Argentina, în spirala populismului

302
7 minute de lectură

Pesoul argentinian s-a prăbușit într-o zi de august cu 30%, după anunțarea unor victorii electorale ale peroniștilor populiști, iar pentru a-l proteja, președintele Mauricio Macri a instalat controlul valutar, o măsură de criză inspirată chiar de la  rivalii săi politici. În paralel, Bursa argentiniană, Merval, s-a prăbușit cu 40%, ratingul de țară a atins limitele absolute ale nefrecventării, țara este deci nerecomandată investițiilor.

Foto: Getty Images / Guliver

Populismul pare să fi învins din nou, însă inflația galopantă și lipsa de perspectivă pot avea în continuare consecințe dramatice asupra vieții oamenilor. O criză economică aruncată în spirala populismului, în care economia pierde șansele de a-și reveni, iar oamenii își pun speranța în promisiuni imposibile.  Argentina nu va contamina piața financiară internațională, dar atrage atenția asupra pericolelor unor politici populiste care pun la pământ economii prospere.

De ce s-a ajuns aici

La finele anului 2018, economia Argentinei a generat, conform Fondului Monetar Internațional, un PIB de 632 miliarde de dolari americani, ceea ce înseamnă 14237 USD/cap locuitor. Cea de-a doua economie din America de Sud, după cea a Braziliei, a scăzut anul trecut cu 2,5%, iar șomajul a atins 10%. Argentina este în recesiune din 2018, se luptă cu creșterea șomajului și înregistrează una dintre cele mai mari rate ale inflației din lume, de peste 22%, pe primele șase luni ale anului curent. Peso s-a devalorizat cu 33%, comparativ cu luna august a anului trecut. Rata de schimb dintre moneda argentiniană și USD a atins valoarea de 62 peso/USD.

În data de 28 august 2019, guvernul Argentinei a anunțat că va amâna plata a 7 miliarde de dolari, datorate investitorilor pe termen scurt, și va încerca reprofilarea voluntară a datoriei pe termen lung, în sumă de 50 de miliarde de dolari. De asemenea, guvernul argentinian va începe discuțiile pentru a amâna plata a 44 de miliarde de dolari datorați către FMI. În total, 101 miliarde de dolari.

În urma amânării plății datoriilor, Standard&Poors a redus ratingul de țară al Argentinei la CCC-.

Decizia Standard&Poors vine la scurt timp după ce Fitch a redus ratingul de țară al Argentinei, pe 16 august 2019, la CCC. Moody’s a procedat similar, reducând ratingul de la B2 la Caa2. Atât Standard&Poors, Fitch, cât și Moody’s au plasat Argentina sub supraveghere și există posibilitatea ca ratingul de țară să sufere noi ajustări, în funcție de evoluțiile economice și deciziile politice.

Reducerea ratingului de țară al Argentinei pune o presiune suplimentară asupra economiei acestei țări. Ca urmare a situației financiare dificile, guvernul președintelui Mauricio Macri a impus pe 1 septembrie 2019 controlul asupra schimburilor valutare. Pentru efectuarea transferurilor de valută în străinătate va fi necesară permisiunea guvernului, iar persoanelor care doresc să cumpere dolari americani le va fi impusă o limită lunară de 10.000 de USD.

Instabilitatea economică este dublată de cea politică, actualul președinte Macri a fost învins în alegerile prezidențiale primare, din luna august 2019, de către Alberto Fernandez, care a obținut 47% din sufragii, față de actualul președinte, care a primit 32% din voturi.

Prin acest vot alegătorii au respins politicile de austeritate promovate de către Macri, care imediat după înfrângere a anunțat reduceri de taxe, majorarea salariului minim și înghețarea prețului combustibililor pentru 90 de zile. Contracandidatul său, Fernandez, a aplaudat măsurile anunțate de Macri, însă a adăugat că acestea vin ca urmare a rezultatului slab din alegeri.

Măsurile populiste vin în contradicție cu starea actuală a economiei argentiniene. În eventualitatea aplicării unor decizii populiste, dezechilibrele se vor adânci. Argentina, în lipsa unor reforme structurale, va reintra într-o profundă criză.

Orice s-ar întâmpla în Argentina, riscul de contagiune financiară este unul scăzut. Chiar și în restul Americii Latine, este puțin probabil ca piețele să sufere. Ce atrage atenția, în primul rând, este incapacitatea politicienilor argentinieni de a promova politici economice care să asigure stabilitatea economiei. În ultimii 30 de ani, Argentina a intrat în incapacitate de plată de trei ori. Amenințarea cea mai mare pentru Argentina este la momentul actual posibilitatea ca țara să cadă în tentația discursului politicienilor populiști. Însă pentru a vedea efectele politicilor populiste este nevoie ca politicienii argentinieni să privească la nord, spre Venezuela.

O țară a europenilor

Argentina și-a câștigat independența față de Spania în 1816. Populația și cultura țării au fost puternic influențate de imigranții din Europa, Spania și Italia oferind cel mai mare procentaj de nou-veniți din 1860 până în 1930. De asemenea, un grup etnic important este cel al germanilor, care au sosit într-un număr mare după 1870.  Istoria Argentinei a fost dominată de perioade de tulburări politice interne și de conflicte între facțiunile civile și cele militare.

Juan Domingo Perón a fost ales președinte al Argentinei în 1946. Deciziile sale au inclus naționalizarea Băncii Centrale, a căilor ferate, a flotei comerciale și a transportului public. Perón a achitat datoria externă a Argentinei și a revitalizat economia, exporturile înregistrând o creștere spectaculoasă până la începutul anilor 1950, când economia a început să stagneze. Perón a fost înlăturat de la putere în 1955, alegând calea exilului. Revine în fruntea statului în 1973, pentru doar 10 luni, întrucât moare în 1974, acestuia succedându-i în funcție soția sa, Isabel Martínez de Perón, până în 1976.

După 1976, o juntă militară a preluat puterea. Argentina revine la democrație în 1983, prin alegerea în funcția de președinte a lui Raúl Alfonsín.

Carlos Menem, ales președinte în 1989, a aplicat o serie de reforme ce au permis economiei să înregistreze o creștere susținută. Au fost privatizate companiile deținute de  stat. La venirea sa la putere deficitul bugetar era de 16%, iar inflația înregistra valoarea de 12000%/an. Între 1991 și 2001, pentru a controla hiperinflația, Banca Centrală a Argentinei a stabilit o rată de schimb fixă, de 1 la 1, între pesoul argentinian și dolarul american.

Crize succesive

Argentina este cunoscută nu doar pentru bogata sa istorie și personalitățile din cultură sau sport, ci și pentru profunda instabilitate politică, dar mai ales economică.

Între 1998 și 2002, Argentina s-a aflat într-o profundă criză economică, intrând în incapacitate de plată în 2001. Au urmat programe de restructurare a datoriilor în 2005, apoi în 2010. Economia aproape că s-a dublat din 2002 până în 2011, crescând în medie cu 7,1% anual și cu aproximativ 9% timp de cinci ani consecutivi, între 2003 și 2007. Salariile reale s-au majorat cu aproximativ 72% între 2003 și 2013.

Argentina a reintrat în incapacitate parțială de plată în 2014 și a urmat un nou program de restructurare a datoriilor. Țara sud-americană a intrat în incapacitate de plată de opt ori de la câștigarea independenței și încearcă, în prezent, să evite cel de-al nouălea default.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele