Alte subiecte puţin discutate şi repede uitate…

30
6 minute de lectură

Tema acaparatoare a prezidenţialelor şi a prezidenţiabililor, care a obturat în lunile iunie-iulie alte subiecte importante, a fost la rândul ei acoperită de şocantul caz al crimelor de la Caracal, discutat de toată lumea, zi şi noapte, rulat non-stop în presă. Vine şi noua manifestaţie de protest antiguvernamental de pe-al doilea 10 august, reluare a celei de enorm impact din miezul verii lui 2018, apoi se va reinstala în prim-plan cursa pentru Cotroceni, marea temă cu mai lungă durată de valabilitate, până la alegerile din noiembrie. Rămân în umbră, abia menţionate, comentate expeditiv şi rapide uitate alte evenimente şi evoluţii importante, pentru care nu mai e loc disponibil în spaţiul public, ocupat de subiectele cele mai arzătoare la ordinea zilei. Însă viaţa unei societăţi e complicată, angrenajul are multe, nenumărate piese şi „subansamble” cu funcţionare integrată. Cu alte cuvinte, subiectele ignorate se pot răzbuna, căci fără înţelegerea lor operăm cu imagini de ansamblu prea simplificate şi care, prin parţialitatea lor, se pot dovedi înşelătoare, conducându-ne la concluzii greşite.

Ce se-ntâmplă – bunăoară – în profunzimea societăţii româneşti, într-o perioadă atât de fluidă, sub presiunea crizei bugetare şi a gestionării dezastruoase a ţării de către coaliţia PSD-ALDE? Care e atmosfera în satele şi mai ales în oraşele rămase fără bani, cu investiţiile blocate, ceea ce-i loveşte pe contractorii privaţi şi personalul lor, plus familiile? Ce gândesc şi cum vor vota angajaţii din administraţie concediaţi ori cu salariile diminuate? Cum se descurcă firmele aflate de mai bine de 2 ani sub atacurile legislative şi fiscale ale unei puteri executive care nu mai ştie de unde să stoarcă bani pentru cheltuielile curente? Cum îşi explică pensionarii diferenţa dintre iluzia măririi sumelor primite lunar şi scumpirea şi mai rapidă a alimentelor şi a medicamentelor, rezultanta fiind o scădere, nu o creştere a nivelului de trai? Cum vor suna discursurile publice ale artiştilor şi intelectualilor afectaţi direct de deciziile de stopare a finanţării instituţiilor culturale de stat? Cum vor răbufni toate aceste tensiuni acumulate în corpul social?

Privind mai atent chiar şi către tema prezidenţialelor, putem sesiza ramificaţii prea puţin discutate sau minimalizate sau trecute complet cu vederea. Recentele alegeri europarlamentare au confirmat că PSD-ul se află în picaj, iar sondajele arată că tendinţa continuă. Sub presiunea rezultatelor de pe 26 mai, guvernanţii au fost obligaţi să mimeze asumarea situaţiei şi o nouă atitudine, „reformistă”. Au acceptat modificarea legislaţiei electorale, dar au evitat transmiterea electronică a opţiunilor, care ar fi putut extinde participarea compatrioţilor noştri aflaţi în străinătate până la cifre cu 6 zerouri, cu consecinţe dezastruoase pentru PSD, şi au introdus doar votul prin corespondenţă, mai puţin înspăimântător, căci au fost prevăzute proceduri prealabile pe care, din necunoaştere sau în criză de timp, mulţi doritori să se implice în noiembrie nu le vor parcurge. Încearcă cineva – organizaţiile românilor din străinătate sau partidele de opoziţie, direct interesate – să popularizeze noile reguli ale jocului, să mobilizeze electoratul risipit în lumea largă? Oricum, prelungirea la 3 zile a duratei de transmitere a corespondenţei şi cu câteva ore, până la miezul nopţii, a programului de la secţiile din ambasade şi consulate, dacă sunt oameni în aşteptare, la cozi, va creşte influenţa diasporei asupra rezultatelor, probabil nu cu milioane de voturi, sigur cu sute de mii, echivalente cu procente importante. Dacă ar fi fost exprimate şi la scrutinul din luna mai, PSD-ul ar fi ieşit pe locul al 3-lea, nu al 2-lea.

Altă „subtemă” a prezidenţialelor: contabilizarea voturilor. În disperare de cauză, simţind că-i fuge pământul politic de sub picioare, PSD-ul a încercat să transfere aşa-numitul „Sistem informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal” de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale la Autoritatea Electorală Permanentă, pe care-o controlează. Au fost recent schimbaţi din funcţii câţiva directori din organigrama AEP. Parcă-parcă s-ar face pregătiri pentru manipularea rezultatelor. Urmăreşte cineva – opoziţia, presa? – care e situaţia?

Şi-aş mai menţiona un subiect despre care s-a vorbit – da! – mult, dar mai ales la suprafaţa spectaculoasă a evenimentului, strălucitor-mediatică, fără să mai rămână disponibile rezerve de atenţie pentru semnificaţiile sale mai profunde: victoria Simonei Halep la cel mai important turneu de tenis din lume, cel de la Wimbledon. Minunata noastră sportivă ne-a obişnuit cu succesele. Se află de ani buni în zona de vârf a ierarhiei mondiale. Din octombrie 2017 şi până-n ianuarie 2019, cu o pauză de-o lună, în ianuarie-februarie 2018, a adunat 64 de săptămâni pe prima poziţie. A obţinut multe trofee, între care cel de la Turneul anual al campioanelor, şi a triumfat la două dintre cele patru competiţii legendare de „Mare şlem”: Roland Garros şi Wimbledon. Fusese aclamată şi-n iunie 2017, la revenirea în ţară după victoria de la Paris, i s-a organizat atunci un eveniment de prezentare a cupei pe Stadionul Naţional, însă amploarea reacţiilor de-acum, la-ntoarcerea de la Londra, a depăşit orice imaginaţie: întâmpinare festivă a campioanei la aeroport, unde s-a prezentat şi primul-ministru, primire la preşedintele României, care i-a acordat o decoraţie, sărbătoriri publice în Bucureşti şi-n Constanţa natală, pe scene asaltate de admiratori şi cu tururi pe străzi, pe platformele unor vehicule deschise, în ovaţiile locuitorilor şi turiştilor. Public sportiv sau… electorat?! Nu cumva entuziasmul oamenilor a purtat şi un mesaj simbolic de omagiere a muncii serioase a sportivei modeste şi tenace care este Simona Halep, în contrast cu lipsa de responsabilitate, cu incompetenţa, cu ticăloşia actualilor guvernanţi?…

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele