Bătălia orgoliilor din turul al doilea. Scapă cine poate.

12
9 minute de lectură
Foto: Bogdan Cristel

Adunate, procentele celor doi candidați calificați în finala prezidențială depășesc cu foarte puțin jumătate din voturile exprimate în turul al doilea. Klaus Iohannis a luat 37,82%, un scor care, în ciuda relaxării afișate, este sub așteptările multora din tabăra liberală. Viorica Dăncilă a ajuns la 22,26%, adică rămâne unde a fost partidul la europarlamentare. În turul unu, în condițiile unei concurențe mai mari, voturile s-au disipat, dar acum se vor concentra și fiecare dintre cei doi are nevoie de cât mai multe. Chiar dacă, într-un fel, din rațiuni diferite.

Klaus Iohannis merge la sigur. Totuși, acum cinci ani câștiga prezidențialele cu 54,43% față de cele 45,56 ale contracandidatului său, tot social-democrat, Victor Ponta. A fost o victorie ca o dublă surpriză, pentru că Iohannis nu era favorit și pentru că, oricum, nici cei mai optimiști nu se așteptau la o distanță atât de mare între candidați. În discursul său de învestitură din Parlament, în decembrie 2014, Klaus Iohannis pleca la drum cu gânduri mari:

„România nu are voie să rămână țara proiectelor mereu începute și niciodată terminate, de la Constituție la autostrăzi, țara vorbelor frumoase și faptelor puține, țara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. România nu poate să rămână țara așteptărilor mari și rezultatelor mici, țara timpului irosit și oportunităților ratate. Și nu va rămâne. Vreau ca la sfârșitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârșit, că am construit instituții solide, că am făcut legi și reguli durabile. Vreau ca la sfârșitul mandatului meu să avem satisfacția de a fi valorificat fiecare șansă și de a fi lăsat în urmă o Românie mai puternică și mai unită”.  Cât seamănă viziunea lui Klaus Iohannis din 2014 cu realitatea din 2019 e o altă discuție. Și, cu siguranță, că orice nepotrivire președintele ar pune-o pe seama PSD, inamicul său numărul unu din această campanie.

Cât cântărește confruntarea

Se pune însă problema de unde ar mai putea lua voturi. E greu de cuantificat, de exemplu, impactul pe care stilul său de a-și duce campania pentru turul al doilea îl face să piardă anumite voturi sau, dimpotrivă, să câștige altele. Sau câte va primi, printr-o redistribuire aproape naturală, să zicem, de la foștii competitori din turul întâi. Probabil că cea mai disputată temă de campanie a turului al doilea este chiar una setată de PSD: dezbaterea, sau mai bine zis, absența dezbaterii între cei doi candidați. Dacă pentru unii potențiali alegători ai lui Klaus Iohannis refuzul a fost o dezamăgire, pentru alții e o decizie cât se poate de justificată.

Exigenții votanți USR-PLUS

Liderii USR-PLUS au anunțat de la început că îi îndeamnă pe alegătorii lor să îl voteze pe Klaus Iohannis. Probabil că cei mai mulți o vor face, doar că acest electorat este unul, în bună măsură, special. USR și PLUS au un nucleu dur de alegători, oarecum radicali, care merg pe linia unei clase politice noi, care au așteptări peste medie și exigențe cu foarte puține nuanțe. Este electoratul care a făcut diferența, care nu l-a vrut pe Klaus Iohannis. Acum candidatul liberalilor va trebui să le furnizeze argumente tari, altele decât celebrul argument al răului celui mai mic. Refuzul de a intra în dezbatere cu Viorica Dăncilă nu este tocmai un argument de natură să îi atragă pe acești oameni. Întrebat despre influența pe care ar putea să o aibă decizia sa de a nu intra într-o confruntare directă cu Viorica Dăncilă, Klaus Iohannis a admis că e o decizie cu două tăișuri, dar i-a minimalizat totuși efectul: „Nu, poate în sensul pozitiv ar fi influențat, în sens negativ nu cred. Românii sunt foarte interesați și o să participe în număr mare la alegeri”.

Doctrina comună și elitismul filosofic

Nu e însă vorba doar de electoratul USR-PLUS. Oamenii, care au mizat pe Theodor Paleologu sau pe Kelemen Hunor, de exemplu, ar putea îngroșa rândurile votanților lui Klaus Iohannis. E drept, Kelemen Hunor a anunțat că, personal, va vota cu Klaus Iohannis, în virtutea apartenenței la aceleași tabere, a Popularilor europeni, dar spune că nu face vreo recomandare. Cât despre electoratul lui Theodor Paleologu, mai degrabă elitist, e greu de crezut că se va îndrepta spre Viorica Dăncilă. Cu siguranță că unii sunt nostalgici ai lui Traian Băsescu, dar chiar și în aceste condiții, când are oareșce gust pentru Aristotel și metafizică, oricărui  alegător îi e frică de un anumit tip de președinte. Așadar, grija pentru ierarhia din turul al doilea e ultima grijă a lui Klaus Iohannis. Totuși, al doilea mandat cu obraz subțire se ține, dar și cu sprijin și încredere populară, mai ales atunci când ai un guvern al tău, dar fragil, și subiectul alegerilor anticipate nu s-a stins de tot.

Dăncilă luptă până la capăt

Viorica Dăncilă merge tot la sigur, dar spre înfrângere. Și o mai așteaptă și ghilotina partidului, care, de altfel, s-a pus deja în mișcare, pas cu pas. Istoria PSD ne arată că argumentele celor învinși la prezidențiale la judecata colegilor de partid contează prea puțin, Dar Viorica Dăncilă pare dornică să lupte până la capăt. Un procent consistent i-ar da un alt aplomb. Și, mai ales, un procent măcar egal, dacă nu superior lui Victor Ponta în 2014 în duelul cu Iohannis, i-ar da măcar gustul dulce al răzbunării. Pentru Viorica Dăncilă, sporirea numărului alegătorilor e esențială, iar bazinul principal îl reprezintă electoratul lui Mircea Diaconu, în jur de opt procente, cât și electoratul fărâmițat pe la diverși candidați din coada clasamentului de la turul întâi.

Interesant este ca Viorica Dăncilă a atacat campania electorală cu un discurs radicalizat, axat pe tema principală, absența dezbaterii, absență total imputabilă lui Klaus Iohannis. Practic, Dăncilă încearcă, dacă nu să atragă voturi spre ea, măcar să îl lipsească pe adversar de ele. În logica argumentativă a campaniei Vioricăi Dăncilă, Klaus Iohannis este un bărbat căruia îi e pur și simplu frică să dialogheze direct cu ea, o femeie. Mai departe, cu fiecare ieșire public, Viorica Dăncilă încearcă să îi șubrezească actualului președinte orice atu și recurge la tactici mai vechi, ale lui Liviu Dragnea. „Cum ne explicăm această atitudine de comunist a domnului Iohannis, un președinte care are un discurs extremist? „Să scăpăm de pesediști!” Într-un stat membru al UE, vii cu un discurs extremist?{…} Să spui că obiectivul tău principal, în calitate de președinte, este să termini un partid politic arată că, de fapt, nu te interesează decât propria persoană, că ai o abordare extremistă, antieuropeană. Noi, acum, la nivel european, luptăm împotriva extremismului, a antisemitismului, xenofobiei și președintele României vine cu un discurs extremist în fața propriului popor”.

Viorica Dăncilă reactivează tema originii lui Klaus Iohannis și vorbește cu subînțeles. Mai mult decât atât, încearcă să îi șubrezească exact postura, aproape de necontestat, aceea de lider al politicii externe în România. E o atitudine extrem de riscantă, căci riscă să devină hilară, dar care e special concepută pentru un electorat rămas nereprezentat, pe un culoar naționalist pe care PSD l-a abandonat în momentul în care Liviu Dragnea a fost închis. După toate probabilitățile, Viorica Dăncilă va apăsa pedala în această direcție, căci are de unde recolta voturi, ce-i drept, nu prea multe, fluturând stindardul poporului român ostracizat de UE și dușmani, stindard pe care îl împăturise cu grijă când, după încarcerarea lui Liviu Dragnea, încerca să recâștige bunăvoința liderilor europeni.

Pe de altă parte, tot pe principiul dacă voturile nu vin la ea, măcar să nu se ducă la Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă primește ajutor și de la Adrian Năstase, care dezgroapă amintiri legate de colaborarea PSD cu Klaus Iohannis. Poate cel mai mult pentru electoratul USR-PLUS, social-democrații se grăbesc să demonstreze că totuși Klaus Iohannis are un trecut nu tocmai paralel cu PSD.

Până la urmă, e o chestiune de procente și orgolii, nu de ierarhii în turul al doilea. Greu de crezut că vreo lebădă neagră va fâlfâi amenințătoare și va schimba locatarul la Cotroceni. Dar, desigur, să așteptăm votul. Și ce va urma în PSD… ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele