Ca de fiecare dată în campaniile electorale, echipele candidaților fac risipă de fantezie și muncă de convingere pentru a concepe cele mai inspirate și potrivite sloganuri. Prezidențialele din acest an, cu tot cu sloganurile candidaților, au devenit deja prilej de ironii, controverse și chiar săgeți între prezidențiabili.

Președintele Klaus Iohannis militează, din afișele care deja au împânzit țara, „pentru o Românie normală”. Și, pentru că fiecare are propria percepție asupra ideii de normalitate, Klaus Iohannis vine cu precizări: „Ceea ce îmi doresc eu pentru țara mea este o Românie Normală, asta însemnând spitale moderne, școli curate, autostrăzi, instituții funcționale, respectarea drepturilor și o administrație, care are în centrul ei cetățeanul. România Normală este o țară din care tinerii nu mai vor să plece și în care mulți dintre cei care au plecat vor să se întoarcă cu drag și cu speranță. Acum, la sfârșit de mandat, pot să spun că am reușit, prin mijloacele constituționale, prin instrumentele aflate la dispoziția Președintelui, să previn din dezastrul planificat de PSD pentru România. Este nevoie de muncă de reconstruire, de resetare, de normalizare, de modernizare a țării și sunt hotărât să conduc această muncă. Știu ce trebuie făcut și împreună cu un guvern pro-european, ales democratic, vom face această muncă pentru români!”. Explicația șefului statului pare a merge pe ideea că primul mandat a fost unul de încălzire sau de pregătire a celui de-al doilea, în care, cu adevărat, președintele va înfăptui, căci în primul a prevenit. România normală a lui Klaus Iohannis se construiește în doi timpi, cât două mandate. Așadar, cine își dorește o Românie normală ar avea ce alege. Asta dacă nu cumva își dorește pur și simplu să fie fericit.

Happy…  între Brune și Manea

Căci și pentru asta există o ofertă, în persoana liderului USR, Dan Barna. Aflat la prima experiență de candidat la președinție, el promite, nici mai mult, nici mai puțin, decât să ne facă „Fericiți în România”. O ambiție pe care a plătit-o deja cu multe ironii, dar pentru care are și el o explicație: „Nu-i ușor, ba chiar e greu să fii feliz, happy, felice sau heureux pe alte fuse orare. Dar cei care au ales să plece, măcar sperau că e posibil, pentru că aici le murise speranța. Când însă vei avea și aici un stat onest, cu temele făcute, și lideri care să te inspire, îți vei da seama că e mai ușor să fii fericit în România decât glücklich departe de țara ta”. Între Fericirea ca obligație, cum spunea François Brune, și Fericirea obligatorie a lui Norman Manea, avem promisiunea la fericire a lui Dan Barna.

Cu mânecile suflecate

Viorica Dăncilă intră în campanie cu un mesaj mult mai aplicat. Fără promisiuni abstracte și deziderate filosofice, își suflecă mânecile pe afiș și se visează „Un preşedinte muncitor şi implicat – alături de fiecare român”. Mesajul ei vine într-o antiteză vădită cu cel al celor doi principali contracandidați ai săi. E ca și cum vrea să demonstreze alegătorilor că, în timp ce Klaus Iohannis și Dan Barna sunt în lumea lor și vând iluzii, ea este cu picioarele pe pământ, un fel de „alma mater” social-democrată, de sorginte pur românească. Și, cum e candidat femeie, face uz de imaginea femeii simțitoare, empatice, harnice și dătătoare de încredere. Mai mult decât atât, cu sintagma „Un președinte muncitor” îl atacă direct pe Klaus Iohannis, căruia nu puțini îi reproșează stilul, absențele și lipsa de reacție în anumite situații. „Avem acum șansa unui președinte, care să lupte pentru români, care să îi asculte și să îi sprijine, care înțelege cât de importante sunt consensul și colaborarea între instituții pentru stabilitatea țării și care știe că prioritare sunt continuarea creșterii pensiilor și salariilor, continuarea măsurilor de sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru antreprenori”. Un mesaj care se dorește pacifist și cald, cu care femeia candidat, Viorica Dăncilă, pornește vitejește în campania pentru președinție.

Rafinamentul educației

Candidatul PMP, Theodor Paleologu, are, așa cum i se cuvine unui om de viță veche, boierească, educat la școli înalte prin străinătate, un slogan mai degrabă elitist şi franc: „Respect. Educație. Performanță”. Nimic mai simplu pentru un candidat, care vede Cotroceniul ca pe o catedră. Theodor Paleologu se visează un președinte învățător și educator al nației. Vrea să o scoată din ignoranță și analfabetism, așa că se afișează serios, aproape sever, ca un cadru didactic gata să pornească cu gânduri mari într-un nou an școlar. „Un preşedinte învăţător este un educator şi un inspirator, un continuator şi un transmiţător, un mediator şi un moderator, un ascultător şi un îndrumător. Doar un colosal efort de educaţie poate ridica această ţară. În ultimă instanţă, toate problemele noastre încep şi se termină cu educaţia”, scrie Theodor Paleologu. Cu alte cuvinte, am putea spune că alegătorii sunt poftiți să se așeze în bănci. Sună clopoțelul.

Retorica luptei cu nimicul

„Un om”, moșit  de două partide, dintre care unul e tot mai șubred, iar altul tot mai îndrăzneț, Mircea Diaconu, joacă în filmul vieții lui politice. Se avântă în campanie cu sloganul „Cu bună-credință”, nici călare, nici pe jos, nici de tot independent, nici membru de partid. Mircea Diaconu merge cumva în linia Vioricăi Dăncilă, deși se deosebește, pe ici, pe colo. „Cu bună-credință” e un mesaj de simplitate, modestie, cum îi stă bine unui independent, care nu se amestecă în mocirla politicienilor, doar se ajută de ei pe ici, pe colo, prin punctele (aproape) esențiale. Mircea Diaconu se înhamă la lupta cu statul paralel, așa cum ar fi făcut-o, dacă ar fi candidat, Călin Popescu Tăriceanu, dar se declară și dornic ca România să profite cât mai mult de pe urma apartenenței la UE, așa cum va face, probabil peste cinci ani, când va candida, Victor Ponta. Și peste toate, a explicat Mircea Diaconu: „Am fost cuceriţi de nimic, nimicul ca forţă. În ţara noastră se fură tot, capace de canal, ouă, flotă, păduri, ba chiar unul a pus mâna pe un hectar din Marea Neagră şi l-a vândut cuiva […]. Dorinţa mea, apelul meu, este să încercăm, pe cât posibil, să terminăm cu acest nimic, să refacem speranţa, să refacem încrederea în noi şi în viitorul nostru. Cei care mai cred în românism, oriunde s-ar afla ei pe lume, din fericire avem o şansă, cred că e o şansă, ultima”.

Respect verde

În cursa pentru președinție avem, tradițional, și un candidat al UDMR. Kelemen Hunor candidează pentru a treia oară. O face sub sloganul „Respect”. Aluzie fină, probabil, la respectul pe care și-l datorează reciproc majoritatea și minoritatea, etnică, mai ales. Kelemen Hunor și-a construit intrarea în campanie pe o trotinetă electrică… din respect. Pentru mediul înconjurător, firește. Liderul UDMR a atacat respectuos câțiva dintre contracandidați: „Astăzi, e puțin să avem o țară normală, e nevoie de mai mult. Nu trebuie politicienii să se ocupe de fericirea oamenilor. Este o altă treabă. Nu prin politică se asigură fericirea cetățenilor. Trebuie să avem viziuni, proiecte mărețe și atunci vom ieși din mediocritate”. Așadar, dacă e să ne luăm după sloganul lui, să ne așteptăm la o campanie a UDMR respectabilă, civilizată, mai mult pentru a demonstra că există și că, în plan politic, politicienii maghiari încă mai știu să negocieze spre folosul comunității din care vin.

Iată deci, cum se compune, din sloganuri, tabloul candidaților la președinție, susținuți de partidele parlamentare. Lor li se adaugă ceilalți candidați, de mai mică anvergură, unii agonisind cu greu cele 200.000 de semnături, care să le permit să intre în cursă. Spectacolul e abia la început… ■