Această enigmă numită Zelenski

De fapt, actorul nu a promis nimic concret.

144
5 minute de lectură

Știm ce a respins Ucraina odată cu alegerea lui Volodymyr Zelenski: corupția, războiul parcă interminabil care a secerat 13.000 de vieți și care a generat milioane de strămutați, sărăcia, inegalitățile.

Dar pentru ce anume au votat ucrainenii? Acesta rămâne un mister nu numai pentru observatorii din afara țării, dar, foarte probabil, și pentru ucrainenii înșiși.

Ascensiunea lui Zelensky se înscrie în noul mod de mobilizare politică, acela care a făcut posibilă schimbarea paradigmei politice în multe state din Europa și din afara ei – de la Donald Trump în Statele Unite la Macron în Franța, de la Salvini și Di Maio în Italia la Bolsonaro în Brazilia, de la Sebastian Kurz în Austria la Duterte în Filipine. Și cine își mai amintește că, în august anul trecut, Imran Khan, un fost jucător de cricket, a ajuns prim-ministru în Pakistan, tot pe o platformă antisistem?

Unii observatori vorbesc despre un „populism simpatic” întruchipat de actorul originar din Krivoi-Rog. Spre deosebire de populiștii cunoscuți, Zelenski nu a mizat pe accentuarea diviziunilor, ci a reușit să unească segmente mari spunând fiecăruia cam ceea ce dorea să audă. A blamat, desigur, corupția, dar și „ucrainizarea” forțată promovată de Petro Poroșenko – o politică pe care mulți ucraineni au dezavuat-o.

Respingerea elitelor corupte a fost, într-adevăr, unul dintre idealurile Maidanului, care în 2014 l-a alungat de la putere pe președintele Viktor Ianukovici, refugiat în Rusia. O altă fațetă a Maidanului a fost însă dorința de emancipare națională și de racordare la Occident.

Zelensky nu a participat la mișcarea care a determinat ruperea Ucrainei de influența Rusiei. Dar a promis menținerea orientării pro-europene. Iar pentru asta, Uniunea Europeană așteaptă, așa cum au spus președinții Juncker și Tusk într-o scrisoare comună, continuarea luptei împotriva corupției și consolidarea statului de drept.

Unii observatori se tem însă că, dimpotrivă, promisiunile ascund intenția unei președinții slabe, cu rolul de a restabili activele și influența miliardarului fugar Ihor Kolomoisky, la televiziunea căruia a fost difuzat, de altfel, serialul care l-a făcut celebru pe Zelenski.

Uniunea Europeană vede în Ucraina nu doar un partener economic, ci și un bastion în fața amenințării Rusiei. Iar întrebarea este dacă un președinte lipsit de orice experiență politică va reuși să facă față Kremlinului.

Dar semnele de întrebare se ridică și din partea cealaltă. Ingerințele rusești în alegeri au existat, desigur, dar nu pe măsura așteptărilor. Aceasta ar putea însemna că rușii au preferat să rămână deoparte, știind că oricum ucrainenii îl înlătură pe Poroșenko, pe care Kremlinul nu-l consideră un partener.

Nimeni nu știe însă dacă Zelensky se va dovedi în cele din urmă un interlocutor mai bun pentru Kremlin decât Poroșenko. Până la urmă, lipsa de experiență a noului președinte și, probabil, înclinația lui pentru improvizație îl pot face imprevizibil chiar și pentru Kremlin.

Oligarhul și politicianul Viktor Medvedchuk, fost şef al administraţiei prezidenţiale ucrainene între 2002 şi 2005 și un susținător deschis al președintelui Vladimir Putin, a afirmat că Moscova ar fi pregătită să returneze Ucrainei teritoriile din Donbas, cu scopul de a scăpa de sancțiunile occidentale impuse în 2014. Medvechuk este acuzat însă la Kiev de subminare a integrității țării și este trimis în judecată, după ce a propus autonomia regiunilor din estul țării.

Acesta să fie prețul unei normalizări a relațiilor cu Rusia? Se știe că exact acesta ar fi planul Kremlinului: federalizarea Ucrainei. Ceea ce înseamnă că părțile componente vor avea drept de veto la stabilirea orientării geopolitice a țării. Rezultatul: Ucraina întreagă ar deveni, practic, prizoniera regiunilor din est și orice perspectivă pro-occidentală ar fi blocată din start.

O asemenea alternativă este respinsă însă pe scară largă de ucraineni, care au înțeles capcana. Va putea Zelenski să meargă atât de departe? Sau, mai bine zis, va îndrăzni să o facă?

Evoluțiile din Ucraina sunt atent urmărite și din Republica Moldova, unde formarea guvernului întârzie după alegerile legislative din 24 februarie. Și, mai ales, unde se cunoaște existența unui plan similar al Kremlinului: federalizarea, ca „soluție” pentru problema transnistreană.

Altfel, în Moldova, alegerea lui Zelenski pare să fi fost o veste bună pentru socialiștii lui Dodon, care au văzut că dușmanul declarat al Kremlinului a putut fi înlăturat de la putere. Dar este o veste bună și pentru blocul ACUM, care vede înfrângerea oligarhului de către popor – o veste incomodă pentru gruparea lui Vladimir Plahotniuc.

Pentru România, vestea bună ar fi că Zelensky pare un partener mult mai deschis în a discuta controversata lege a educației, care-i nemulțumește pe românii din Ucraina. De altfel, aceștia au votat masiv pentru actorul de comedie – atât românii din Bucovina de Nord, cât și cei din Bugeac și zona Odesei.

Rămâne însă neclar felul în care noul președinte va putea trata cu Rusia, iar asta este, firește, o problemă și pentru București.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele