Ar putea tumultul piețelor să contribuie la perturbarea economiei?

CÂND AMERICA, centrul capitalului global, este atât de departe într-o expansiune economică și o bursă în creștere, investitorii simt două impulsuri opuse. Ei speră că vremurile bune vor continua, așa că ezită să își retragă banii. Ei se și îngrijorează că petrecerea s-ar putea să se termine subit. Aceasta este gândirea de final de ciclu economic. Ea reacționează la spaimele ocazionale privind creșterea — cum ar fi războaiele comerciale sau datoriile firmelor sau vreo altă știre proastă. Însă tinde să nu le ia în serios pentru mult timp.

Covid-19 este o amenințare serioasă pentru atitudinea pieței. Știrile din Italia despre cea mai mare epidemie de coronavirus din afara Asiei au dus la o scădere de 3,4% a indicelui S&P 500 al acțiunilor americane pe 24 februarie, cea mai mare cădere dintr-o zi din ultimii doi ani. Agitația a cuprins piețele globale, care au scăzut drastic de la vârfurile atinse în luna februarie. Când The Economist a plecat spre tipar, piețele erau încă nervoase. Cu o astfel de incertitudine, mai multe zile precum cea de luni sunt de așteptat.

Investitorii au încercat, în mod rezonabil să calculeze care active sunt cele mai expuse la șoc. Cuprul, un indicator de predicție, a căzut. Cele mai lovite acțiuni au fost cele care se bazează pe lanțuri de aprovizionare largi, cum ar fi producătorii de automobile; sau care sunt direct afectați de restricțiile de călătorie, cum ar fi companiile aeriene; sau care sunt cele mai expuse la o încetinire economică cauzată de China, cum ar fi firmele de petrol. Investitorii au gonit spre activele sigure. Aurul a atins un maxim al ultimilor șapte ani. Dolarul a crescut. Randamentul obligațiunilor de trezorerie de 10 ani a scăzut la un minim record de 1,29% pe 27 februarie.

Însă există și un sentiment apăsător că virusul ar putea să antreneze o ruptură mai mare în piețele financiare, care au crescut atât de mult și pentru atât de mult timp încât e un lucru sigur că există zone de asumări periculoase de riscuri. Două îngrijorări sar în ochi: edificiul opac al instrumentelor financiare care se bazează pe o volatilitate mică și piețele de credit umflate.

Să începem cu prima, volatilitatea. Instabilitatea piețelor de acțiuni ar putea să se autopropulseze. Indicele VIX, care măsoară volatilitatea așteptată dată de prețul opțiunilor din indicele S&P 500, a sărit de la o valoare în jur de 15 la peste 27 în câteva zile (vezi graficul 1). Unele strategii de investiții sunt în special sensibile la acesta. De exemplu, când volatilitatea este mică, ele permit o proporție mai mare de acțiuni în portofoliile lor. Însă când aceasta crește și rămâne înaltă, unii investitori sunt forțați să renunțe la unele din deținerile lor — creând și mai multă volatilitate. Unele fonduri corelate cu indicii bursei, ale căror valori sunt legate de VIX, s-au confruntat cu retrageri. Este probabil că cel puțin unii investitori au pariat pe continuarea unei volatilități aproape de minim. Reziliența unor astfel de strategii ar putea să fie pusă la încercare.

O îngrijorare mai mare este produsă de piețele de credit și de datoria firmelor, care a crescut masiv în ultima decadă. O creștere majoră a costurilor de împrumut ar putea lovi firmele care au nevoie să-și rostogolească obligațiunile aflate la maturitate și ar zgudui de asemenea uriașele piețe americane de credit privat. Ultima mare spaimă globală, de la sfârșitul anului 2018, a cauzat o vânzare panicoasă, care a amenințat pentru scurt timp să se transforme într-o penurie a creditului. Până acum diferența de dobânda față de rata de Trezorerie cerută de investitori pentru a deține datorii corporatiste cu randament mare s-a mărit la 4,3 puncte procentuale,  majoritatea impactului fiind resimțit de obligațiunile din sectorul energiei (vezi graficul 2). Aceasta este un motiv de preocupare, nu de alarmare. Însă emisiunile de noi obligațiuni s-au oprit — până pe 26 februarie Wall Street a stat trei zile fără oferte de randament înalt, conform agenției Bloomberg. Dacă această situație continuă, va exista o reducere de lichiditate la nivelul firmelor.

Reducerile de dobânzi nu pot face mult pentru a remedia problema turbulenței. Însă pot să ajute la calmarea piețelor de credit. O politică de relaxare din partea Rezervei Federale a asigurat în trecut — în special în 1998 — combustibilul pentru o revenire a cotațiilor pe burse ale activelor de risc atunci când erau confruntate cu obstacole formidabile. Până recent, doar o singură reducere a ratei dobânzii din partea Fed fusese luată în calcul de piețe, spune Kit Juckes de la Société Générale, o bancă franceză. Acum sunt două. „S-ar putea să luăm în calcul o a treia, dacă nu chiar și o patra, în câteva săptămâni, dacă nu vedem cumva o schimbare dramatică în știrile privind covid-19.” ■

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite, sub titlul „Diferențe și bâlbâieli”