În esență, o mărire a absorbției fondurilor europene echivalentă cu 1% din produsul intern brut are un efect imediat de stimulare a creșterii economiei, de 0,7%, și un impact pe termen mediu de până la 3% din PIB, estimează o analiză a Băncii Naționale a României (BNR), publicată în cuprinsul ultimului Raport anual (2018).

„În cazul majorării fluxurilor fondurilor structurale și de coeziune cu un punct procentual din PIB, evidențele empirice indică un efect: (i) contemporan asupra creșterii economice de până la 0,7 puncte procentuale și (ii) unul pe termen mediu, de până la 3 puncte procentuale”, concluzionează raportul BNR.

Ca atare, fie și doar din perspectiva stimulării creșterii economice, îmbunătățirea continuă a absorbției fondurilor europene trebuie să fie o direcție de acțiune extrem de importantă a guvernanților. De altfel, aceasta este rațiunea politicii comune a statelor membre – transformarea UE într-o economie bazată pe creștere inteligentă, durabilă și propice incluziunii.

Impactul favorabil al fondurilor UE asupra creșterii economice vizează un interval mai lung de timp, în consonanță cu faptul că multe dintre proiectele finanțate sunt implementate într-un cadru multianual. În plus, programele dedicate acumulărilor de capital fizic și dezvoltării celui uman reprezintă piloni ai creșterii potențialului economiei.

Pentru a amplifica efectul injectării banilor europeni este nevoie, avertizează specialiștii BNR, de implementarea unui pachet adecvat de măsuri care să îmbunătățească procesul de selecție a proiectelor, evaluarea acestora, precum și coordonarea cu autoritățile locale și cu cele ale UE.

Suntem cu „doar” trei ani în întârziere

Din păcate, cu doi ani înainte de finalizarea actualului cadru financiar multianual (2014-2020), România a atras doar un sfert dintre fondurile în cadrul financiar multianual anterior (2007-2013, prelungit însă până în 2015). Nici nu este de mirare acest fapt, având în vedere că Procesul de acreditare pentru autoritățile care gestionează Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM), Programul Operațional Competitivitate (POC), Programul Operațional Regional 2014-2020 (POR) și Programul Operațional Capital Uman (POCU) a fost finalizat în august 2017, adică abia la mijlocul noului cadru financiar multianual.

„Conform Balanței financiare nete, în perioada 2007-2018, România a beneficiat de fonduri europene structurale și de coeziune (FSC) în valoare de aproximativ 21,4 miliarde de euro (incluzând și sumele oferite sub forma avansurilor), dintre care 17,3 miliarde de euro sunt aferente cadrului financiar multianual (CFM) 2007-2013, iar 4,1 miliarde de euro aferente Cadrului Financiar Multianual (CFM) 2014-2020”, arată raportul BNR.

Fonduri europene – Fondurile europene, surse de finanțare nerambursabilă din bugetul Uniunii Europene (UE), au ca obiective majore reducerea disparităților regionale și promovarea unei agriculturi sustenabile. Politica de coeziune este principala politică de investiții a UE, vizând, cu precădere, sprijinirea creării de locuri de muncă, a creșterii economice, dar și a dezvoltării durabile și a îmbunătățirii calității vieții. Obiectivele politicii de coeziune sunt realizate prin intermediul a trei fonduri principale: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul de Coeziune (FC) și Fondul Social European (FSE). FEDR finanțează investiții în sectoare cu scopul de a impulsiona creșterea economică (prin crearea de locuri de muncă și stimularea competitivității). Totodată, sunt vizate și proiecte de cooperare transfrontalieră. Se urmărește, astfel, consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul UE prin corectarea disparităților existente între regiunile acesteia. FC finanțează investiții în creșterea sustenabilă din punct de vedere ecologic și al dezvoltării durabile. Nu în ultimul rând, FSE pune accentul pe îmbunătățirea oportunităților în materie de ocupare a forței de muncă și educație, în același timp sprijinind persoanele defavorizate care se confruntă cu riscul de sărăcie sau de excluziune socială.

Ca pondere în PIB, intrările anuale de fonduri europene structural și de coeziune au o traiectorie ascendentă, pe măsură ce cadrul financiar multianual se apropie de final. Absorbția relativ limitată a acestora în cadrul actualului cadru financiar multianual a survenit inclusiv în contextul întârzierii atât a îndeplinirii condiționalităților ex ante, cât și a acreditării autorităților de management.

Cea mai mare parte a studiilor existente cu privire la impactul transferurilor de natura fondurilor europene identifică un efect pozitiv și semnificativ asupra creșterii economice.

Capitala: proiecte mici, bani puțini

Campioană absolută în competiția afacerilor, Capitala a fost, poate, mai puțin interesată de banii europeni în ultimul exercițiu financiar multianual. Sau mai puțin eficientă în absorbția lor.

Metodologia studiului BNR – În vederea cuantificării impactului fondurilor europene structurale și de coeziune asupra creșterii economice, în cadrul analizei BNR s-a utilizat un set de date panel, cu frecvență anuală, conținând 11 țări din CESEE, similar studiului FMI (2017). Țările incluse în analiză au fost: Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria, iar perioada avută în vedere este cea cuprinsă între 2008 și 2017. Alegerea unei baze de date panel, care să conțină atât variabilitate intertemporală, cât și intratemporală (i.e. între unitățile studiate, în cazul de față  ̶  cele 11 state CESEE) a fost motivată de necesitatea extinderii perspectivei analizei pentru a conferi robustețe estimărilor. Pe lângă creșterea economică și dinamica FSC, modelul a luat în considerare și impactul investițiilor publice și private, întrucât FSC și celelalte investiții din economie au potențialul de a exercita efecte similare asupra creșterii economice, acestea necesitând a fi dezagregate pentru a identifica doar efectul FSC. De asemenea, s-a ținut cont de posibilitatea ca aceste variabile să își manifeste efectele asupra creșterii economice cu o oarecare întârziere.

Județul Ilfov, în imediata sa apropiere, a atras 10,2 miliarde de lei, iar Bucureştiul, 6,83 miliarde de lei. Interesant este că, în Ilfov, s-au derulat doar 48 de contracte pentru proiectele accesate, în timp ce Bucureştiul a avut 260 de contracte cu o finanţare europeană.

Județul Constanţa, plasat pe locul al treilea, cu ceva mai mult de un miliard de euro absorbiți (5,9 miliarde de lei), Clujul cu 4,53 miliarde de lei şi Bihorul cu 2,36 miliarde de lei se află în topul ierarhiei județelor care au atras cele mai multe fonduri europene în actualul exerciţiu financiar (2014-2020), arată datele furnizate de Ministerul Fondurilor Europene. 

„Vorbim de proiecte care sunt atât ale autorităţilor publice, cât şi ale companiilor, ale ONG-urilor, ale şcolilor, ale universităţilor. Aceste sume pe care am încercat să le punem pe fiecare judeţ sunt rezultatul muncii comunităţilor“, a declarat recent noul ministru al fondurilor europene, Roxana Mînzatu, în cadrul primei sale conferinţe de presă de la preluarea mandatului.

Regiunile, beneficiarele fondurilor structurale Comisia Europeană (2016) concluzionează, analizând perioada 1994-2011, că fondurile structurale și de coeziune (FSC) au avut un impact pozitiv asupra creșterii economice la nivelul regiunilor de dezvoltare. Fondul Monetar Internațional (FMI, 2017) confirmă acest rezultat pe un eșantion de țări din Europa Centrală, de Est și Sud-Est (engl. Central, Eastern and Southeastern Europe – CESEE). Becker, Egger și Ehrlich (2012) identifică un efect pozitiv al FSC asupra creșterii la nivelul regiunilor UE care au beneficiat, pe parcursul CFM 1994-1999 și 2000-2006 de FSC, de un nivel anual mediu în cadrul unui CFM de până la 1,3% din PIB regional, însă menționează că, în cazul regiunilor ale căror transferuri depășesc această limită, efectele FSC asupra creșterii economice devin nesemnificative. Farrell (2004) estimează, de asemenea, un impact favorabil al fondurilor structurale asupra creșterii economice regionale în Irlanda și Spania. Rezultate asemănătoare sunt obținute de către Lolos (2009), în cazul Greciei. Estimările făcute de Albulescu și Goyeau (2013) indică, pe de altă parte, un impact nesemnificativ al ratei de absorbție a fondurilor europene asupra creșterii economice a statelor UE