita politică europeană” în numele unei noi abordări. Dacă nu cumva aceasta nu e la rândul ei ”un experiment” autoritarist – prin care Europa de altfel a mai trecut, în secolul trecut.