Prima minciună pe care o va spune Opoziția îi va exploda în față cu forța unei bombe atomice. Unicul glonț pe care îl are pe țeavă până în decembrie nu e moțiunea de cenzură, deși, formal, așa pare. Ci adevărul.
Deși lehamitea le-a cuprins existența cu putere și amenință să devină depresie generală, românii sunt extrem de atenți și cântăresc fiecare cuvânt. Iar capcana cea mai mare în care poate călca Opoziția este populismul. A spune românilor ceea ce vor să audă numai de dragul votului este singura greșeală inadmisibilă. Va fi sancționat cumplit, căci oamenii sunt sătui nu doar de minciuni, ci și să fie tratați ca niște retardați.
Gogoși bine fardate, dar gogoși
Am avut în campania pentru europarlamentare experiențe memorabile cu alegători de stânga cu care am avut plăcerea să schimb argumente. Eu aveam un pix și o foaie de hârtie, calcule în fața cărora nu au avut cum să găsească altă explicație decât nepriceperea guvernanților. Eu spuneam „incompetență”, ei, „nepricepere”. Îi durea, parcă, faptul că trebuie să depună armele în fața evidenței. Iar asta era devastatoare: câte kilograme de cartofi, câți litri de benzină, câte pâini sau câte kilograme de carne puteau cumpăra în noiembrie-decembrie 2016, cum era situația peste un an, care era în martie 2019. Îi doare până și pe ei. Pe mulți, mândria, care este de înțeles, îi împiedică să renunțe total la convingeri. Dar în intimitate sunt devastați. Se agață, încă, de minciunile bine împachetate ale PSD, dar ireversibilul devine reversibil. Oamenii se trezesc dintr-un somn greu și învață să gândească siguri.
Dar dacă aceasta este situația la electoratul stângii, vă dați seama ce simte celălalt, al Opoziției? În primul rând, nu mai are răbdare, în al doilea rând, luptă cu temerea că ar putea avea în față încă un balon de săpun. E justificat. Nu promisiunile au lipsit în ultimii 30 de ani. Dar vă voi dezvălui ceva: când am făcut pasul către politică, am dorit în primul rând să mă conving eu că nu mă voi acoperi de rușine. Am cerut cifre și le-am primit. M-am liniștit, dar în același timp m-am cutremurat. Cifrele nu mint. Dacă românii ar ști cât de mari sunt riscurile economice, n-ar mai dormi. Și e mai bine să nu știe. Da, o spune un fost jurnalist.
Nu folosește nimănui dacă milioane de oameni își înzecesc temerile. României, în niciun caz. Mâhnirea sistemică a populației vulnerabilizează climatul general și scade șansele unei opțiuni electorale corecte. Aceste cifre sunt cunoscute de toți politicienii care nu au dormit pe ei, dar le folosesc manipulator. Pe de-o parte, alimentează gogoașa că PNL nu ar dori să guverneze din cauza situației catastrofale, pe de altă parte, sporesc temerile populației. Și, să recunoaștem, până anii trecuți, a funcționat. Gândiți-vă de câte ori ați spus că trebuie să fii nebun să-ți dorești să guvernezi, știind că trebuie să repari toate nenorocirile! Da, dar această nebunie are legătură cu țara noastră, a tuturor. Și chiar dacă sunteți sătui de vorbe din categoria „mari”, altele nu am la îndemână. Este chiar ultimul tren al României. Și oricât de greu ar fi, oricât de halucinant de încurcate treburile guvernării, de undeva trebuie să începem!
