Alegerile europene bizare, nedorite din Marea Britanie

Ambele partide principale par să se îndrepte spre o înfrângere usturătoare, pe măsură ce apar partide noi, pro- și anti-Brexit

118
CHESTER, ENGLAND - MAY 06: Nigel Farage speaks on stage at Old Hall Country Club on May 06, 2019 in Chester, United Kingdom. Nigel Farage, the former leader of the U.K. Independence Party, is campaigning for the Brexit Party's contest for this month's European Parliament elections, whose candidates include Annunziata Rees-Mogg. The Brexit Party is reported to be polling in front of Labour and the Conservatives for the European parliament elections. (Photo by Anthony Devlin/Getty Images)
7 minute de lectură

Când centrul nu se mai poate ține pe picioare

Ediția tipărită | Marea Britanie

16 mai 2019 | PONTEFRACT

AȘA CEVA nu s-a mai văzut la Clubul Muncitorilor Featherstone, de lângă Pontefract. Într-o dimineață însorită de mai, o masă de suporteri ai Partidului Brexit, înarmați cu pancarte și încălziți de discursul pătimaș al lui Ann Widdecombe, o fostă ministresă conservatoare, scandează „Nig-el, Nig-el”, în timp ce eroul lor se urcă pe scenă. Alegerile europene din luna aceasta, strigă Nigel Farage, sunt despre democrație și despre trădarea alegătorilor. Mențiunile despre Theresa May, prim-ministrul conservator, sau despre Yvette Cooper, parlamentara laburistă de acolo, sunt întâmpinate cu urlete de „Trădător!” Afară, un suflet caritabil de la Partidul Comunist al Marii Britanii (marxist-leninist) împarte pliante care arată că și acest partid sprijină Brexitul.

Noul partid al lui Farage se hrănește din protest. Suporterii săi nu se satură să audă că votul lor de ieșire din Uniunea Europeană, din iunie 2016, a fost trădat de establishment, de elita londoneză, de un prim-ministru nevolnic, de funcționarii publici, de parlamentarii mincinoși și de BBC. Farage, care a trecut de la o școală privată la o carieră în City-ul londonez, este, el însuși, un specimen de frunte al acestor elite. Totuși, el reușește să pozeze în rebel anti-establishment. Într-un fief al laburiștilor, el obține urale din partea publicului din Yorkshire, denunțându-l pe Jeremy Corbyn ca stângist din Islington (un cartier din Londra, n.tr.). El nu oferă linii politice – acestea vor veni doar după alegeri – și nici măcar nu explică de ce Brexitul este o idee așa de bună. Mesajul său este simplu: trebuie să ieșim, în octombrie, fără un acord.

Oricum le-am privi, alegerile europene care au loc în Marea Britanie, în 23 mai, sunt bizare. Nimeni nu le-a dorit, deoarece Brexitul trebuia să fie un fapt împlinit în 29 martie. Refuzul repetat al Parlamentului de a adopta acordul pe Brexit al guvernului a fost urmat de o decizie a Consiliului European de a prelungi termenul-limită până la 31 octombrie. Așa că Marea Britanie trebuie să se alăture celorlalți din UE și să voteze, săptămâna viitoare, pentru un nou set de europarlamentari.

La o privire superficială, rezultatele nu ar trebui să conteze prea mult. Dacă un acord pe Brexit va fi adoptat înainte de vacanța parlamentară de vară, așa cum guvernul încă speră, europarlamentarii britanici nici nu prea vor avea timp să își ocupe locurile. Ambele partide principale au minimalizat importanța acestui vot. Conservatorii sunt invizibili în campania electorală și nici măcar nu au pus la punct un manifest. Laburiștii nu stau nici ei mai bine, întrucât conducerea lor este divizată între a sprijini – sau nu – un alt referendum. Totuși, partidele mici se bucură de alegeri – și se comportă bine.

Rezultatele vor depinde, drastic, de prezența la urne. La alegerile europene, aceasta este, de obicei, mică (data trecută, în 2014, a fost de 35%). Totuși, la aceste alegeri, prezența la vot ar putea să crească, deoarece atât forțele pro-Brexit, cât și cele anti- au fost mobilizate. Instituțiile de sondare a opiniei arată că alegătorii se identifică acum mai puternic cu formațiunile care se situează anti- sau pro-Brexit, decât cu partidele lor obișnuite. Rezultatul este că sprijinul se perindă de la conservatori către Partidul Brexit și, în mai mică măsură, de la laburiști la liberal-democrați, verzi și Schimbă UK (vezi graficul).

Atenția se concentrează pe Partidul Brexit al lui Nigel Farage, care are mari șanse să se claseze primul. Totuși, dată fiind disoluția catastrofală a conservatorilor pe subiectul Brexit, aceasta nu ar fi ceva extraordinar. La urma urmelor, în 2014, Farage a condus în pole-position Partidul Independenței UK (UKIP). Surpriza mai mare este scăderea sprijinului pentru laburiști. Ambivalența lui Corbyn asupra Brexitului pare să îi ducă pe mai mulți adepți ai taberei anti-Brexit spre partidele mai mici.

Acestea trei, mai ales noul partid Schimbă UK, au fost atacate, în mod justificat, pentru că au divizat votul anti-Brexit. Liderii Schimbă UK susțin că asta este mai puțin periculos decât pare, deoarece ei au ca țintă alegătorii dezamăgiți de liberal-democrați sau ostili verzilor. Dacă cele trei partide vor obține împreună un scor superior de peste 20, ele vor avea o performanță aproape la fel de bună ca Partidul Brexit în ponderea alegătorilor, dar, probabil, nu și ca număr de mandate. Totuși, Schimbă UK se confruntă cu dificultăți, nu în ultimul rând din cauza slabei sale organizări și a branding-ului la fel de slab. Săptămâna aceasta, principalul său candidat din Scoția s-a retras, îndemnându-i pe alegători să îi sprijine pe liberal-democrați. Partidul nu are niciun candidat în alegerile parțiale din Peterborough, din 6 iunie.

Cea mai mare întrebare este care va fi impactul alegerilor de săptămâna viitoare asupra Brexitului și asupra vieții politice din Marea Britanie. Acordul pe Brexit pare împotmolit. Bruxelles-ul a închis telefonul; nu vor mai avea loc alte negocieri. Doamna May a anunțat însă că, la începutul lunii iunie, va aduce acordul de retragere în fața Camerei Comunelor. Speranța ei este că succesul Partidului Brexit îi va speria suficient de tare pe parlamentarii conservatori și laburiști, ca să voteze acordul, în cele din urmă. Totuși, ea se află pe un teren alunecos. Laburiștii nu par încă dispuși să sprijine acordul. Același lucru este valabil și pentru unioniștii democrați din Irlanda de Nord, și pentru adepții duri ai Brexitului dintre conservatori. Iar lipsa unui acord nu este alternativă sigură, întrucât Bruxelles-ul pare pregătit să acorde încă o prelungire a termenului-limită, pentru a evita asta.

Efectul alegerilor asupra poziției doamnei May ar putea fi chiar mai dramatic. În momentul în care The Economist mergea la tipar, ea încerca să contracareze o altă încercare a parlamentarilor conservatori din Comitetul 1922 de a modifica regulile acestuia pentru a permite schimbarea liderului de partid. Chiar dacă va evita aceasta înfruntare, majoritatea miniștrilor și a parlamentarilor se așteaptă ca ea să demisioneze curând. Dacă încercarea ei de a trece legea Brexit eșuează, ea va fi sub o presiune enormă pentru a-și accelera calendarul plecării din funcție.

Ce ar putea face succesorul ei? Aici va conta influența Partidului Brexit. Asta nu va dispărea după europarlamentare. Într-adevăr, Farage susține că este gata să lanseze candidați, inclusiv pe el însuși, în orice alegeri generale. Iar pentru mulți conservatori, perspectiva ca Partidul Brexit să le fure din voturi înseamnă că partidul lor va trebui să sprijine un Brexit fără acord pentru a supraviețui.

Totuși, dacă va face asta, riscă să își piardă suporterii mai moderați. Astfel, oricum vor reacționa conservatorii la succesul Partidului Brexit, o victorie a laburiștilor la viitoarele alegeri pare mai probabilă. Aceasta este marea ironie pentru acei suporteri vocali ai lui Farage. Acțiunile lor pot să însemne o răsturnare totală a Brexitului de către un guvern condus de laburiști.

Acest articol a apărut în secțiunea Marea Britanie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Când centrul nu se mai ține pe picioare”


[1] Mandatele din Parlamentul European pentru Anglia, Scoția și Țara Galilor sunt distribuite conform sistemului D’Hondt, un tip de reprezentare proporțională (n.tr)

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele