Banii europeni, o mare șansă ratată

20
8 minute de lectură

România a încasat o treime din fondurile europene din actualul exercițiu bugetar

Foto: pixabay

Coeziunea economică și socială apare ca preocupare în documentele Comisiei Europene în anul 1986, atunci când se vorbește despre piața internă și se specifică faptul că „asupra economiilor mai fragile existau serioase riscuri privind agravarea dezechilibrelor regionale în procesul de liberalizare a piețelor”.

Drept urmare, documentele europene menționau măsuri de acompaniere care să accelereze ajustările structurale în țările și regiunile vulnerabile.

În anii ’90, Comisia Europeană a introdus un nou instrument, numit fondul de coeziune, care se adresează statelor care au un produs intern brut pe cap de locuitor mai mic decât 90% din media Uniunii Europene, se arată într-o analiză realizată de prof. univ. Gabriela Drăgan, fost președinte al Institutului European din România.

Extinderea Uniunii a adus cu sine și o creștere a fondurilor de coeziune. Pentru bugetul din perioada 2007-2013, sumele alocate au fost de 347 de miliarde de euro, 35% din bugetul UE, în exercițiul bugetar 2014-2020, 367 de miliarde de euro, adică 34% din bugetul UE. În fine, pentru cadrul financiar multianual 2021-2027, propunerile sunt ca alocările să ajungă la 30% din întregul buget al UE.

Efectele politicii de coeziune

Comisia Europeană a realizat și o analiză a efectelor politicii de coeziune, din care rezultă că s-a înregistrat o creștere cu 3% a PIB pentru cele 12 state beneficiare ale fondurilor de coeziune ale Uniunii Europene, pentru perioada 2007-2013, iar pentru exercițiul bugetar în curs se estimează încă o creștere cu 3% a PIB-ului acestor state.

De fapt, ca urmare a alocării fondurilor de coeziune, statele au de câștigat, atât cele care au alocări directe, cât și cele care nu au finanțări prin fondul de coeziune, dar care beneficiază de finanțări indirecte, prin subcontractarea unor programe derulate cu fonduri europene.

Pentru următorii ani, Comisia Europeană își propune să direcționeze fondurile către susținerea transformărilor economice în regiuni, precum inovarea, modernizarea industrială și adoptarea tehnologiei. Se dorește diminuarea excluziunii sociale, dar și sprijinirea reformelor structurale, precum modernizarea administrației publice.

Discuțiile asupra bugetului, încă din anul 2018

Primele propuneri pentru bugetul viitorului exercițiu bugetar au apărut în anul 2018. Atunci, Comisia Europeană a prezentat propuneri și o serie de instrumente financiare care urmează a fi utilizate. În principiu, se propunea încă de atunci o modernizare a politicii de coeziune, dar, principial, obiectivul rămânea același, cel de a reduce decalajele dintre state sau regiuni din punctul de vedere economic, social sau al structurii economiei. De fapt, prin politica de coeziune, Uniunea își dorește să devină mai apropiată, mai unită.

Cu toate acestea, vechea Comisie Europeană a propus și o serie de noi abordări, precum legarea bugetului de semestrul european, ceea ce obligă statele la mai multă responsabilitate în respectarea coordonatelor macroeconomice.

Pe de altă parte, criteriul important pentru obținerea de fonduri, PIB pe cap de locuitor, se păstrează, dar la acesta se adaugă și altele noi, precum nivelul șomajului (în special, în rândul tinerilor), schimbările climatice (care prin noua Comisie van der Leyen capătă noi valențe) și primirea și integrarea migranților. Sunt, după cum se poate vedea, preocupările actuale ale Europei.

Un buget tot mai redus de la an la an

Inițial, bugetul pentru perioada 2021-2027 era de 1.134 miliarde de euro. Între timp, au avut loc o serie de propuneri de reduceri ale bugetului care acum culminează cu ieșirea Marii Britanii din Uniune.

Conform analizei prof. Gabriela Drăgan, proporția alocării bugetare este următoarea: politica de coeziune – 35%, politica de mediu – 30%, piața unică, inovare și tehnologie – 15%, politica de vecinătate – 10%, cheltuieli cu administrația – 7%, migrația și managementul frontierelor – 3% și apărarea – 2%.   

De-a lungul timpului, au existat o serie de condiționalități pentru fondurile de coeziune și cele structurale. Astfel, în perioada 1993-2013, erau valabile condiționările macroeconomice și cele privind procedurile de infringement. În perioada 2013-2020, condiționalitățile macroeconomice s-au înăsprit și au apărut și altele, așa-numite ex-ante.

Pentru 2021-2017, apar condiționalități legate de statul de drept

Condiționalitățile macroeconomice sunt legate de recomandările de țară și de țintele semestrului european. Apare însă legătura cu respectarea statului de drept, în sensul că Uniunea Europeană poate reduce proporțional fondurile europene în funcție de cât de mari sunt încălcările statului de drept.

Pentru perioada 2021-2027, Uniunea Europeană își propune mai multe priorități în ceea ce privește investițiile. Este vorba despre programe numite „O Europă mai inteligentă, mai verde, mai conectată, mai socială și mai aproape de cetățeni”.

Dar bugetul propus a scăzut, conform președinției finlandeze,  în ultimii doi ani, de la 1.135 de miliarde de euro la 1.087 de miliarde de euro.

Există vii discuții pe marginea subiectului referitor la statele membre care plătesc mai mult decât primesc, respectiv încasează mai multe fonduri decât plătesc către bugetele Uniunii Europene. Sintetic, sunt 10 state net contribuabile și 17 state membre care sunt net beneficiare.

Net contribuabili și net beneficiari

Foto: pixabay

Statele net contribuabile sunt: Germania (12,7 mld. euro), Marea Britanie (7,4 mld. euro), Franța (4,3 mld. euro), Italia (4 mld. euro), Olanda (3,4 mld. euro), Suedia (1,6 mld. euro), Austria, Danemarca, Irlanda și Spania.  

Statele cu cele mai mari sume beneficiare nete sunt Polonia (8,2 mld. euro), Grecia (3,7 mld. euro), România (3,3 mld. euro) și Ungaria (3 mld. euro).

România s-a calificat și continuă să se califice pentru obținerea de fonduri de coeziune, cu o singură excepție, regiunea București-Ilfov.

Astfel, România se află la un nivel al PIB de 63% din media PIB a Uniunii Europene, dar situațiile sunt diferite pe regiuni. Adică, macroregiunea 1 (nord-vest și centru) are un PIB de 58% din media europeană, macroregiunea 2 (nord-est și sud-est) este la 45%, macroregiunea 3 (sud Muntenia și București-Ilfov) se află la 91%, iar macroregiunea 4 (sud-vest Oltenia și vest) este la nivelul de 55%. Deci, cu excepția regiunii care include Bucureștiul și Ilfovul (144% din media PIB a Uniunii Europene), toate celelalte regiuni din România se află mult sub pragul de 90% impus pentru obținerea de fonduri de coeziune.

România este pe plus la fonduri europene

Până la sfârșitul anului trecut, România primise de la Uniunea Europeană 53,66 miliarde de euro și plătise 18,5 miliarde de euro.

Încasările au fost de 36,66 miliarde de euro, pentru exercițiul bugetar 2007-2013 (17,2 mld. euro au fost pentru coeziune), 17,61 mld. euro din bugetul 2014-2020, din care 5,6 mld. euro pentru coeziune. Dar, evident, exercițiul bugetar actual este în plină desfășurare și este de așteptat ca nivelul absorbției să crească.

Concret, la sfârșitul anului trecut, România a încasat 10,37 mld. euro, ceea ce înseamnă 34% din bugetul pus la dispoziție, media europeană fiind de 37%. La această sumă se adaugă 6,88 mld. euro, plăți directe realizate către fermieri.

Dar trebuie spus că România stă mult mai bine în ceea ce privește contractarea proiectelor pe fonduri europene. Au fost deschise linii de finanțare în valoare de 26,35 mld. euro, proiectele depuse fiind de 45,85 mld. euro, iar valoarea contractelor semnate este de 28,28 mld. euro, ceea ce înseamnă că rata de contractare a ajuns la 101%.

Cu alte cuvinte, sunt licitate și contractate proiecte cu fonduri europene, mai rămâne ca ele să fie executate și decontate de către Uniunea Europeană.

România a primit cei mai mulți bani de la UE pentru programe precum dezvoltarea rurală (4,2 mld. euro), infrastructura mare (2,5 mld. euro) și programul de dezvoltare regională (1,6 mld. euro).

În acest moment, poziția oficială a României față de prioritățile viitorului buget este aceea că înțelege noile provocări legate de tema frontierelor externe, migrația, securitatea și apărarea, dar nu poate accepta o reducere a fondurilor de coeziune și agricole. Desigur, este greu de crezut că bugetele vor fi identice cu anii trecuți măcar din simplul fapt că dispare un contribuabil net, respectiv Marea Britanie.

Evident, bugetul pentru anii 2021-2017 este complicat de realizat. Dar alocările nu trebuie să uite unul din obiectivele europene importante, și anume, coeziunea și reducerea decalajelor între statele membre. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele