După un an întreg de plimbări prin toate colțurile mapamondului, ne-am întors acasă, pentru a povesti despre încântătoarele locuri pe care noi, românii, dar și toți cei care ne vizitează țara, le putem găsi aici.

E greu de început povestea dintr-un loc anume, dar pentru că iarna cele mai râvnite locuri sunt pârtiile de schi și localitățile de la poalele munților, voi începe cu Maramureș, un minunat colț de țară, unde tradițiile se păstrează din strămoși, în frumoasele sate care se întind de-a lungul dealurilor și munților Oașului, Gutâiului, Țibleșului și Rodnei.

De la Sighet la Săpânța

Iarna aici este un peisaj de poveste, iar cei care aleg să-și petreacă sărbătorile în Borșa sau în împrejurimi pot găsi pârtii de schi, frumoase hoteluri și pensiuni unde vor avea din belșug mâncăruri tradiționale și, în aceeași măsură, vor cunoaște tradițiile și datinile locale, care sunt greu de egalat oriunde altundeva în lume. Mai la vale, spre Vișeul de Sus, o plimbare cu mocănița pe râul Vaser este una dintre cele mai bune alegeri. Drumul este unul dintre ultimele șine de căi ferate pentru locomotive cu aburi din Romania, iar întregul periplu pe o distanță de peste șapte kilometri trece prin mai multe sate de munte, pe lângă stânci prăpăstioase și prin multe tuneluri întunecate. Mai apoi, continuând spre Sighet, putem admira adevărate podoabe care dăinuie peste ani, iar aici mă refer la frumoasele porți de lemn sculptate, unele dintre puținele autentice care au mai rămas.

Coborând spre Săpânța, ajungem să vedem Cimitirul Vesel, unic în lume, faimos pentru crucile viu colorate și pentru epitafurile autentice care dăinuie. Încă din 1935, Stan Ioan Pătraș a ridicat moartea la nivel de artă, făcând ca însăși acest eveniment tragic să fie privit ca un prilej de bucurie, iar dacă bucurie e mult spus, atunci măcar ca un prilej de veselie. Povestea crucilor albastre este continuată și în vremurile noastre de Dumitru Pop Tincu, iar minunatul muzeu-cimitir este vizitat în fiecare an de oameni de toate vârstele și naționalitățile. Există chiar și o carte care adună la un loc epitafurile, „Crucile de la Săpânța”, și care, ca o prelegere la viața de după moarte, face o radiografie a satului românesc de odinioară, a obiceiurilor, a mentalității și a opreliștilor de atunci și, de ce nu, de acum.

Coborând pe partea de vest a țării, spre Cluj-Napoca, pe care unii o consideră capitala Transilvaniei, îți poți planifica cu ușurință o vacanță aici, căci potențialul zonei este unul infinit. Fie că alegi o plimbare prin frumosul oraș Cluj, unde poți zăbovi în liniștitele piețe sau parcuri sau poți vizita clădiri cu importanță istorică, cum sunt Bastionul Croitorilor sau Catedrala Mitropoliei, sau te vei plimba prin împrejurimi, vacanța va fi una de neuitat, așa cum sunt și locurile.

Salina Turda

Cel mai cunoscut obiectiv turistic din județ, vizitat de nenumărați turiști din lumea întreagă, este salina Turda, un monument istoric al județului unde veți cunoaște o parte a României așa cum probabil nu ați gândit-o. Un loc unde puteți alege o plimbare cu barca pe lacul din salină sau chiar să vizitați minele de sare. Tot în zonă, puteți să faceți o plimbare pe Cheile Turzii, un monument inclus pe lista patrimoniului UNESCO, fiind unul dintre cele mai importante de aici, o adevărată rezervație naturală datorită florei și faunei, și celor peste 60 de peșteri.

Parcul Național Apuseni este un alt obiectiv de inclus în lista celor de vizitat și care se întinde pe raza a trei județe, Cluj, Bihor, Alba. Este o altă zonă de interes național, datorită structurilor geologice prezente, dar și datorită minunatei priveliști pe care acesta ne-o pune la picioare.

Blazonul misterios

Coborând înspre Hunedoara, vom găsi un alt minunat obiectiv turistic de vizitat, indiferent de anotimp, și anume Castelul Corvinilor, ce datează încă din secolul al XIV-lea. Palatul este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei și scara în spirală, care denotă rafinament chiar și în zilele noastre. Cele două săli menționate sunt structurate pe cinci piloni din marmură și erau folosite fie ca sală de mese pentru ocazii festive (Sala Cavalerilor), fie ca sală de festivități (Sala Dietei). Palatul adăpostește tulburătoare legende, nu doar încăperi care te duc cu gândul la vremuri apuse, însă vremuri cu adevărată încărcătură istorică. Dacă vă hotărâți să vizitați superbul palat, luați-vă timp și citiți legenda corbului care ține în cioc un inel de aur și care este blazonul familiei Corvinilor.

Șoseaua regală

Părăsim județul Hunedoara și dacă înaintăm spre sud-vest, vom ajunge să facem o plimbare pe așa-zisul drum al regelui, și anume Transalpina, un drum alpin, ce este închis pe toată perioada iernii între stațiunea Rânca și Obârșia Lotrului. Drumul în sine este un minunat obiectiv turistic, căci de-a lungul lui se pot vedea vârful Păpușa (2.136 m), Lacul Petrimanu, Râul Lotru, Mănăstirea Obârșia Lotrului, lacul Vidra, iar acestea sunt doar câteva obiective pe care le puteți admira de-a lungul lui. Istoria drumului nu este una clară, speculații fiind că drumul a fost construit în Primul Război Mondial, ca mai apoi să fi fost reconstruit în perioada interbelică și inaugurat în 1935 de către regele Carol al II-lea. În zilele noastre, drumul este modernizat și, poate, unul dintre cele mai alese de către turiști, pentru priveliștile superbe și pentru măreția cu care taie patru județe, de-a lungul a 137 km.

Amintită mai sus, stațiunea Rânca este una dintre cele mai căutate destinații pe parcursul iernii, așteptându-și turiștii dornici de schi pe una dintre cele mai moderne pârtii dotate cu teleschi, telescaun, tunuri de zăpadă și instalație nocturnă. Stațiunea pune la dispoziție pentru cazare cabane rustice, pensiuni și hoteluri unde vă veți trezi dimineața cu o priveliște de poveste în fața ochilor și unde veți simți mirosul iernilor de altădată, iernile copilăriei, cu nenumărate colinde și bucate dintre cele mai alese. Pe timpul verii, aici se pot face multe trasee montane, precum și plimbări cu ATV-ul pe Transalpina.

La Poarta Sărutului

Coborând spre Gorj, găsim un alt punct de atracție turistică, și anume Peștera Polovragi, una dintre puținele de gen cu o lungime de aproximativ 11.000 de metri și care este alcătuită dintr-o galerie principală în partea de început, din care înspre capăt se desprind multe alte culoare mai mici. Peștera a fost cercetată de speologici cu ani în urmă, care au menționat urme ale rămășițelor umane vechi de aproape 2000 de ani. Dovezi sunt și că, de-a lungul existenței acesteia, primul sector a servit ca adăpost dacilor și călugărilor, fiecare dintre aceștia lăsând simboluri care astăzi pot fi văzute de către turiști.

Cumva la limita dintre istorie și unicitate, e musai să ne aventurăm în parcul central din Târgu-Jiu, pentru a admira ceva autentic și de neprețuit – ansamblul sculptural al lui Constantin Brâncuși, și anume Poarta Sărutului, Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Aleea Scaunelor.

Coloana Infinitului, construită între 1937 și 1938, este definiția măreției, a grandorii și a timpului. Așezată în mijlocul unui parc perfect îngrijit, coloana este un tribut adus timpului și în același timp creatorului său, care a lăsat un patrimoniu de neprețuit țării sale. N-aș ști să spun dacă Poarta Sărutului denotă trecerea înspre o altă lume sau poate motivul unirii, unul dintre cele trei mari motive mioritice, însă este unul dintre obiectivele turistice ale României pe care niciun român nu ar trebui să îl rateze.

O cetate medievală

Încet, încet, ne întoarcem în inima țării și parcă lumea se schimbă, și parcă și locurile. Intrăm în zona așezărilor fortificate și parcă mai abitir intrăm într-o lume unde baronii, marii moșieri își adună colecțiile de artă în palate precum Brukenthalul din Sibiu.

E o lume de acum aproape 250 de ani, când totul trăia sub aburii vremurilor bogate într-un trecut și intr-o istorie despre care astăzi citim în cărți. Orașul în sine a început a fi fortificat la sfârșitul secolului al XII-lea, în timp devenind cea mai puternică cetate medievală din această parte a Europei. Și dacă tot suntem în inima țării, să ne îndreptăm spre unul dintre cele mai vizitate județe, spre Brașov, după ce alegând Transfăgărășanul, de aproape 152 km, ce leagă Muntenia de Transilvania, pentru a fi ajuns la Sibiu, ne continuăm drumul paralel cu munții Făgărașului. Asta, după ce ne-am convins că Transfăgărășanul este o altă podoabă a țării noatre, căci întâlnim locuri pe care oricând le vom găsi impresionante. Fie că este vorba despre lacul Vidraru sau despre Bâlea Lac, vom fi întotdeauna tentați să oprim și să ne încărcăm cu energia acestor unice locuri dintre munți, unde aerul proaspăt și orice ușoară adiere de vânt ne vor aminti că suntem norocoși să trăim într-o țară atât de bogată și minunată, deși poate că sunt zile când ne dorim să nu ne fi născut aici.

Când am ales să scriu despre România, a fost ca un cadou făcut mie și nouă, tuturor românilor, în aceeași măsură. Și asta, pentru că doar așa ne mai amintim din când în când că țara asta în care ne-a fost dat să ne naștem și să trăim, este bunul nostru cel mai de preț și, în egală măsură, este școala ce ni s-a dat fără ca măcar să ne fi înscris.

E lumea noastră și, pentru moment, singura căreia îi aparținem, singura față de care avem o datorie și singura pe care o putem numi acasă, indiferent unde ne-am afla în acest moment.

O biserică Neagră

Ajungem la Brașov, orașul de sub Tâmpa, unul dintre cele mai iubite și mai apreciate locuri ale României, unde timpul parcă stă în loc atunci când te așezi la poalele muntelui și privești în sus. Orașul este preferat și înțesat de turiști în orice moment al anului, căci este înconjurat de atâtea locuri frumoase și de renume, locuri unde oricând îți poți petrece o vacanță de vis.

Cred că cel mai râvnit loc de aici este Piața Sfatului, unde vara sunt nenumărate concerte de tot soiul, iar iarna, în preajma Craciunului, miroase a vin fiert și a brad. Tot aici, se găsește Biserica Neagră, construită în jurul anului 1380. Parțial distrusă după marele incendiu din 1689, este unul dintre cele mai reprezentative monumente din România ce datează din secolele XIV-XV și, în același timp, cel mai mare edificiu în stil gotic din sud-estul Europei. Celebră prin dimensiuni, dar și prin cel mai mare clopot bisericesc din România, Biserica Neagră este renumită și pentru minunatele cântări susținute la orga barocă de aici.

Din centrul Brașovului, putem urca pe drumul spre Poiană, o altă frumoasă stațiune turistică, de iarnă, ce poate fi considerată o adevărată comoară a țării, cât și unul dintre cele mai căutate locuri de vacanță. Aici, câteva hoteluri de înaltă clasă, cabane și restaurante vă vor duce într-o lume aproape perfectă. Pârtia este una dintre cele mai aglomerate din România și, în același timp, cred, locul unde turiștii străini și români se întorc de la an la an cu mult mai multă plăcere.

Inima reginei l-a sfidat pe Bram Stoker

Pentru turiștii de orice naționalitate, castelul Bran este mai mult decât o legendă, este locul care a născut o poveste cunoscută în întreaga lume.

În același timp, în vremea Reginei Maria, castelul a funcționat ca reședință regală, fiind unul dintre locurile preferate de către marea doamnă pe care atât de mult l-a venerat, încât, pentru o scurtă perioadă, aici a fost îngropată însăși inima Reginei.

Însă ceea ce a contribuit la renumele castelului este legenda lui Dracula, alias Vlad Țepeș, legendă ce a avut la bază romanul de ficţiune „Contele Dracula” al lui Bram Stoker. Cu toate că personajele din roman sunt doar proiecția scriitorului, s-a făcut o similitudine între contele Dracula și domnitorul Vlad Țepeș, care a trăit pentru o vreme la Bran, și astfel s-a dat naștere unor legende cu vampiri, ce ulterior au devenit subiectul ecranizărilor și al unui succes de neegalat. Astăzi, acesta este cunoscut drept Castelul lui Dracula, însă la interior, o mare parte din ceea ce odinioară era o adevărată comoară s-a transformat acum într-un loc aproape pustiu, cu doar câteva piese de mobilier ce mai păstrează atmosfera locului.

O reședință regală

Un alt minunat simbol al României este fără îndoială Castelul Peleș, considerat unul dintre cele mai frumoase castele ale Europei. Construit la iniţiativa Regelui Carol I, pentru a-i servi drept reşedinţă de vară, Castelul Peleş este din 1914 şi muzeu, fiind locuit doar șase luni pe an, în timpurile acelea. Castelul are o istorie frumoasă și abruptă în același timp, găzduind vizite oficiale și ceremonii, după care, în 1948, din ordinul autorităților comuniste, bunurile de patrimoniu au fost inventariate și o mare parte a colecțiilor de artă au fost transferate Muzeului de Artă din București. Din anul 1953, castelul va fi deschis publicului larg, iar celelalte imobile situate pe domeniul Peleş vor fi locuri de creație pentru artiști, scriitori și muzicologi ce se aflau în grațiile regimului comunist. Însă în timp imobilul s-a deteriorat destul de mult, astfel încât s-a decis închiderea acestuia și transferarea patrimoniului într-un vechi conac boieresc al familiei Bibescu din Posada. Între timp, au început lucrări de consolidare, iar dupa 1993, atât Muzeul Peleș, cât și Pelișorul au fost deschise publicului. Cu toate că sunt administrate de statul român, din anul 2007, ambele vestigii, precum şi întregul domeniu Peleş alcătuit din fostele dependinţe regale (mai puțin castelul Foișor care, după 1989, a devenit vilă de protocol a președintelui țării) au reintrat în proprietatea Regelui Mihai I.

Coborând din Prahova spre capitala țării, vom trece prin alte câteva minunate stațiuni turistice, extrem de populare și căutate de către turiști pe tot parcursul anului. Cu toate că de-a lungul anilor hotelurile, cabanele sau restaurantele de aici au mai pierdut din strălucire, zona este extrem de căutată pentru pistele de schi și, în special, pentru sporturile de iarnă, însă la fel de căutată este și pe parcursul verii, pentru superbele trasee montane și pentru minunatele vestigii de aici, Sfinxul și Babele, care sunt subiectul multor alte legende. Pentru doritorii de drumeții, Crucea Eroilor Neamului (aflată la 2.291 de metri altitudine) din masivul Caraiman, unică în Europa pentru altitudinea la care a fost amplasată, dar și pentru dimensiuni, a fost construită, între 1926 și 1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial. Inițiativa edificării acesteia a aparținut reginei Maria și regelui Ferdinand I. Cu ajutorul unei adevărate armate de oameni și cu mari eforturi, acest incredibil obiectiv turistic a luminat din vârful muntelui, în noaptea de Sfânta Maria.

Farmecul discret al Micului Paris

Să zăbovim măcar o zi în București, căci are atâtea să ne spună și să ne arate. Micul Paris are multe de oferit, iar câteva dintre obiectivele pe care ni le pune la îndemână sunt adevărate comori.

Palatul Parlamentului este renumit pentru dimensiunile sale impresionante, având peste o mie de încăperi amenajate opulent, cu mobilier din lemn masiv, cu coloane de marmură, lustre impresionante, draperii de mătase, făcând din acest imens palat un luxos obiectiv turistic și unul dintre cele mai vizitate.

În imediata apropiere a acestuia se află centrul istoric, una dintre cele mai frumoase zone ale Bucureștiului, cu străduțe mici și înguste, care te trimit într-un timp când protipendada Capitalei domina locul, în duminicile cu vreme frumoasă, când o plimbare era cea mai bună alegere. Acum, în zona centrului vechi se află o multitudine de restaurante și de cluburi frecventate de tineri, dar și de turiști.

Bucureștiul are zone verzi, unde poți ieși la o plimbare în natură, pe malul lacului Herăstrău, în parcul cu același nume sau în celelalte frumoase parcuri de aici, Cișmigiu, Tineretului sau Carol.

Turiștii apreciază în mare măsură autenticitatea noastră, iar Muzeul Țăranului Român este un astfel de exemplu de obiectiv, un loc ce are o mare colecție de obiecte tradiționale românești, de costume populare, icoane, țesături sau mobilier, exponate care vorbesc de la sine despre istoria noastră. Iar dacă vrem să vedem exponate ale așezărilor rurale într-un singur loc, Muzeul Satului este un astfel de așezământ, unde trăiește o lume veche, tradițională românească, prin minunatele case și așezăminte sătești din toate regiunile țării.

Muzeul Național de Istorie „Grigore Antipa” este un gigant ce adună colecții impresionante de exemplare de nevertebrate și vertebrate, roci și minerale cu forme și culori impresionante.

Arcul de Triumf este un alt frumos obiectiv turistic al Capitalei, alături de imensele Piețe – Victoriei și Constituției – și de frumoasele palate ce dau Bucureștiului o notă burgheză.

Palatul Mogoșoaia, aflat la doar câțiva kilometri de Capitală, este raiul coborât pe pământ, cel puțin vara, când te poți plimba neîncetat prin frumosul parc, care este o adevărată oază de liniște. Palatul are și un mic muzeu ce poate fi vizitat și care face o scurtă radiografie a locului în vremea Brâncovenilor.

Puteți alege să vizitați Muzeul Militar Național, Mitropolia, alături de multe alte frumoase biserici și mănăstiri, păstrătoare de tradiții românești.

Delta, un paradis

Părăsim Capitala și ne îndreptăm spre sud-est, cât să găsim un loc ce aparține Patrimoniului UNESCO, și anume Delta Dunării, un loc unde veți putea întâlni toate speciile vegetal-lacustre ale Europei. Aici, veți descoperi păsări migratoare, dar și specii rare, pe care cu greu le puteți distinge dacă nu veți fi îndrumat de către un ghid. Aflată pe locul al doilea în Europa ca întindere, Delta Dunării ocupă o suprafață de aproximativ 5.500 de kilometri pătrați (împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe), suprafață ce se împarte în diferite zone, și anume 20 de arii strict protejate (aproximativ 500 kmp), zone-tampon (2.200 kmp) și zone economice (3.000 kmp). Mai mult de jumătate din suprafața rezervației constă în ecosisteme naturale (cele incluse în patrimoniul UNESCO) și în zone accesibile domeniului public, în timp ce restul suprafețelor include zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură și silvicultură, precum și o zonă-tampon marină. Un loc incredibil, pe care trebuie să îl adăugați în lista celor de vizitat în România.

Mai la sud, ajungem pe litoralul Mării Negre, unul dintre cele mai căutate locuri pe timpul verii și, în ultimii ani, destul de neîncăpător pentru multitudinea de turiști care aleg să își petreacă concediile sau weekendurile la mare. Cele câteva stațiuni de aici încă oferă locuri de relaxare și agrement, în timp ce hotelurile, restaurantele și cluburile sunt aproape neîncăpătoare în vârf de sezon.

Dar acum, în preajma sărbătorilor, continui să cred că la mare căutare este zona montană, astfel că ne vom pune la drum pe E85 și vom înainta spre zona Moldovei, spre Iași, orașul care aduce la un loc istorie, credință, poezie, povești și povestiri.

În parcul Copou, se află o parte din geniul românesc, acela care nu a încetat nicio secundă să patroneze lumea poeziei românești sub numele de Mihai Eminescu. În centrul unui parc, cu alei frumoase, se află celebrul tei al marelui poet, vegheat acum de bustul scriitorului, dar și de cel al bunului sau prieten Ion Creangă.

În parc se găsește cel mai vechi monument al țării: Monumentul Legilor Constituționale, cunoscut ca Obeliscul cu lei, realizat de Mihail Singurov, în 1834, care simbolizează cele patru puteri europene care au recunoscut independența Țărilor Române.

Coborând pe străduțe mici și înguste din Copou, ajungem la Bojdeuca lui Ion Creangă, unde găsim primul muzeu memorial literar din România (inaugurat la 15 aprilie 1918). Bojdeuca i-a fost așezământ marelui scriitor începând cu vara anului 1872, iar toate Poveștile și Amintirile din copilărie au fost scrise aici.

Nu vom ieși din zona istorică și vom păși spre Palatul Culturii, un edificiu emblematic, un punct de reper atât pentru Iași, cât și pentru zona Moldovei.

Decorațiunile spațiului au fost concepute în două etape diferite: epoca de până la 1914, numită epoca lui Carol I (1866–1914), și epoca lui Ferdinand I (1914–1927). Cea dintâi este preponderent neoclasică, în timp ce epoca lui Ferdinand este predominant barocă, îmbinată cu Art Nouveau. Și aici regina Maria, o mare iubitoare de Art Nouveau, și-a pus amprenta pentru cea de a doua etapă, în Sala Voievozilor găsindu-se și monograma acesteia.

Situată la etaj, Sala Voievozilor este cea mai frumoasă încăpere a palatului, iar numele acesteia a fost inspirat de o celebră galerie de portrete ale domnilor Moldovei, începând cu Decebal, Traian, urmați de întemeietorii statului medieval şi apoi de conducătorii acestui teritoriu până la regele Carol al II-lea. Tot aici, se află un şemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă istoria celor mai însemnaţi domni ai Moldovei, în portret, în vârful căruia tronează figura regelui Ferdinand.

Nu putem părăsi Iașiul fără să vizităm Catedrala Mitropolitană, o construcție ce datează din secolul al XIX-lea și care păstrează moaştele Sf. Cuv. Parascheva, sărbătorită pe 14 octombrie cu mare fast, și fără să zăbovim măcar puțin pe străduțele pietruite, unde ai senzația că timpul și istoria și-au pus amprenta inconfundabil.

Înaintăm spre Bucovina, căci aici sunt adevăratele tradiții, obiceiuri pe care Creangă le-a surprins în opera sa. Suceava, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc sunt doar câteva așezăminte unde poveștile se scriu și acum. Așa cum se așterne zăpada peste aceste minunate locuri uitate de lume și așa cum iese fumul din horn, doar în vremurile bunicilor se mai arătau sărbătorile. Cele mai frumoase și renumite mănăstiri ale noastre sunt aici, în Bucovina, și cred că Putna este una dintre ele, alături de deja celebra mănăstire Voroneț, cunoscută pentru albastrul său unic în lume.

Să ne oprim la Vatra Dornei, să gustăm bucate tradiționale românești și să ascultăm colinde, măcar acum, în prag de sărbători.

Astăzi am traversat o țară. Poate, nu cea mai frumoasă, nu cea mai impresionantă, însă unica ce ne-a fost lăsată în grijă de străbuni. Și pentru că de Crăciun niciun loc nu e ca acasă, să ne bucurăm de satul sau de orașul în care trăim, măcar pentru câteva zile. E vremea să ne punem liniște în suflet.