Într-o ieșire publică fără precedent de la transferul de suveranitate din 1997, Biroul Consiliului de Stat pentru Hong Kong şi Macaua organizat luni o conferinţă de presă la Beijing, informează Hong Kong Free Press, citat de Mediafax. Gestul este încă o confirmare a gravității situației din Hong Kong, metropolă afectată de masive proteste, după ce guvernul local a încercat emiterea unei legi care ar fi permis extrădarea cetățenilor către China continentală.

După cum relatează agențiile de presă, purtătorul de cuvânt al biroului, Yang Guang, a condamnat acţiunile protestatarilor, susţinând că ele „depăşesc limitele unui protest acceptabil.”

El a afirmat că „unii oameni şi presa cu motive ascunse” au profitat de lipsa de cunoaştere a cetăţenilor privind sistemul judiciar din China şi i-au convins să se opună proiectului de lege referitor la extrădarea infractorilor.

„Dacă Hong Kong va continua să aibă parte de haos, acest lucru va costa societatea”, a afirmat Yang.

Declarațiile Biroul Consiliului de Stat vin la câteva zile după ce presa internațională invoca posibilitatea unei intervenții armate chineze în Hong Kong. Un general chinez declara, săptămâna trecută, că Beijingul ar putea trimite armata pe străzile din Hong Kong, în cazul în care autoritățile locale vor cere acest lucru pentru menținerea „ordinii publice”.

Comentatorii au legat mesajul Beijingului de adoptarea recentă a noii strategii de apărare a țării. Documentul identifică separatismul drept o iminentă amenințare pentru securitatea Chinei și acuză Statele Unite de subminarea stabilității globale. 

China invocă „forțele externe” care susțin astfel mișcările separatiste, o aluzie cât se poate de clară la Statele Unite, care au oferit sprijin Taiwanului.

Tot pentru a preveni „separatismul”, Beijingul a instrumentat o amplă represiune împotriva musulmanilor din vestul provinciei Xinjiang, suspectați de lipsă de loialitate. Conform unui raport al Comitetului Națiunilor Unite împotriva Discriminării Rasiale, publicat acum un an, peste un milion de persoane au fost reținute în lagăre de reeducare, denumite centre „contra-extremiste“. În acest timp, presa internațională descrie fenomenul drept un „genocid cultural”.

Human Rights Watch vorbește despre criteriile arbitrare de trimitere în astfel de lagăre, lipsa unor procese transparente făcând să fie foarte neclar dacă persoanele internate se fac vinovate de terorism sau ajung în aceste lagăre doar pentru că sunt uiguri. Cea de-a doua ipoteză pare mai plauzibilă, conchide organizația pentru drepturile omului, în condițiile în care se relatează despre familii întregi internate și copii forțați să învețe mandarina în școli speciale.

Xi cel tare

Toate aceste avertismente arată preocuparea tot mai mare a autorităților de la Beijing de a conferi o imagine atotputernică Partidului Comunist și, mai ales, liderului său, Xi Jinping. Acesta a dobândit, pe viață, întreaga putere în China, fapt fără precedent de la Mao încoace.

Protestele reprezintă o imensă provocare pentru președintele chinez Xi Jinping. Și aceasta nu doar pentru că sunt cele mai puternice de la Mișcarea umbrelelor, din 2014 – care a avut loc tot în Hong Kong și care s-a stins, în cele din urmă. Marea problemă este că protestatarii au fluturat ostentativ drapele britanice – sfidare la care Partidul Comunist se vede obligat să răspundă.

Altfel, Xi Jinping ar putea părea slab în ochii conducerii Partidului Comunist, ai membrilor acestuia, ai societății chineze și ai lumii întregi. El este cel care a reușit să ridice profilul Chinei pe scena mondială. El a condus cu mână de fier o mișcare de epurare a unor oficiali considerați a fi corupți sau cel puțin nesiguri.

Sfidarea Taiwanului și a Hong Kong-ului, care-și apără libertățile colective și individuale, nu poate rămâne fără răspuns din partea Beijingului.

Pentru ideologia oficială chineză, libertățile individuale sunt inutile, dacă nu chiar dăunătoare, într-o societate stabilă și prosperă. Pentru imaginea de forță pe care China vrea să o transmită pe scena internațională, revolta a două insule este de neacceptat.

Acum 30 de ani, armata chineză trecea cu tancurile peste studenții care cereau libertate și democrație în Piața Tienanmen.

Au urmat reforme spectaculoase, care au făcut din China un jucător economic de prim rang în plan global, cu ambiții de a domina lumea, prin formidabilul proiect de infrastructură și comerț. Dar, în acest timp, Beijingul nu a permis nicio urmă de democrație internă.

Mai mult, regimul comunist este pe cale de a experimenta un înfricoșător sistem de control prin folosirea noilor tehnologii.

Există un preț

Îi vor rezista cei din Taiwan și Hong Kong? Câteva diferențe majore există.

În 1989, reformele economice se aflau de-abia la început, China era departe de a putea fi socotită un mare jucător în comerțul mondial. Era, mai degrabă, o țară izolată, care de-abia experimenta germenii capitalismului în niște zone închise de pe coastă. Într-o lume încă împărțită în două blocuri rivale, care-și făceau singure „ordine” în sfera lor, China putea interveni în propriile afaceri cu costuri relativ mici pe scena internațională.

Atunci, imaginea studentului care a oprit de unul singur o coloană de tancuri a făcut înconjurul lumii și a stârnit multă emoție.

Imaginați-vă ce se va întâmpla acum, când rețelele sociale vor transmite în timp real o eventuală intervenție brutală de pedepsire a „rebelilor”.

China este astăzi un colos comercial și are nevoie de bunăvoință și deshidere din partea partenerilor. Prețul plătit astăzi ar fi unul cu mult mai greu decât în 1989, întrucât democrațiile s-ar vedea nevoite să reacționeze.

Vestea proastă pentru Beijing este că marii jucători economici și comerciali sunt totuși societăți liberale – chiar și America lui Trump, care, în orice caz, n-ar scăpa prilejul de a se întoarce împotriva Chinei, într-o astfel de situație.

Liderii democrați se vor vedea, pur și simplu, obligați de societățile lor să reacționeze. Iar marile proiecte de infrastructură pe care Beijingul dorește să le dezvolte de-a lungul și de-a latul planetei vor fi privite cu mult mai multă suspiciune decât azi.