Când „propaganda” e chiar adevărul
Am auzit de sute de ori cum oamenii întreabă: „iar propagandă”? Dar dacă ceea ce considerați a fi „propagandă” este chiar adevărul? Cu ce cuvinte să vină Opoziția în fața românilor, altele decât cele din dicționar? Știu, e vorba despre minciunile care însoțesc promisiunile, despre rănile pline de sânge ale oamenilor, dar ce trebuie să facă un politician pentru a semăna încredere? Ce mai trebuie să facă? Radiografie cerebrală? O facem și pe asta. Numai că poate nu trebuie. Nea Grigore, un octogenar pe care l-am întâlnit la Galați, mi-a reamintit ceva: răbdare, îndelungă răbdare! L-am întrebat: și cum să fac, nene, să cer românilor răbdare, când ei nu mai au, când le-au plecat copiii și poate nu mai apucă să-i vadă vreodată? Și-atunci mi-a spus secretul acestei vieți: „Băiatule, lucrurile se întâmplă când le vine vremea. Ca merele când se coc. Cad pe pământ și-s bune de mâncat. Așa e și cu istoria. Ea simte oamenii și-i împinge în față pe cei vrednici”. Dar PSD-ul cine l-a împins, tot istoria? – l-am întrebat siderat. „Da, băiatule, căci uneori, ca să câștigi, trebuie să pierzi. Poate așa trebuia să se întâmple pentru o deșteptare. N-ai auzit de Meșterul Manole?…”. Ni s-au umezit ochii, ca unor copii când îl văd pe vecin îmbrăcat în Moș Crăciun. Apoi am râs și am fost fericiți preț de o clipă. Dar eu am păstrat amintirea acelei secunde și e ca un izvor de energie.
Forța Opoziției
Închei prin a mai spune ceva: atâta vreme cât adevărul își croiește drum, cât nu vom încălca regulile pe care le proclamăm fără să clipim, avem zile. Căci vom guverna, de asta sunt sigur. Contează, însă, să nu facem niciun compromis. Să spunem tot ce descoperim în hârtiile actualului guvern, să explicăm ce se poate face și ce nu, să nu ne fie teamă. Românii ne vor ierta dacă ajungem într-un drum înfundat și nu vom găsi imediat soluția, dar ne vor ajuta să-i croim albia. Dar nu ne vor ierta dacă, din motive ipocrite, politicianiste, le vom înșela așteptările. Ne vor spulbera rapid. Știu, căci văd zi de zi: tentația este mare. Sunt politicieni care ar spune orice pentru un vot. Când aud „acum nu-i momentul”, mi se strepezesc dinții. Dar știu ceva: de dincolo, bunicii ne privesc. Ei au luptat pe front. Ne mai privesc copiii noștri. Și cine are obraz pe pământ, nu în gândul pe care l-a abandonat, este condamnat la adevăr. ■
Conform statisticilor oficiale, confirmate de instituțiile europene și mondiale, rezultă că:
1) În guvernarea pesedistă, în cei 3 ani, România a avut cea mai mare creștere din UE;
2) Că PIB-ul a avut o creștere istorică într-o perioadă foarte scurtă de timp, de la vreo 180 de miliarde de euro, la peste 200 de miliarde de euro;
3) că șomajul a ajuns la un minim istoric;
4) Că pensiile și salariile au avut creșteri exponențiale, veniturile populației crescând semnificativ, cu acoperirea netă a efectelor inflației și creșterii prețurilor – consecințe firești ale creșterii puterii de cumpărare;
5) Că a fost încetinit procesul plecării din țară a tinerilor, ba, mai mult, în cazul medicilor și în construcții, de pildă, fiind înregistrat un proces semnificativ de întoarcere în țară;
6) Că în agricultură de 3 ani România înregistrează recolte record la nivel european, fiind începute mari lucrări de punere pe picioare a sistemului de irigații național;
7) Că România a rămas statul cu una dintre cele mai mici îndatorări externe din UE, cu mult mai mici decât chiar a unor state puternice, care ne dau lecții de economie;
8) Că au fost demarate mari proiecte de infrastructură, de la dezghețarea construcției de autostrăzi, construcția de aeroporturi, spitale regionale, până la invetițiile în infrastructura locală;
9) Că, după 30 de ani de declin, de pildă, a fost relansată industria de armament, iar turismul a înregistrat creșteri spectaculoase, politica vaucherelor de vacanță având un impact uriaș;
10) Că au fost micșorate taxele și impozitele în mod semnificativ, iar TVA-ul a revenit la 19% de la 24% lăsat de Băsescu;
11) Că, atentie cu toate aceste creșteri și scăderi de taxe și impozite, dar și transformări profunde, a fost păstrat deficitul de 3% impus de UE – un acord de altfel menit să inhibe dezvoltarea statelor emergente și la care nu toate statele europene au aderat, iar unele care au aderat, precum Franța, l-au și depășit de mult timp dar nimeni nu se revoltă în raport de acest fapt.Doar la nou se guiță.;
12) Pe plan extern, Guvernul a avut una dintre cele mai de succes Președinții a Consiliului UE.
Unde este atunci dezastrul?