Povestea ar putea face ca investitorii internaționali să evite Italia
LAKSHMI MITTAL și-a crescut compania, ArcelorMittal, cel mai mare producător mondial de oțel, printr-o serie de tranzacții pe plan mondial. Unele, precum cea de mega-merger din 2006 cu Arcelor, atunci cel mai mare producător de oțel al Europei, au fost dificile. Poate că niciuna nu i-a dat însă dlui Mittal atâta bătaie de cap ca preluarea unei oțelării masive din Taranto, în sudul Italiei. Problemele birocratice și legale, combinate cu o piață oribilă pentru oțel, l-au făcut pe dl Mittal să renunțe la afacerea pe care o antamase cu guvernul italian, acum un an.
Sub acel acord de închiriere și achiziție, ArcelorMittal a fost de acord să cumpere Ilva, cea mai mare oțelărie europeană, pentru 1,8 miliarde de euro (2 miliarde de dolari) și să investească încă 2,4 miliarde de euro în curățarea și modernizarea unei uzine afectate de acuzații de corupție și de infracțiuni împotriva mediului. A fost de acord să plătească 45 de milioane de euro pe trimestru pentru 18 luni pentru a închiria fabrica, suma care urma să fie dedusă din prețul de achiziție. „Mittal a văzut o oportunitate de a repune pe linia de plutire o fabrică foarte prost administrată”, spune Jason Fairclough de la Bank of America Merrill Lynch. Tranzacția ar fi transformat compania în cea mai puternică din Sud-Estul Europei.
Momentul era prost. Oțelarii de peste tot se confruntă cu o cerere în scădere din partea Chinei și cu o creștere de 40% a prețului minereului de fier în ultimele 18 luni. Cei din Europa au de-a face și cu un apetit redus pentru oțel de înaltă calitate din partea producătorilor auto europeni și cu o creștere de 70% a prețului certificatelor de emisii europene începând de la mijlocul lui 2018, o mare problemă pentru o industrie care produce carbon. Tarifele vamale ale președintelui Donald Trump au făcut de asemenea ca Europa să devină terenul de dumping pentru oțelul din Rusia, Turcia și alte țări care altfel ar fi vândut în America.
Chiar și așa, ArcelorMittal se aștepta ca Ilva să iasă pe zero anul acesta. În loc de asta, va pierde mai mult de un miliard de euro. Problemele majore au început în această vară. Au ieșit la iveală zvonuri că guvernul italian va lăsa Ilva fără protecția legală față de acuzații de infracțiuni privind obligațiile de mediu. Guvernul a introdus un scut legal, valabil până la sfârșitul lui 2023, când a naționalizat Ilva în 2013, după ce a confiscat peste 8 miliarde de euro în active de la familia Riva, proprietarii precedenți, acuzați de procurori de fraude financiare și infracțiuni privind mediul. (Familia Riva neagă acuzațiile.) În 2012, autoritățile italiene au decis că emisiile de praf și chimicale de la fabrică au cauzat decese, tumori și boli respiratorii. Taranto încă declară în mod ocazional câte o „zi cu vânt”, în care școlile de lângă fabrică se închid pentru a evita expunerea la praful de la depozitele de minereuri în aer liber.
Pe 3 noiembrie, guvernul italian a revocat într-adevăr imunitatea Ilva printr-o nouă legislație. În ziua următoare, ArcelorMittal a trimis către trei administratori numiți de stat o notificare de retragere, declarând că are dreptul contractual de a ieși din acord, dacă o nouă lege ar fi „afectat în mod material” abilitatea sa de a opera fabrica sau de a-și implementa planul de punere pe picioare a fabricii. „Protecția legală era o condiție prealabilă pentru tranzacție”, spune Paul Weigh, un purtător de cuvânt pentru ArcelorMittal. Compania este de asemenea înfuriată de cererea guvernului de a opri unul dintre cele trei furnale din Taranto în decembrie, lucru care i-ar reduce producția în mod considerabil.
Revocarea a fost opera Mișcării Cinci Stele (M5S), un partid antisistem cu rădăcini adânci în sud, care guvernează în coaliție cu centrul-stânga. Membrii săi au dus de mult campanii pentru închiderea fabricii când partidul era în opoziție. Deși inițial au susținut scutul legal, mai târziu au susținut eliminarea sa.
Giuseppe Conte, premierul de centru-stânga, vrea ca Ilva să supraviețuiască. Angajează 10.700 de oameni direct, iar indirect, 60,000 – majoritatea lor, în Puglia, o regiune săracă de la tocul Italiei. Guvernul este în discuții cu Mittal să salveze tranzacția înainte de o audiere la tribunal pe 20 decembrie. Dl Mittal și dl Conte ar putea încă să ajungă la un acord pentru a reintroduce scutul legal.
Dacă discuțiile eșuează, iar cazul ajunge la tribunal, guvernul va susține Ilva cu împrumuturi de urgență, pentru a proteja slujbele. Tratamentul mizerabil oferit de guvern cuiva care dorește să verse miliarde în una dintre regiunile sale cele mai sărace este improbabil să mai încurajeze alte oferte. Între timp, reputația accidentată a Italiei față de investitorii străini a mai suferit o îndoitură. ■
Acest articol a apărut în secțiunea Business a ediției tipărite sub titlul „Probleme în Taranto”